187,522 matches
-
A.R.: Am intuit o legătură lăuntrică între Dvs. și personajul Yoel. A.O.: Cred că între un romancier și un agent secret există un gen de similitudine arhetipală. De pildă, cînd aștept un tren în gară sau îmi aștept rîndul la dentist, eu nu răsfoiesc reviste ci mă uit la oameni. Mă uit la pantofii lor pentru că pantofii îți spun multe despre cei care îi poartă. îmi place să stau la fereastra unei cafenele și să mă uit la pantofii
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
Mă bucur să aud acest lucru. Aceștia au fost mentorii mei. Și, într-un fel, mă consider un discipol al scriitorilor ruși din secolul al nouăsprezecelea, pe care, din păcate, nu i-am putut citi decît în traduceri. în primul rînd și în cea mai mare măsură m-a influențat Cehov. Eu mă consider un scriitor al gospodăriei casnice: al dormitorului, al bucătăriei, al grădinii, al camerei copiilor. A.R.: Părerea mea e că sînteți un scriitor al dormitoarelor și bucătăriilor
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
Dumneata vezi o autopedepsire și eu văd o activitate necesară. Munca lui în spital e o realizare a faptului că în viață trebuie să faci ceva util. A.R.: Dar de ce atîta voluptate a umilinței? A.O.: Pentru că ani la rînd a fost arogant. Pentru că ani la rînd a fost implicat în activități care l-au distras de la realitățile vieții. Pentru prima dată e fericit pentru că se simte util, necesar. Acum se simte mai aproape de el însuși și de soția lui
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
o activitate necesară. Munca lui în spital e o realizare a faptului că în viață trebuie să faci ceva util. A.R.: Dar de ce atîta voluptate a umilinței? A.O.: Pentru că ani la rînd a fost arogant. Pentru că ani la rînd a fost implicat în activități care l-au distras de la realitățile vieții. Pentru prima dată e fericit pentru că se simte util, necesar. Acum se simte mai aproape de el însuși și de soția lui moartă. Trezește-te de dimineață și fă
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
de poeții metafizici. Dar îmi prelucrez metafizica prin cele mai realiste materiale, materiale casnice, familiale. A.R.: Ce influențe vă recunoașteți în opera Dvs.? Despre cele israeliene mi-ați vorbit. Mă refer la marii scriitori străini. A.O.: în primul rînd Cehov. Dar și un scriitor american, astăzi uitat: Sherwood Anderson. Foarte puțini își mai amintesc de el, chiar și în America. A fost contemporan și prieten cu Faulkner, dar nu a avut succesul acestuia. Cînd aveam șaptesprezece ani și îmi
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
investite fiind cu atributele unor ființe vii... în galeria de portrete de familie apar mătușile, unchii dar și bunica, cea care îi gătește Celui de Sus orez cu lapte, migdale și frișcă, din care acela mănîncă mai multe zile la rînd fiindcă era "flămînd de tristețe". Episodul conține "in nuce" finalul primului roman al Aglajei. Universul prozelor scurte nu este însă populat doar de cele "5982 kilograme de familie", de păpuși vii, de îngeri, șerpi, de ființe polimorfe; el este spațiul
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
patroni autohtoni. Mai mult, proprietarul are, cred, dreptatea lui dacă își tratează de sus echipa redacțională. Dacă el știe că imediat găsește înlocuitori pentru ziariștii pe care îi are în ogradă, prost ar fi să nu folosească acest avantaj. La rîndul său însă ce poate face ziaristul român, al cărui singur capital este libertatea cuvîntului? Cum se poate el apăra de eventualele imixtiuni ale proprietarului în activitatea lui redacțională? Simplu, s-ar zice, sindicalizîndu-se. După cum știm, nu de sindicate duce lipsă
Zile negre pentru presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12505_a_13830]
-
ca invitat pe Petre Roman... Ca și în alte seri, moderatorul s-a întrecut pe sine în a-și etala punctele de vedere în modul cel mai interesant cu putință. Astfel, invitatul a rămas cu gura căscată în mai multe rânduri fermecat de întrebările fără noimă mitraliate de C.S. A fost un fel de scheci televizat, bun pentru telespectatorii triburilor din Delta Amazonului... La fel și când invitat a fost T. Meleșcanu... Că tot ne lipsesc emisiunile de umor, fie el
Foaie verde și uná/ S-o sfârșim cu minciuná by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11421_a_12746]
-
îndrepte pe mulți (Is. 53, 11). S-a mulțumit să fie tratat ca un păcătos, purtând păcatul și fărădelegea altora, dându-Și viața pentru păcătoși (Is. 53, 12). El este pregătit să sufere pentru păcătoși, împreună cu păcătoșii, fiind numărat în rândul lor. Să ne amintim că pe Golgota erau trei cruci. La răstignirea Domnului Hristos, în dreapta și stânga Sa erau crucificați doi tâlhari condamnați. Dintre evangheliști, Luca este cel care ne atrage atenția asupra semnificației acestui aspect. Iisus era nevinovat de
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
dintre contemporanii Săi, până la acceptarea morții Sale pe Cruce pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. Creștinul, ca ucenic al Domnului și ca următor al Lui, are vocația de a traduce aceeași compasiune în fapte, de a lucra la rândul său, ca și Hristos, pentru a vindeca, a ușura, a mângâia, a elibera de rău sau a-și întinde o mână salvatoare acum unde nevoia o reclamă. În fiecare din gesturile pline de compasiune ale creștinului este prezent Hristos Însuși
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
nu a fost aplicată. Organizarea simpozionului Sulina rescue 2000, eforturile pe care le fac, în continuare, Ion Caramitru, inițiatorul celor mai importante proiecte privind patrimoniul cultural național, D-na Hogea, director al Inspectoratului pentru Cultură Tulcea, și, nu în ultimul rînd, Aurel Dimitriu, primarul orașului Sulina, de a readuce în actualitate o problemă atît de gravă, poate vor clinti din loc inerția și nesimțirea în care ne zbatem de atîta vreme. Dacă nu, știm ce se va întîmpla! Din pudoare, nisipurile
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
la noi un succes notabil încă din anii '70 ai secolului trecut. Calitatea științifică indiscutabilă a cercetării, amploarea și substanța materialului investigat și adus sub ochii cititorilor în excerpte bogate, de mari dimensiuni, toate acestea ne îndreptățesc să salutăm în rîndurile de față, înainte de orice, una dintre cele mai tenace și mai profesioniste cercetări românești în domeniul imaginarului, și să îi așteptăm cu interes continuarea, în volumele pe care cel de față le deschide și le anunță. Este o carte de
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
scriitor le întâmpină ca urmare a schimbărilor fundamentale petrecute în țările fost-comuniste. }in minte că am avut o discuție, în 1990, cu un important om de cultură din Berlinul de Vest, care mi-a spus că ceea ce amenință în primul rând cultura în statele estice nu este atât o criză de public, cât o temporară criză de creație. Și asta, deoarece s-a schimbat grila de comunicare. De altminteri, a subliniat el, întreg felul de a cugeta și de a scrie
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
am întrebat dacă revista pe care o scoateți acum sub egida Fundației Culturale Române este și un refugiu m-am gândit și la un alt probabil refugiu, pe care prozatorul și eseistul B. Elvin l-a avut, ani de-a rândul, în Caietele Teatrului Național ,I.L. Caragiale", în perioada când erați secretar literar al Teatrului Național din București. Și, într-o anumită măsură cred că există, cel puțin simbolic există, o continuitate între acele caiete, care nu se difuzau la chioșcurile
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
II-lea, a urmat perioada dictaturii militare antonesciene, apoi aceea a monarhiei reconstituite și în realitate de tranziție, pe urmă regimul comunist în trei forme succesive, dictatură de ocupație, dictatură națională și dictatură naționalistă personală și de clan. Ați fost rînd pe rînd supus al Regatului Român, cetățean al Republicii Populare Române (cu ,î" din ,i", pe urmă cu ,î" din ,a"), cetățean al Republicii Socialiste România și acum, iată, cetățean al României. B.E.: îmi amintesc de o împrejurare: în 1991
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
a urmat perioada dictaturii militare antonesciene, apoi aceea a monarhiei reconstituite și în realitate de tranziție, pe urmă regimul comunist în trei forme succesive, dictatură de ocupație, dictatură națională și dictatură naționalistă personală și de clan. Ați fost rînd pe rînd supus al Regatului Român, cetățean al Republicii Populare Române (cu ,î" din ,i", pe urmă cu ,î" din ,a"), cetățean al Republicii Socialiste România și acum, iată, cetățean al României. B.E.: îmi amintesc de o împrejurare: în 1991, la Paris
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
frică nu atât să nu ni se cotrobăie prin Ťmarile secrete de familieť, cât să nu ni se Ťplantezeť vreo hârtie compromițătoare și pe urmă să fim întemnițați. O atmosferă de teroare. Dar realitatea era că acest om era, la rândul lui, terorizat. M.I.: De cine și de ce?! B.E. : Era terorizat că într-o zi se va descoperi că este homosexual. Trăia într-o permanentă spaimă și pentru că misiunea lui - aveam s-o aflu mult mai târziu - consta în alcătuirea unui
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
supremă a regimului. Filtra informațiile, făcea sintezele interne, știind absolut tot ceea ce se petrece în România. M.I.: Și nu știm și ce oprea, ce se oprea la el și ce ajungea la cei care decideau. B.E.: El era, în primul rând, terorizat să nu se afle ceea ce în epocă se pedepsea ca un grav delict. în al doilea rând, era terorizat de ceea ce va transmite mai departe celor care nu vroiau să audă. Însă de spaimele colocatarului nostru aveam să-mi
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
nu știm și ce oprea, ce se oprea la el și ce ajungea la cei care decideau. B.E.: El era, în primul rând, terorizat să nu se afle ceea ce în epocă se pedepsea ca un grav delict. în al doilea rând, era terorizat de ceea ce va transmite mai departe celor care nu vroiau să audă. Însă de spaimele colocatarului nostru aveam să-mi dau seama abia după ce el a fost arestat, iar noi, chemați la proces, ca martori. M.I.: Și pentru
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
din primul moment cu Radu Beligan. Contactul cu lumea teatrului n-a fost însă chiar ușor. Mai întâi fiindcă, dacă citisem foarte mult teatru, nu îl citisem Ťtridimensionalť, așa cum e nevoie ca să fii un bun secretar literar. În al doilea rând, eram foarte departe de a cunoaște tacticile, manevrele, viermuiala pe care o constituie teatrul de oriunde. A fost un șoc pentru mine, pentru că nu puteai să pui bază pe nimic, nu doar pe prietenii, dar nici pe inamiciții. M.I.: Cum
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
să mă repet, are o dublă sursă. Este, mai întâi, sursa evident socială, de opresiune, protagonistul prozei mele fiind un om ce trăiește într-un regim totalitar și este marcat de tot ceea ce știe despre sistem. Și, în al doilea rând, vine din faptul că orgoliul artistic nu-l asigură pe scriitor, nu-l face invulnerabil când e vorba de imaginea sa în conștiința celorlalți; în propria conștiință. O chestiune în care ar fi multe de spus, dar și mai multe
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
pe lume și să tipărească toate valorile începând cu cele ce nu avuseseră drept de circulație: Soljenițîn, Raymond Aron, Arthur Koestler, Ignazio Silone etc. Vis realizat. Ulterior ,Litere" a trecut, sub numele de ,Arc", la Fundația Culturală Română. Într-un rând, am primit un telefon din partea lui Carmen Firan, pe care o cunoscusem recent. Carmen Firan m-a întrebat - asta se întâmpla într-o vineri - dacă n-aș vrea să vin sâmbătă la Sinaia la o întâlnire cu Antonin J. Liehm
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
deja convertită în creații de cei mari, deci salvată" (pag. 83). Alesese ,pustiul": adică lupta și sacrificiul (ghilimelele nu trebuie să ne înșele: evitau grandilocvența) pentru libertate. * Avea 42 de ani - de 12 ani în exil - pe cînd scria aceste rînduri. Avusese timpul necesar de a-și defini destinul. Scrisoarea se încheie cu cuvintele eu îmi apăr pustiul (chiar și neamul). Pentru că, atunci cînd, acceptînd o bursă de studii, a plecat din România, nu-și dorise a intra într-un profesionalism
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
orice ipostază s-ar afla, Breban nu este totuși un scriitor ignorabil și chiar admițând că scrierile lui din urmă ilustrează un declin, că sunt toate eșecuri, ratări, a nu le lua în discuție este o pierdere nu în ultimul rând pentru critică. Eșecurile, ratările scriitorilor mari sunt totdeauna mai interesante, mai semnificative literar și mai incitante pentru exercițiul critic decât izbânzile, decât reușitele integrale ale autorilor medii sau minori. Dar nici nu este vorba de un eșec în cazul Puterii
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
cronica din ,Cuvântul" la Puterea nevăzută, îl consideră ,personajul cel mai reușit al romanului", cum și este și cum îl putem socoti și pentru celălalt roman în care apare, Voința de putere. Poate fi așezat, am spus și altădată, în rând cu Grobei, cu Rogulski, cu Minda și cu celelalte mari personaje ale lui Breban, deținătoare de stare civilă în proza românească. Acest Mârzea, care lasă tuturor impresia ușurătății, a nepăsării, a trăirii numai în orizontul clipei, nutrește în ascuns un
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]