3,386 matches
-
Patologică, Încât astăzi, când asistenții și profesorii sunt plecați În concediu, el poate Îndeplini singur toate lucrările cerute de clinică” (scuzați, vă rog, “umflarea” jurnalistică a realității). A fost o vară foarte fructuoasă pentru formarea mea. Mi se confirmau diagnosticele puse și căpătam Încredere În tot ce Întreprindeam. Eram recunoscut și apreciat de majoritatea cadrelor didactice. M-am pregătit și am promovat cele două examene restante și am intrat În ultimul an de studenție. Printr-o Hotărâre a Guvernului, datorită lipsei
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Vlădescu, membru de onoare al Academiei, schițată de studentul anului I de facultate. În relațiile cu cadrele didactice În general și cu cele tinere În special, prof. dr. Radu Vlădescu era de o colegialitate și bunătate fără egal. Analiza problema pusă, pe Îndelete, aducând din memorie sau din Însemnările depozitate În bibliotecă, numeroase elemente În sprijinul rezolvării ei. Era o față a marelui dascăl pe care studenții nu i-am cunoscuto și din păcate n-a fost singurul caz. Între aprecierile
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
lui Nicolae Breban: " Știi... eu cred că voi îi dați o prea mare importanță lui Nichita Stănescu. Nu, sincer, eu nu cred că valoarea lui... trece de Curtici!". O fi adevărat, nu zic, dar în acest caz două chestiuni trebuie puse: 1. în ce constă defazajul lui Nichita Stănescu și, aplicat, aștept de la cineva competent să ne explice cum arată poezia de dincolo de Curtici. (În paranteză fie zis, dincolo de ton, întrebarea mea este onestă: a spune că valoarea lui Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
joc Și se Învârt cărți de noroc Mai departe poposești, Alte rele Întâlnești. Vezi un frate silitor Te cinstește binișor Cu un pahar curaj ți-a dat, Limba ți s-a dezlegat Acasă dacă ai ajuns, Bine ești pe ceartă pus ! Pentru ceartă și scandal Vina e de la pahar ! Uite așa băuși mai frate, Băutura strică toate! Ziua bine a pornit Dar ce rău s-a terminat ! Băutura, băutura, Asta strică totdeauna Să-mi dea Bunul Dumnezeu Să postesc cum trebuie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
angajat Comitetul, printr-o petiție din 17 iulie 1919. În consecință, se cereau, detaliat, măsurile luate în cadrul sindicatului, pentru restituirea banilor, și data când s-a realizat acest lucru. Răspunsul conducerii Atelierelor nu s-a lăsat prea mult așteptat. Rezoluția, pusă chiar pe spatele documentului oficial, era scurtă și fără echivoc. Cele două persoane, din partea sindicatului, care preluaseră banii, încetaseră să mai lucreze în cadrul Atelierelor în 1920. În cele din urmă, fără a soluționa efectiv situația, Atelierele erau incapabile să întocmească
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
i se facă bucate speciale pentru dânsul, mulțumindu-se cu ale servitorilor. Nu voia să audă de a salva ceva. Când porni la Iași, dădu toată rufăria și așternuturile care puteau servi la spitale, căpitanul Crăiniceanu, atașat la Cabinetul Președinției, puse, pe furiș de el, să zidească în pivnița casei celei vechi toată frumoasa colecție de argintărie veche, precum și cea de masă, așeză lemne tăiate în fața zidului și porni cu camionul, escortați de doi soldați, pe Vicenzo, feciorul, și zidarul italian
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să ia nu le putea îndulci traiul. Dar li se asigură că nu vor muri de foame și de frig. Tot era ceva. Unchiul prefectului a încredințat pe Mariuța că vor avea o libertate relativă și că vor fi, poate, puși să supravegheze agricultura țăranilor. Mariuța, plină de iluzii, era încântată de a-i ști cel puțin în siguranță, noi nu prea ne puteam închipui pe Rădulescu Motru și pe Vasile Derussi la munca câmpului. Dar, în privința lor, eram mai liniștiți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fu chemat. Toți povățuiră: un guvern liberal. Regele însă puse lui Duca condițiunea de a apela la Goga și la George Brătianu, ca să colaboreze. Cu George din vară deja se negociase, după propria lui cerere, dar se rupseseră tratativele când puse ca o condiție eliminarea prealabilă a lui Duca din șefia partidului, precum și a lui Dinu și desemnarea transpa rentă a d-rului Angelescu. Duca, din dorința de a satisface pe rege, se duse la Goga, care promise un răspuns peste 24
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nici nouă... Scrie-i din partea mea și sfătuiește-l să nu aibă nimic de-a face cu Niccolò; și spun acest lucru nu pentru a-l învăța ce are de făcut, ci mișcat de o dragoste adâncă etc."31. Interdicția pusă că Machiavelli să intre în serviciul lui Giuliano era clară. Nu se știe cum i s-a comunicat lui Machiavelli, dar cu siguranță a aflat pentru că, în 1515 a încetat să mai încerce să obțină o slujbă pe langă Giuliano
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
tragem și constănțenilor, în compensație.” Argeșenii și-au început “recitalul” în ultima parte a primei reprize, când au oprit aiurea un atac băcăuan finalizat cu gol, arătând eternul “pași în fault”. Mai apoi, au trecut cu vederea o piedică grosolană pusă lui Sandu Iacob,la declanșarea unui contraatac. În repriza secundă, cei doi mameluci au continuat să fluiere anapoda, enervând pe absolut toată lumea, dictând eliminări aiuristice, oprind atacuri pe motiv de aceiași “pași în fault”, cu o mențiune: pașii erau făcuți
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de luptă așa de aprigă, căci conducătorii noștri din Iași izbutiră să puie mâna pe corespondența lui Vogoride, doveditoare de fraudele comise cu ocazia alegerilor pentru Divanul ad-hoc, și obținură de la puterile subscriitoare Tratatului de Paris casarea acelor alegeri. Țara, pusă acum în pozițiune de a se pronunța liber, trimesă la al doilea alegeri în Divanul ad-hoc numai deputați unioniști cari votară cele patru memorabile puncte ce rezumau dorințele țărei: 1. Unirea Principatelor. 2. Autonomia și neutralitatea garantată de puteri. 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru copiii noștri", pedagogul suedez propune înlocuirea ei cu alta, mai realistă: "să lăsăm copiii să trăiască!" (8, p. 90). "Majestatea sa copilul", de care vorbește Ellen Key, nu este în nici un caz un prințișor în jurul căruia se foiesc slujitorii puși să-i ghicească și să-i îndeplinească gîndurile. Dimpotrivă, metafora sa vizează de fapt un singur aspect: libertatea copilului de a acționa potrivit cerințelor naturii sale, evitarea oricărei constrîngeri. Autoarea Secolului copilului este considerată, pentru acest motiv, ca unul din
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
devin apoi notele dominante ale unui tip psihologic. În primii șase ani de viață aprecia pedagogul elvețian copilul parcurge etapele vînătorului și păstorului primitiv; la această vîrstă se realizează un exercițiu spontan al simțurilor. În consecință, pe prim plan trebuie pusă tocmai educația senzorială. De la șase la doisprezece ani copilul parcurge stadiul de agricultor și meșteșugar; apar acum "interesele agricole", relevate prin preocupările pentru grădinărit ș.a.m.d. Fără îndoială că ipoteza de la care pornește pedagogul elvețian a paralelismului între etapele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în acea perioadă; tocmai spre sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX s-au afirmat mari personalități ale spiritualismului mondial ca, de pildă, Swami Vivekananda. Unul dintre aceștia, Rudolph Steiner, a elaborat și o teorie proprie asupra educației, pusă, din 1919, în aplicare de așa-numitele "Școli Waldorf" . RUDOLF STEINER (1861-1925), provenit dintr-o familie protestantă, a manifestat de tînăr interes pentru ocultism, iar în 1901 a devenit membru al secției germane a Societății Teosofice, societate care susține putința
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
El dispunea de căi specifice de a-și exprima sentimentele: revoltele țărănești fuseseră ceva obișnuit în trecut, dar se apelase și la tactici mai pasive. Pui bolnavi sau produse alterate erau adesea trimise în contul îndeplinirii obligațiilor feudale, iar țăranii puși să trudească la corvezi puteau mai mult să trîndăvească decît să muncească. Nobilii erau de asemenea nemulțumiți de starea agriculturii. Unora dintre ei nu le plăceau sau erau plictisiți de îndatoririle lor feudale, cum erau cele legate de tribunalele de pe
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de fotbal. Să zicem. Când eram o echipă. Eram într-o echipă și totul era, pur și simplu, frumos. Când ești copil nu faci mofturi, n-ai criterii chiar așa de exclusiviste. Voci care-mi vin, care trebuie stăpânite, strunite, puse cumva într-o ordine. Amintiri pândite de ambiguitate. Amintiri descărnate, decolorate. Cum adică? Chiar așa, pur și simplu. Acea dimineață când m-am sculat și cerul era plin de ciori. Să-ți vină poftă să vânezi ciori. Toate sunt la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cinci sau șase beri. Suflă vântul pe la geamuri și hârâie muzica. Doi cocalari tâmpiți vorbesc despre un meci de Liga Campionilor. Cică portarul ăla a comis atunci, la nu știu care fază, „cea mai fatală greșeală“. Așa zice. Pif e cu capsa pusă și mi-e să nu se ia de el. Să nu i se pună pata. - Aoleu, cât mai e până dimineață, se smiorcăie din când în când și lovește masa cu grămăjoare de scrum și bălți de rachiu care saltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din fundul clasei, strânsura maha lalelor, cu tutun În buzunar și cu Contele de Monte Cristo sau Mâna de mort citite sub pupitru În orele de clasă, acordând atenția lui boierească numai puilor de ciocoi și „tocilarilor“ din primele bănci, puși numai ei să traducă și să scandeze. Până În ziua când profesorul, dispus, se vede treaba, la un diver tis ment pentru plictiseala lui obișnuită, Întrebă clasa dacă știe careva de ce i se spune mercurului pe numele zeului omonim? „Tocilarii“ rămăseseră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întrebându-te mereu, de câte ori și pe cine Întâlnește, despre sănătatea nevestei și copiilor tăi, reuși să-l vedem, În sfârșit, membru al Academiei R.P.R., cu panglicuța roșie a Legiunii de Onoare purtată, până mai ieri, la butonieră, astăzi scoasă și pusă deoparte. Sărmană memorialistică românească, cu ce Întâmplări și lume Îi este uneori dat să se ocupe! Aduceți-vă dar aminte de zilele mai de mult, În care, după ce ați fost luminați, ați răbdat grea luptă de suferințe. Apostolul Pavel, [Epistola
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Montaigne, fiind mai degrabă „un instrument de plumb și ceară, șchioapă la mers, sucită și șoldâie de șale și care o ia totdeauna alături de realitate. Oamenii care [i] se Încred ei tulbură liniștea și buna rânduială a lumii. Ar trebui puși să meargă În pas cu toți oamenii și cu adevărul adevărat...“ - „Taci, rațiune imbecilă!“ spunea mai târziu Pascal. Cerând iertare că bat În felul de mai sus câmpii și revenind la automobil: conducătorii lui atenți mai știu că fiecare auto
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
arată decât noaptea târziu și cu ea sunt ridicați diverși oameni din oraș (apropo, nu pricep deloc sensul verbului ăstuia a ridica, folosit aici, cum adică ridicați, ridicați în aer cum ridici o găleată de apă de la fântână și apoi puși frumușel jos, pe pământ?!...). Iar oamenii care pleacă cu duba, de regulă, nu se mai întorc niciodată acasă. Repet, la început, mai ales, nu pricepeam nici în ruptul capului cum vine asta... Ei, dacă am stat și am numărat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
matale din doi în doi ani, până ce primim un semn de Sus, ca să știm, Doamne, iartă-mă, de care parte-i păcatul!“ Chitanțe de demult Bătrânul domn Arvinte, fost inspector financiar în învățământ, a găsit într-o cutie de pantofi pusă bine sub pat un teanc gros de chitanțe. În prima clipă, s-a gândit c-or fi scrisori de dragoste. Din cauza panglicii, desigur. Într-un fel, chiar chitanțe de dragoste erau. Zeci de note de plată de la restaurantele unde-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care doreau să meargă la școli mai înalte, dar n-a admis-o decât din clasa a treia. Multe din ideile înnoitoare din viața școlii bucovinene au fost elaborate de Alexandru Hurmuzaki. El considera că la baza politicii culturii trebuie pusă politica școlară care trebuie să aibă caracter național. Dacă școala are misiunea de “a dezvolta toate facultățile omului”, atunci trebuie “să dezvolte și să întărească mai întâi sentimentul de dragoste a insului față de propria națiune [...] căci interesele nu stau în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
Luca 17, 11-19, pune la discuție o chestie din cele mai de căpetenie: rostul preotului. Dar această chestie se pune în discuție în două feluri. Întâi, înaintea credinței ne întrebăm: trebuie preot? E nevoie de preot - de preoție? Și așa pusă chestia, își are un răspuns dumnezeiesc, maiestuos, răspuns dat de Dumnezeul - Răscumpărător, dat nu prin vorbe, ci prin faptă, acea faptă a orânduirii preoției, fără de care lumea nu poate sta, și pentru aceasta preoția stă între cele 7 taine dumnezeiești
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai dăinui în mine. În al doilea loc, întrebarea aceasta se mai pune azi și în alți termeni și anume: Ne mai trebuie Dumnezeu? - Și de aceea: Ne mai trebuie preot? Nu vedeți d-voastră ce urât sună asemenea întrebare pusă așa?! Ne mai trebuie?!!... Astăzi așa vedem că se întreabă lumea. Pun oamenii în cap „chipiul roș”, basmaua roșă la gât, și se întreabă așa, ca mai sus. Și atunci răspunsul? Mai trebuie Dumnezeu? Nenorociților! Copii fără tată! Crescuți prin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]