3,042 matches
-
Iar „petrecerea“ capătă febrilitatea spasmodică a unui istovitor carnaval. Alexandru Paleologu mi se plângea, odată, de prostul obicei al concediilor anuale. În loc să profiți de libertatea episodică oferită de instituții, să stai acasă, în confortul domestic, să te refaci, să savurezi răgazul, lipsa oricărui program, șansa de a nu trebui să faci nimic, în loc să ieși din viteză, intri într-o maladivă neodihnă organizatorică: faci bagaje, angajezi călătorii costisitoare, te ocupi de bilete și de hoteluri, pe scurt, dai tihna din mână pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioții de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmoderniștii la elitiști. Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacționar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, plăcerea de a fi și-a pierdut amplitudinea și suculența. Respir crispat și pripit, ca într-o etuvă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
soiul, sfârșește, după excelenta formulare a unui comentator, în caducitatea unei mânăstiri fără religie. Ce-ar rămâne din portretul umanității noastre fără muzee, săli de concert, teatre, biblioteci, serbări, dansuri și mâncăruri alese? Din păcate, spectacolul tranziției nu ne lasă răgazul de a vorbi despre lux cu miez și cuminte. Așa cum patriotismul a fost confiscat de câteva flașnete obraznice, luxul a fost confiscat de o mână de țoape. El este practicat ostentativ, incult, fără vocație, ca încununare a unor cariere bazate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
înaintașii noștri. Iar când frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici și mari, invadează scena în devălmășie. „Plăceri vinovate“ Din păcate, nu apuc să mai ascult radio decât foarte rar. Când sunt la volan de pildă, profitând de amplele răgazuri oferite de traficul metropolitan. Știu că există o mulțime de posturi, care de care mai zglobii, mai știu câte ceva despre excelentele emi siuni culturale ale doamnei Teodora Stanciu, dar, în general, n am datele necesare pentru a emite judecăți definitive
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
curând din peisajul au toh ton. Ne închipuiam, totuși, că pe mă sură ce lumea românească se va „nor maliza“, pe măsură ce „tranziția“ va trece, calmul delibe rativ va câștiga teren. Ne închipuiam că ne vom destinde și că vom avea răgazul (și dispoziția) de a percepe nuanțe și com plexități, acolo unde până deunăzi totul ni se pă rea reductibil la alb și negru. Dar, fie că tranziția nu a trecut (și nu va trece, la noi, niciodată), fie că omul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a izvodi alte specii, Între care unele cu un biochimism la care noi Înșine să devenim neadaptați... Ce-ar fi dacă n’am mai produce atâta bioxid de carbon? Sau de loc? Poate am reuși, uzând de rațiune pe lângă răgaz, să abolim ceea ce a fost până acum o lege: alternarea hegemoniei. Asigurându-ne viitorul... „Sâmbătă cu prieteni“, 22 mai 1999, ora 16,34 38. Între ieri și mâine, Omul Mărturisit sau nu, firul roșu al emisiunii e evoluția. Și chiar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
problemele interne - chiar dacă asta ar Însemna inclusiv dezavuarea subsemnatului - n’o ucideți cu valori și lepre deopotrivă. În fond, de 10 ani supraviețuiesc „găuri negre“ pe lângă care „clientul“ meu, cercetarea, e la „genunchiul broaștei“. Mai dați-i și ei un răgaz asemenea, căci tot n’ați investit nimic În ea... „Viața văzută de aproape“, 2 ianuarie 2001, ora 15,34 13. Bio, ghilimele pentru etică Într’o sală cam răcoroasă, deși e iunie, a Casei Tineretului se poartă o discuție. Tare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
penajul vreunei păsărele, ne trimite la antipodul unei erori, eroare doar pe jumătate, căci are ca fundament instinctul ancestral de vânător, care e și al nostru, nu doar al tău. Și, În loc să trecem pe lângă ea, reparând astfel sau lăsând Naturii răgazul de a drege excesele noastre din trecut când, pentru același penaj am vânat-o - precum egreta pentru chipiurile ofițerești - sau, pentru același cântec, am Închis-o În colivie - precum scatiul -, ne gândim, mai ales acum, În prag de iarnă, că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceeași practică, dar bazată pe lumânări, a parizienilor... Sau ca să vi se atrofieze picioarele, umblând cu fotoliu cu tot, În fel de fel de vehicule, ca și brațele, punând la muncă mașini; compensând cu creșterea burții... Măcar de-ați folosi răgazul căpătat astfel Întru propășirea esenței speciei voastre, anume producția și, desigur, schimbul și consumul de cultură. Dar nu faceți altceva decât să consumați altă energie, de astă dată prin televizor, cel mai adesea Întru Îndobitocire... Vă critic, dar știu eu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câteva din ale sale, cărora le facem loc aci în spațiul de care mai dispunem. Cică atunci cînd aștepta să fie primit în audiență la împăratul Franz Iosif, fără să ajungă să fie ascultat vreodată, într-una din clipele de răgaz a ieșit să se aerisească pe ulița principală a Vienei. Într-una din vitrine a văzut puzderie de produse de drogherie și parfumerie, despre care nu mai auzise niciodată, și l-a întrebat pe vânzătorul care stătea proptit de ușorul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să arate și poate să-și demonstreze sieși că a ajuns mai bine ca alții, nutrind încă speranța că totul se va îndrepta și că va putea descurca ițele datoriilor, numai de el știute. Lui Mihai, soarta nu-i lasă răgaz și-l încearcă din nou. Pe 11 ianuarie 1866, moare Aron Pumnul. Se sfârșise o legătură spirituală profundă. Ce să mai caute de acum înainte la Cernăuți? Jumătățile de măsură nu i-au plăcut niciodată. Gimnaziul superior va spune Aglaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pădurii, am văzut urma râsului și ne întorceam pe lângă podul lupului, obosiți și morți de foame. Pe la cinci ani, Neculai învăța buchiile, iar la șase ani, citea de-acum "Capra cu trei iezi"... A venit apoi războiul; când am avut răgazul să stăm iarăși de vorbă, ne schimbaserăm mult și unul și celălalt. Calul, rechiziționat, pierise pe front, prima copilărie zburase..." Toate caietele din vremea școlii au (adică, aveau, cine știe pe unde-or mai fi!) un fel de "pagină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
necunoaștere a tuturor mobilurilor, resorturilor, împrejurărilor, cât și, mai ales, de corecta stabilire a responsabilităților. După toroipanul propagandei carliste, a funcționat din plin, vreme de cinci decenii, o demonizare oficializată, care, ca orice condamnare în bloc, n-a avut nici răgazul și nici disponibilitatea să ia în considerare nuanțe, ori să accepte necesara gradare a responsabilităților, mergând până, în unele cazuri, la totală absolvire. Abia la 70 de ani distanță încep să apară mărturii ale supraviețuitorilor ce nu mai au nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
s-a dat curs: în 2002, vicepreședintele Irakului, Yaha Yassin, îi propune lui George W. Bush să se dueleze cu ce arme va alege americanul, sub privegherea arbitrului Kofi Annan. Nici președintele Americii, nici Secretarul general ONU n-au găsit răgazul necesar pentru a da curs insolitei invitații. Și nici umorul ca să propună arme... nucleare... Recorduri: în Rusia, contele Fiodor Tolstoi a ucis, în duel, 11 ofițeri, iar în Japonia s-au operat 20 de arestări pentru duel în... 2005! De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Academia Română, se constituie într-un exemplu de tratare monografică exhaustivă, cum puține sunt în literatura științifică românească și, mă tem, încă mai puține vor avea șansa, în viitor, să ajungă la tipar, fiindcă o asemenea întreprindere presupune costuri enorme și răgaz îndelung necesar cercetării, elaborării și punerii în pagină. Nu știm cum s-au împărțit cheltuielile editării, dar, se pare, Societatea Comercială "Cotnari" își are, firesc, parte consistentă. De unde se vede că-i merge bine: nu voiau ei, mai an, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vreodată o crâșmă a lui Cujbă care să fi servit ca loc de întâlnire al intelectualilor la Iași. În sfârșit, vrând-nevrând, vei rămâne celebru alături de Caragiale. Ești în cea mai bună companie." După cum se vede, în acea vreme lumea avea răgaz pentru epistole, și umor să guste șotii. Cine să fie autorul celebrei invitații la inexistentul Cujbă, mister. La începutul lunii, Caragiale murise, la Berlin, și nu-i total lipsită de temei supoziția că s-a așteptat decesul scriitorului pentru lansarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de la care inima și mintea păstrează cele mai bogate și ascunse comori de înțelepciune, experiență de viață, modele pilduitoare, ca mama-mare, tata-mare, cum nu mai găsim, uneori, până la sfârșitul vieții (Bunica)? Dacă încercăm și cutezăm ca în clipele noastre de răgaz să scriem, ne întrebăm, de câte ori ne aflăm într-un tainic dialog cu noi înșine: care poate fi "criticul" care să ne spună drept că cel puțin nu mâzgălim hârtia fără rost? Întrebarea întrebărilor este aceasta: găsim un răspuns corect, exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
însă, Măriei-Sale Cititorul plăcerea să citească, să-și pună întrebări, să găsească în cartea noastră sau în inima sa răspunsurile posibile. Noi mulțumim acelor ființe pe care le iubim, care ne-au "tolerat" și ajutat să scriem, în clipele de răgaz. Și, între acestea, prietena de-o viață, Veronica, și primul cititor și confesor, care-a cules și dres aceste rânduri, Monica. Mihai Iacobescu LUPUL Când eram mic se vorbea mult despre lupi în casa noastră. Stăteam în marginea satului Sasca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și varietate de instalații publice de joacă, numite frecvent gunga-gunga (huța-huța), aflate în toate așezările rurale și urbane, în parcuri, în curțile caselor și în complexe speciale de stat la care copiii de toate vârstele se duc în ceasurile de răgaz, fie singuri, fie însoțiți de părinți, în cazul celor mai mici, plătind o taxă modică, simbolică și aflând înăuntru neașteptate și ingenioase "ziduri" de cățărat, trambuline de urcat și tobogane de alunecat, labirinturi de aflat ieșirea și scări din frânghie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
înțelept și sfânt!... Rămâi sănătoasă, Cecilia!, zice "șeriful". Ne pare tare rău că sunteți așa grăbiți, tăicuță, zice ea. Ne-am urcat în mașină și-am plecat. "Șeriful" tace. Privește undeva, în interiorul ființei sale. Ne lasă parcă anume oleacă de răgaz să așezăm în tainițele ființei noastre și imaginea Mănăstirii Șag, cu chipul palid și atât de drag al măicuței Cecilia. Vreau să vă arăt și casa mea, în drum spre oraș, zice "șeriful". Ne abatem, iarăși, din drumul drept, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Apoi, după ce s-a uitat la bancnota pe care i-o întinsesem, ne-a dat-o categoric înapoi: Țineți-vă banii, acolo, în chimir. Au să vă trebuiască. N-am vrut decât să vă țin companie, în aceste ore de răgaz pe care le aveați. Dacă v-am făcut un mic serviciu, să știți că în primul rând m-am simțit și eu bine. Mi-am făcut mie însumi o bucurie. Fiindcă în preajma mea roiesc și uneori mă urmăresc și oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
marginile ei risipite pe câmpuri la mari depărtări. Lucrasem prin câteva fabrici, Într-o vreme stătusem cu chirie prin cartier, ani În șir colindasem Împrejurimile mânat de tot felul de treburi de zi cu zi care nu-mi prea lăsau răgazul să mă gândesc și să-mi amintesc. Țin minte totuși că prima dată nimerisem În zonă cu bicicleta cumpărată cu una din primele pensii primite de pe urma contabilului răpus de norme duble și triple care fusese tatăl meu. Încă mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prazu’ moșu’, toată viața lui s-a hrănit numai cu fripturi În sânge, iar dorința din mine se limpezea pe măsură ce eu Însumi mă schimbam și Începea să semene tot mai mult cu un gând de sinucidere și Încă n-aveam răgazul să-mi amintesc și să mă gândesc și n-aș mai fi vrut să știu. Totuși beteșugul care-l silea să se țină băț Îl chinuia pe maistrul Victor Gomoiu poate mai tare decât lăsa el să se vadă. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
avut mult până să-mi calc pe inimă și să-l Însoțesc. Fiindcă tot ne era În drum, am zis să trecem și prin Calea Griviței pe la Motănica. Lui văr-miu Îi era totuna, iar eu probabil că simțeam nevoia unui răgaz În care să decid dacă am să mă urc În tren cu el, sau oi fi avut o presimțire că n-o să fie degeaba. Ce să mai spun de mătușă-mea, că l-a albit de pupături pe fiu-său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
singur. Mă mai gândeam Între timp și la asta, că aș fi scutit astfel drumul dus-Întors de o oră și ceva, iar seara n-aveam cine știe ce de făcut În demisolul meu din Bariera Vergului. Atâta doar că simțeam nevoia unui răgaz, Îmi pica bine să fiu singur după toată vânzoleala și roboteala de peste zi. Romanele vieții mele aveau o legătură din ce În ce mai firavă cu viața mea din ultimele trei luni, dacă nu cumva legătura asta se risipise de la sine dimpreună cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]