4,867 matches
-
retoricii. Jurnal german, București, 1985, 198-201; Braga, Tradiție, 40-58, 175-176; Hommage à Mircea Vulcănescu (1904-1952), Paris, 1989; Constantin Noica, Amintiri despre Mircea Vulcănescu, O, 1990, 1; Edgar Papu, Credință, speranță și dragoste, ALA, 1990, 36; Arșavir Acterian, Câteva rememorări din pușcăriile comuniste și o preciziune a lui Mircea Vulcănescu, „22”, 1990, 47; Arșavir Acterian, Schiță de portret fizic și spiritual al lui Mircea Vulcănescu, APF, 1991, 12; Ștefan J. Fay, Sokrateion sau Mărturie pentru om, București, 1991; Negoițescu, Ist. lit., I
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
3; Regman, Dinspre Cercul Literar, 120-126; Letiția Ilea, De partea poeziei, APF, 1999, 2; Octavian Soviany, Cimitirul de semne, LCF, 1999, 39; Marin Mincu, Ruleta poeziei, CNT, 1999, 43; Victoria Luță, Esențe rare, RL, 1999, 50; Marian Victor Buciu, Prin pușcăriile graiului, VR, 1999, 12; Cărtărescu, Postmodernismul, 149, 153, 156, 311, 382-385, passim; Ion Stratan, PRA, III, 1432-1448; Cistelecan, Top ten, 15-17, 160-162; Bucur, Poeți optzeciști, 204-208; Grigurcu, Poezie, II, 437-452; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 389-393; Traian T.
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
inacceptabilă. Adaptarea la curriculumul voalat al „climatului școlar” nu este pozitivă și benignă în sine. Climatul școlar poate fi nepedagogic, precum acela evocat de François Rabelais cu privire la școlile ecleziastice medievale. Rabelais nu s-a putut adapta niciodată la regimul acelor „pușcării” și „camere de tortură” și tocmai acest refuz al „curriculumului medieval ascuns” pare să-l fi ajutat să devină o personalitate proeminentă, și nu un preot habotnic. Se pot evoca și exemple contrare. Curriculumul ascuns al școlii nondirectiviste înființate de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de comuniști, să vorbesc de... că știam că a doua zi nu mai eram acasă...”. Subiectul are o imagine clară a stilului epocii, cu abuzurile sale („Pe vremea comuniștilor, cum să vă spun eu, au fost oameni care au făcut pușcărie pe nedrept, adică, dacă înainte de a veni comuniștii eu am avut ciudă pe tine că tu erai chiabur, acum a venit rândul meu... Eu mă duceam cu minciuna și spuneam că, uite, X a fost legionar, a fost... Au fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tine că tu erai chiabur, acum a venit rândul meu... Eu mă duceam cu minciuna și spuneam că, uite, X a fost legionar, a fost... Au fost cazuri în care cineva avea ciudă pe un om și acesta a făcut pușcărie pe nedrept”), și-i sancționează acum aspru pe gestionarii treburilor publice de atunci („Am găsit primari cu patru clase, care pe timpul țărăniștilor pășteau vacile... și, dacă el șPartidul!ț a avut pătura asta de săraci lângă el, l-a pus
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
când își amintește de aceste începuturi: „La noi în sat a fost adus primar un țigan - țiganii erau primari. Erau niște analfabeți. Au intrat în luxul boierilor... Iar țăranii erau obligați să dea cota la stat - care nu dădea făcea pușcărie”. Dar tot „comuniști atâta bine au făcut și ei, au distrus analfabetismul, numai cine n-a vrut n-a învățat”. Desigur, aceasta a fost posibil deoarece „copiii de țărani erau mai deștepți decât cei de boieri, învățau mai bine, știau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
păcat de a fi lăsat lumii, pentru totdeauna, gânduri vinovate și mărturii mincinoase. Într-un alt context vorbeam despre tatăl unui remarcabil istoric ieșean care a refuzat să mai cânte altceva decât Internaționala. Cântase Deșteaptă-te, române! și a făcut pușcărie. După aceea, furia și neîncrederea erau așa de mari, încât, cu orice prilej festiv, cânta Internaționala. Era singurul cântec pentru care nu fusese nimeni condamnat. În plus, nu credea în vorbele care anunțau libertatea de manifestare: „Nu credeți niciodată tot
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fel de viol colectiv: bărbații de pază rareori făceau față încercând să apere coada (nevestele strigau „Nu te băga, că te omoară!”), aveau loc și încăierări, dar cu șatra nu prea avea rost să te pui, că erau obișniți cu pușcăria și aveau înțelegeri cu miliția. Aflați la marginea societății, ei erau elementele neinhibate, „nedomesticite”, aveau forța falică a primitivității sălbatice. Existau însă și țigani de treabă care, contra cost, îți țineau rând. Uneori se așezau la coadă și țigani cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de bombardamente, de seceta din 1946. Intelectualii din cartier, cei fără pile în sistem, precum și scăpătații de veche familie bună resimțeau aici din plin umilirea și revolta neputincioasă. Aveau un aer neajutorat, ca niște deținuți politici golași aruncați într-o pușcărie de drept comun. Plecam de la coadă cu o infinită repulsie față de specia umană, îmi era fizic scârbă de fiziologia mea și a semenilor mei. O dată ajuns acasă, mă refugiam într-o asceză sălbatică, autist-mizantropică a lecturii, înjuram și blestemam. O
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
interogați cel puțin 600 de mineri; au fost întocmite 150 de dosare; au fost internați la psihiatrie 50 de protestatari; au fost condamnați 15 greviști la închisoare între 2 și 5 ani de muncă corecțională, dar s-a făcut și pușcărie propriu-zisă - aceștia erau, de fapt, deținuți politici; au fost deportați cel puțin 300 de greviști considerați periculoși. Au fost trecuți în șomaj aproape 4 000 de mineri, pretextul constituindu-l o absență la lucru sau o minimă dispută cu ori
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
victimei în instrument al călăilor, de nu cumva în călău, este pusă pe seama unor „forțe satanice” care au acționat asupra celor fragili psihologic. Concluzia dă fiori: „Mă cutremur gândindu-mă ce-ar fi însemnat să stăm în anchetă sau în pușcărie nu trei săptămâni, ci trei luni sau trei ani...” (Filichi, 1994, p. 57). Rezistența la anchetă Cum s-a rezistat la anchete în așa fel încât victimele să nu cedeze complet? În urma maltratărilor dure, mulți arestați au trecut prin infernul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu l-aș fi putut crește” (M.N., 60 de ani, casnică, ortodoxă practicantă); „În momentul în care se întâmpla, erai foarte stresată, dar apoi deveneai bucuroasă, ca după o mare reușită, că ai scăpat cu viață, că ai scăpat de pușcărie” (R.E., 36 de ani, juristă, catolică nepracticantă). 6. Consecințele estimate de intervievate ale avorturilor pe care și le-au provocat au fost declarate cu ajutorul a trei întrebări: ce urmări imediate a avut provocarea primului avort, de ce natură au fost principalele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
detenția politică până în 1989tc "Aspecte ale vieții cotidiene Și strategii de adaptare după eliberarea din detenția politică până în 1989" Dana Bichescutc "Dana Bichescu" Motto: „Am fost condamnat la 5 ani de detenție politică, dar am executat 30 de ani de pușcărie. Aș vrea să mai trăiesc o dată în alte condiții. Viața mea a evoluat în mod fatal: nu după dorințele mele, ci după cum au comandat alții.” (H.H.) O analiză a interviurilor realizate cu supraviețuitori ai regimului de detenție politică din perioada
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a-i dezarma pe cei care ar fi încercat să se opună regimului. În acest sens, relevantă este declarația unui judecător făcută cu ocazia pronunțării sentinței: „Voi ați fi meritat o bătaie la cur sau cel mult trei luni de pușcărie. Dar nu vă putem lăsa așa. Pedeapsa voastră trebuie să fie un exemplu pentru cei de afară. Altfel, toți ar face ca voi”. Anchetele Amintirile legate de anchetă includ durata îndelungată a acesteia, de minim șase luni (în 60% dintre
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
camuflată/ascunsă. Prin steganografie se exprimă interesul pentru confidențialitate, întrucât scopul ei este de a include mesaje într-un anumit mediu astfel încât să rămână insesizabil. Un model conceptual cunoscut, propus de Simmons 1, este următorul. Alice și Bob sunt în pușcărie și doresc să pună la cale un plan de evadare; comunicarea dintre ei este posibilă doar prin intermediul gardianului Willie, dar dacă acesta va afla ce uneltesc pedeapsa lor va fi și mai dură. Așadar, ei trebuie să găsească o modalitate
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cu un destin tragic, oricum cu unul sinuos și contorsionat, căruia viața îi servește din când în când mari amărăciuni. Se naște într-o familie bogată, dar se simte bine în gazetele de stânga, nemulțumindu-și familia. Este amenințat cu pușcăria pentru o vină pe care nu ar fi avut-o. Încearcă să se sinucidă la douăzeci și opt de ani, dar este salvat printr-un miracol. Își sacrifică relațiile cu mama pentru a se căsători cu iubita săracă, dar grijile existenței îl
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
deplin tocmai prin eterna-i neîmplinire, teluric la trup și aerian la simțire, judecător vinovat de-a pururi, Jumătate „trăiește în Țara Necesității”, cum se arată într-o pagină de eseu din Cartea numelor (1975). Danemarca medievală este o imensă pușcărie, unde nu există decât șapte personaje: Victima, Călăul, Falsul călău, Femeia, Judecătorul, Directorul închisorii și, în fine, moartea însăși, adică Ghilotina. Și victimele, și călăii sunt neputincioși. Jumătate nu cunoaște viața decât prin intermediul jumătății de moarte, adică prin el însuși
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
mie de inculpați. A fost - tot după precizările sale - arestat de patru ori ca agitator comunist și de șapte ori după ce comuniștii au luat puterea. Aceștia s-au grăbit să îl condamne pe fostul lor apărător la cincisprezece ani de pușcărie. Fiind cumnatul lui Lucrețiu Pătrășcanu (în aprilie 1932 P. se căsătorise cu Elisa Pătrășcanu, fiica scriitorului D. D. Patrașcanu), a tras - după arestarea și asasinarea lui Lucrețiu Pătrășcanu - toate ponoasele. A fost închis în două rânduri (1948-1952 și 1958-1964), însumând
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
au cum trăi împreună. Don Quijote fuge după o himeră, Don Juan zboară de la o femeie la alta și nu poate sta locului, nu are rădăcini, în timp ce Saint-Just stă locului și aplică neîndurător legea morală. Mandarinul valah intră și iese din pușcăriile politice ale secolului său, face apologia virilității și vrea să impună justiția socială. O formulă de existență pe care admirabilul, utopicul, tragicul P. o verifică întâi pe propria piele înainte de a o scrie. Adevăratul Pandrea este de căutat în eseurile
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
APF, 2001, 10-11; Petre Pandrea, mandarinul valah, CC, 2001, 7-12 (semnează Eugen Simion, Barbu Brezianu, Nadia Marcu Pandrea, Dan Grigorescu, Jana Morărescu, Călin Căliman, Andrei Milca, Oana Soare, Mircea Cau); Dicț. scriit. rom., III, 577-580; Stelian Neagoe, Petre Pandrea în pușcăriile comuniste, București, 2001; Popa, Ist. lit., I, 1179-1184; Simion, Ficțiunea, III, 384-402; Cristina Arvatu, „Helvetizarea României” și „Garda de Fier” „Revista de teorie socială”, 2002, 2; Alexandru George, Siberia spiritului, ALA, 2002, 615; Alexandru George, O propunere de lectură, ALA
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
69-95; Ion Vlad, Proza lui Dinu Pillat, TR, 1984, 49; Anghelescu, Lectura, 215-219; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 86-91; Simion, Scriitori, IV, 37-44; Al. Săndulescu, Un mare nedreptățit: Dinu Pillat, JL, 1990, 18; Arșavir Acterian, Dinu Pillat între credință, creație și pușcărie, RL, 1991, 41; Grigurcu, Peisaj, 96-99; Ierunca, Subiect, 53-56; Negoițescu, Scriitori contemporani, 345-348; Virgil Ierunca, Anotimpurile lui Dinu Pillat, RL, 1996, 16; Barbu Cioculescu, Călinescu for ever, RL, 2000, 22; Dicț. esențial, 661-662; Carmen Brăgaru, Dinu Pillat. Un destin împlinit
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
a marilor semnificații: viață, țară, istorie ș.a.m.d. Și Paradisul provizoriu (1982) pornește de la subiecte de reportaj, pe care autorul le rescrie însă cu libertățile narațiunii literare. Lista subiectelor conturează harta zonelor sensibile ale unui real puternic colorat social: pușcăriile de drept comun, viața la bloc, cu toate amănuntele promiscuității, demolările din Bucureștiul anilor ’80. Proprietarul de iluzii (1988) își asumă direct perspectiva individuală: singurătatea în fața morții, ca în excepționalul reportaj de la clinica de chirurgie cardio-vasculară Fundeni, sau în fața vieții
NISTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288465_a_289794]
-
Într-o cheie narativ-autoironică, va fi continuată de tânărul filolog Paul Cernat. Următoarea parte a cărții este dedicată unor evenimente „marcante” ale societății „multilateral dezvoltate”, pe dimensiunea extensiunilor extreme din punct de vedere uman și comunitar. Astfel, fenomenul recluziunii În pușcării și al reeducării este pus Într-o nouă lumină prin referințe precise (Adrian Neculau), revoltele atipice sunt reevaluate și decriptate din perspectiva prezentului (Ruxandra Cereseanu), actul interzicerii avorturilor e rememorat cu toate consecințele lui la nivel personal și social (Lavinia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
căruia îl întruchipa pe Hamlet, visul lui de o viață, a rămas în amintirea celor care au asistat la spectacol). Dar, iarăși, destinul lui O. suferă o fractură, tânărul fiind arestat pentru un manuscris lăsat, imprudent, unui prieten. Aruncat în pușcărie, are, după cum reiese din mărturiile tovarășilor de suferință, o conduită impresionantă, el susținând moralul celor din jur prin gesturi ce denotau tărie de caracter - dimensiune remarcabilă a personalității sale. Pus în libertate în 1964, hotărăște să-și continue profesiunea de
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
limba lui Voltaire. Cand traduce o carte românească face investigații în literatura franceză apropiată tematic și lingvistic, pentru a găsi corespondențe adecvate. Pentru o bună versiune din Ostinato de Paul Goma citește din Jean Genet, „pentru a intra în limbajul pușcăriei”, și ia aminte la limbajul argotic al unui țigan francez. Cand traduce Din calidor, cartea aceluiași Paul Goma, citește La Billebande a lui Henri Vincent și Le Cheval d’orgueil de Pierre Jakez Hélias. „Dacă trebuie să traduc, să zicem
PARUIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]