8,125 matches
-
arată drumeagul Căci demni am rămas, chiar de suntem săraci! SUNTEM... Suntem vremelnici pe acest pământ - Suflete caste pe altar de fluturi Sau poate frunze rătăcite-n vânt În toamnele brumate de pe ciuturi, Fulgi osteniți când dorurile curg În ierni pustii, și ele istovite, Jariști de gând roșite de-un amurg Al viselor în hăuri prăbușite Ne agățăm de-un fir de busuioc Păstrat în sân parcă de-o veșnicie, Ca-n veri ce ard tăceri în maci de foc Să
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
Facerii, în noi Ne-am înălțat - frumoase lampioane - N-am apucat să coborâm decât străini și goi Sunt clipe care nasc mistere Și clipe care nasc erori Mă-ntreb si cuget in tăcere Ce fel de clipă am fost noi ? PUSTIU Aș vrea să iubesc, și nu pot... Rănit zace sufletu-n mine. Zilele-mi par ca de plumb, Inima nu mă mai ține. Aș vrea să iubesc, cum iubeam, Sălbatic și fără regrete, Când visele se răzvrăteau, Iar noi le
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
mai ține. Aș vrea să iubesc, cum iubeam, Sălbatic și fără regrete, Când visele se răzvrăteau, Iar noi le-mblânzeam pe-ndelete. Aș vrea să iubesc, dacă-ai ști... Atâta căldură-i în mine... Și-atâta ardoare și dor, Și-atâta pustiu... fără tine. BLESTEM E un blestem să te iubesc pe tine Și nopțile să le ascult plecând, S-aștept o zi când vei fi lângă mine Și alte sute să tresar visând E un blestem să ne iubim în taină
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
Plouă inima din tine. Plouă între două inimi Plouă cu singurătate. Plouă între doruri stinse Vorbele demult uitate. Ochii tăi sunt numai lacrimi, Ochii mei - cărări bătute... Am pierdut iubirea toată, Am uitat ce nu se uită... CÂT AM IUBIT Pustiu și rece trece timpul... Necruțător, mereu grăbit... El s-a oprit doar pentru-o clipă - Atât cât ambii am iubit. Atât cât n-am cerșit iubire, Săruturi și îmbrățișări, Cât n-a contat ce va fi mâine, Cât n-a
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
durerea-n vocea ei, prelungă. Apoi se face noaptea mai înaltă Și bolta înstelată aurie, Când sufletul se-agită și tresaltă, Iar inima se-arată, iarăși, vie, Că am ajuns în vechea noastră haltă, Dar fără tine-i tristă și pustie. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: HALTĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2045, Anul VI, 06 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
HALTĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370477_a_371806]
-
deși proprietarii de drept sunt decedați, fiul o întreține, ba chiar are stupină și vine destul de des ; îmi crește inima și îl felicit, împreună cu gândul, pentru asta. Și tot așa, tot numărând la case părăsite și umbre deșirate pe ulițele pustii ale satului, îmi opresc privirea pe o casă ce mai are puțin să se dărâme. O casă ce dintr-o dată prinde viață datorită tovarășului meu de drum, gândul, care mi-a simțit slăbiciunea și dorul de o copilărie fericită plină
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
dar bine/ motivat,/ la câte-o Periniță, încinsă cu-o batistă.”. Din nefericire, întorcându-se la începuturile vieții sale, nimic nu mai este cum a fost, drept pentru care,„Amintirile/ picură-n suflet/ liniști înecate/ în nostalgii.” Satul este aproape pustiu, lipsit de viață, obiceiurile frumoase s-au pierdut și poeta este cuprinsă de tristețe și atenționează cititorul să ia aminte, să îndrepte cele stricate pentru că această stare este, se pare, generalizată în țară: “Atâtea ulițe pustii,/ atâtea case părăsite,/ atâtea
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
nostalgii.” Satul este aproape pustiu, lipsit de viață, obiceiurile frumoase s-au pierdut și poeta este cuprinsă de tristețe și atenționează cititorul să ia aminte, să îndrepte cele stricate pentru că această stare este, se pare, generalizată în țară: “Atâtea ulițe pustii,/ atâtea case părăsite,/ atâtea umbre deșirate triste,/ care și-au pierdut stăpânii.” Mai intens decât atât, Olguța Trifan își manifestă dragostea față de părinți și familie, în general, aspect care o onorează, dar și dragostea față de oameni și anotimpuri, de tot
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
pân-la nori, Și fețe pale din norod, Te amintesc...arareori! Dezleagă Tu, cu Harul Tău Povara ce îi ține strâns, Și șterge tot ce este rău. De pe al lumilor cuprins ! Dă alinare celui viu Și ocrotire celui trist, Vindecă sufletul pustiu, Cu duh, sfințește-ne, Tu, Christ ! Rătăcitori, fără credință, Pășim prin lume fără rost, Dă-ne putere, biruință, Și sfintele vremi, ce au fost... Și crește azi, în noi, tărie, Îndemn să Te chemăm într-una, Să Te-nchinăm cu
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
de lacrimi dar nu mai poți nici plânge, Te-îndemn să-ți plângi durerea la tronul Lui, ceresc! Când deznădejdea vine și sufletu-l sfâșie, Cănd părăsit de toate și toți, pe lume, esti, Cănd singur cauți drumul ieșirii din pustie, Mă rog din suflet, Calea cea Sfântă, s-o găsești! Când peste tot în suflet mulțimi de răni deschise Îți adâncesc amarul din fiecare gând, Și parcă orișiunde ți-s ușile închise, Iisus Hristos deschide și cerul, prin Cuvânt! Când
ÎNDEMNURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370570_a_371899]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > DIALOG Autor: Anișoara Gurău Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Tu ai plecat prea supărată în noapte-aceea-asa târziu, ai vrut să-mi iei inima toată și să-mi lași sufletul pustiu. N-ai vrut să vezi ca-n urma ta lași dor prea mult și suferința să te mai strâng la piept aș vrea, ar fi o ultima dorință. Nu răsuci cutitu-n rană că știi bine de ce-am plecat, era
DIALOG de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370574_a_371903]
-
vă pasă, nici cerneala pe hârtie, soarta noastră ne apasă, testamentul o va scrie... Slove false și-amorțite, să-și salveze camaradul, ard ca bețe de chibrite, să le lumineze iadul... Praf de sticlă se așterne, pe ochii nostri, doar pustii, scrum de durere-n caverne, pe sorți trădate zi de zi. Nădejdea noastră-i azilul, cer, refugiu de durere, scena sorții are rolul: ‚‚viață fără mângâiere". Vinovat ne e destinul, pentru că-i ‚‚trecu sorocul”, am închiriat doar chinul și ne-
MUCEGAI PE O PREFAȚĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369295_a_370624]
-
Botez Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Dinspre miazănoapte și dinspre răsărit nu ne-au venit aici - nici Hristosul și nici răsăritul de Soare - ci numai cazacii și dracii - zbierând - toți deolaltă - a duhnindă pustie „...Ìo - Ștefan-Voievod - poruncă strașnică dat-am - să se ridice - dintre vii - toți răzășii din ținuturilor Bugeacului și mai cu seamă - vitejii din Cetatea Albă-Asprokastron - din ținuturile Sorocei - Orheiului și Lăpușnei - toți armați precum arhanghelii...” - scrie la cronica furtunilor moarte... - ...și
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
stepei - precum grâul și ierburile cele de leac viitor și merinde târzie - despre care scrie apocalipsisul unor bătrâni orbi - găvozdiți - unul peste altul - prin cotloanele luminii ascunse-n pământ - precum recoltele pururi vii - în fața tuturor năvălirilor născute moarte - încă din pustii BASARABIA NE STRIGĂ... Basarabia ne strigă... - dar am ajuns de ni-e frică s-auzim spre răsărit: ne strică un râgâit! am ajuns păsări de-ogradă cu-àripi tăiate din sfadă cu târtița îmbuibată de se târâie-n privată... Basarabia ne
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
cu bucuria aceea neștiută care mă duce departe de Timp, de mine care-mi umplu buzunarele cu solzi de pește, vara tîrziu, către toamnă, într-un echilibru fragil și cu regretul de a nu-mi fi de ajuns această bucată pustie de drum. Amară și înecăcioasă ca un fum de paie arse. Adevărul e pretutindeni sub razele piezișe, iar noi așteptăm, așteptăm, așteptăm. Munții se apropie de cer încheind tratate de pace croite pe măsura ta, dimineața la ora exactă, nu
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
încă bîntuie printre trestiicu bucuria aceea neștiută care mă ducedeparte de Timp, de mine care-mi umplu buzunarelecu solzi de pește, vara tîrziu, către toamnă,într-un echilibru fragil și cu regretulde a nu-mi fi de ajuns această bucată pustie de drum.Amară și înecăcioasă ca un fum de paie arse.Adevărul e pretutindeni sub razele piezișe,iar noi așteptăm, așteptăm, așteptăm.Munții se apropie de cer încheind tratate de pacecroite pe măsura ta, dimineața la ora exactă,nu există
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
care strigă, aquaforte, Nu mă atinge! 2 Și-mi lipsește ochiul dinspre oberlicht-ul sorții urcușul și coborîșul vechilor acorduri de bas țîsnind dintre tonuri, încetul cu încetul așa cum ții minte trosnetul crengilor sub tălpi, mirosul de humus dinlăuntrul unei fîntîni pustii, acest plîns ce caută drumuri care să-l ducă în sine, pentru sine, oricîtă singurătate ar întîlni acolo. 3 Nici lumea nu este ce credeam, în sfîrșit știu asta, înțelesurile sînt doar o experiență ce șterge nevoia infantilă de răspunsuri
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
oaselormai mult decît golul de vremecare strigă, aquaforte,Nu mă atinge!Și-mi lipsește ochiuldinspre oberlicht-ul sorțiiurcușul și coborîșul vechilor acorduri de basțîsnind dintre tonuri, încetul cu încetulașa cum ții minte trosnetul crengilor sub tălpi,mirosul de humusdinlăuntrul unei fîntîni pustii,acest plîns ce caută drumuricare să-l ducă în sine, pentru sine,oricîtă singurătate ar întîlni acolo.Nici lumea nu este ce credeam,în sfîrșit știu asta,înțelesurile sînt doar o experiențăce șterge nevoia infantilă de răspunsuriîn ciuda ... XVIII. VREME
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
păcatele.... XXI. ELEGIE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1093 din 28 decembrie 2013. Mi-e frig ca noaptea destrămată de cer, de cuvinte, de timp asfințit mi-e zbor un cocor flămînd după zările tale cu drumuri pustii că tremur prin scripeții inimii ca o toamnă amară de mine, de ieri, de dor, de departe. Mi-e întuneric ca ziua învinsă de iluzii, de frig, de Cratylus captiv în fața unui perete fără ușă, mi-e tîrziu ca ploaia
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
anumiți lideri ai lor au lansat un apel în toată lumea. Aceștia nu le promiteau nimic fiindcă nici nu aveau ce să le dea ci doar le garantau că statul universal nu avea să-și întindă niciodată granițele pe teritoriile lor pustii și friguroase. Evident au încercat să-i bombardeze însă fără succes. Au lansat o bombă foarte sofisticată însă aceasta a fost anihilată și nu se știe cum. Apoi au trimis mai multe care au avut aceeași soartă. Bine’nțeles că
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
pulberea. Chiar și idealul meu suprem, acela de a cerceta aștrii cerului, ajunsese să-mi pară, la un moment dat, o cruntă dezamăgire. Am încercat, uneori, să realizez ceva frumos, o poezie, o melodie, sau altceva. Îmi era însă inima pustie, iar conștiința nu mi-a permis niciodată să mă prefac, să-mi creez fericiri imaginare, cărora să le închin gândurile mele. Aceasta este, pe scurt, istoria vieții mele neînsemnate de până acum, a zbaterilor mele care m-au dus în
PUTEREA RAZEI ALBASTE (4C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369288_a_370617]
-
desfășurându-se în planuri metafizice, la fel de legată cu realitatea, - diferențierea se face doar în dimensiuni fizice, gestice, comportamentale- altfel, iubirea continuă după moarte la fel cu spiritul nemuritor. “Mă privești cum mă culc, cum nu dorm, cum rătăcesc prin orașul pustiu. Mă privești și te uimești că sunt viu.” (17) Ce este absența ființei iubite? Este o lipsă temporară a unei întrupări, dureroase dar nu definitive, pentru că iubirea își are propria prezență impregnată într- un prezent sufletesc continuu. “Absența e-o
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
în lumină și tu niciodată nu ai să mă vezi cum mor ca ele, singură-n surdină. Îți vei aminti de mine prea târziu, poate-ntr-o zi sau poate într-o noapte, închise îmi vor fi buzele-n cerul pustiu, închise, că s-au stins nesărutate. Referință Bibliografică: Am pus trei frezii galbene-n pahar / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AM PUS TREI FREZII GALBENE-N PAHAR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369349_a_370678]
-
fără zbor” (Așteptare). Cele mai frumoase versuri sunt dedicate naturii, aceasta fiind văzută în cele mai inedite ipostaze, de la ogorul „sterp” și plin de „spini”, la poiana din codru, unde pasc caii „iarba-ger și iarba-teamă” (Caii), sau la „plaja calmă, pustie,/aur între uscat și ape” (Poem marin), peisajul inducându-i o stare de liniște sufletească, dar și de nostalgie și amintire a vremurilor din copilăria trăită plenar, sub oblăduirea părinților iubitori (Semn heraldic). O temă recurentă este timpul, prezent sau
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
din Cuvânt Și mi-a fost dor de vocea Ta Ce alina durerea grea... Să fiu cu Tine mi-am dorit Să simt din nou că sunt iubit... Mă-ntorc la Tine...e târziu În jur e trist și e pustiu Căci pașii mult mi-au rătăcit Prin lumea fără de sfârșit... Dar azi mă-ntorc...Mă iartă Tată Și dă-mi iubirea de-altădată... Îmi pare Doamne-așa de rău Mă mai primești la pieptul Tău? Sunt mulți ce caută fericirea
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]