3,048 matches
-
ori Păstorel: "În noaptea-aceea Luna avea chipul lui Crist,/ un chip pe care vlaga l-a părăsit de mult;/ stam singur la fereastră cercând ca să ascult/ cum tresărea cu stele neantul de-ametist.// În noaptea-aceea cerul, ca Marea Marmara,/ se răscolea de valuri sosite din abisuri,/ iar Luna, ca un fruct de grele compromisuri,/ o-nchipuiam drept capul răpus al lui Marat.// Părea că sunt cu Luna, pluteam cu ea și eu/ ne îndreptam spre Țara ce nu știm a cui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ori cu pe nedrept repudiata specie a pastelului (Fascinație, Viola tricolor, Cântecul inimii zburătoare). Lecturile sale preferate (Rimbaud și Baudelaire, Poe și Rilke, Ion Barbu și Arghezi, Urmuz și Tonegaru) îi amplifică însă vagele presimțiri ale cutremurului ce îi va răscoli, mult prea devreme, existența. Strict poetic, suprapunerea afinităților livrești peste această notă psihologică va avea drept rezultat revenirea constantă la o imagistică a revoltei imposibil de reprimat (și care, în opinia membrilor familiei, trebuie să-l fi costat chiar propria
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai multe fragmente scrise de Quasimodo. Astfel, în Vânt la Tìndari există o posibilă ascendentă leopardiană: Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor și eu mă prefac temător în fața celui ce nu stie / că vânt adânc m-a răscolit. În vreme ce traseul cognitiv din Infinitul se încheie cu naufragiul atemporal, ce semnifică simultan abolirea spațiului și anularea curgerii timpului prin percepția totalizatoare inițială: mi-amintesc atunci de veșnicie, drumul interior quasimodian ia forma urcării spre o stare de armonie care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în spații geografice foarte personale: colina leopardiană și Tìndari cea domoala. În vreme ce în Infinitul foșnetul vântului, imagine centrală a construcției lirice, este ancorat în prezent, Quasimodo îl plasează în interiorul amintirii și la finalul experienței tainice, plăcute: vânt adânc m-a răscolit. Alteori poetul ermetic își dorește să se contopească cu adierea văzduhului aducătoare de bine: Și fă-mă vânt ce fericit plutește (Fir tot mai scurt).353 Altundeva eul în perpetua rătăcire dorește să stăpânească vântul ce mâna ființă, asemuita cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cap să facă educația micului erou din Unsichtbaren Loge sub pământ. În povestea dramatică a lui Raimund, Moisasurs Zauberfluch, există chiar sala de marmură neagră (ibidem, 315). Pânza de imagini, dar mai ales registrul de personaje din paginile eminesciene, sunt răscolite într-un traseu critic reconstructiv, pentru a identifica toate corespondențele posibile cu literatura dinainte. Tipurile literare ce au intrat în alcătuirea nuvelei Sărmanul Dionis sunt ușor de determinat. Întâi de toate, reapar aici avatarii faraonului Tlà și ai reginei Rodope
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unei icoane în oloi (Eminescu: 2011, II, 49). (S4h) El cumpără de la mine cărți (s.n.). În genere cele mai vechi (s.n.) și tot de-acele pe cari nu le mai puteam vinde nimărui în lume. Și-n asemenea cărți el răscolea c-un fel de patimă și-mi cumpăra cele mai obscure și mai fără de-nțeles (Eminescu: 2011, II, 60). Aceste "șiraguri" care adună la un hipotext mai multe sau mai puține "mărgele hipertextuale" (perechile de serii intratextuale care configurează constelațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
70). (h7e) Ieronim privi păreții sculptați cu scene de amor, văzu cărți vechi și scrieri multe pe polițele unui dulap răzimat de-un părete [...]. Astfel el, moștenitorul firesc al acestui locaș de pace, a acestei grădini închise ca o odaie, răscoli cărțile, cari erau toate alese și-i promiteau multă petrecere; scrierile moșneagului, în cari fiecare cugetare era un monogram al acestui cap adânc și fericit și a căror rezonanță era atât de mare încât fiecare construcție trezea o lume de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unele semințe de lumină pe cari apoi le țin minte ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 204). Este tocmai hipotextul originar, întâiul care nu a repetat cugetarea străină. Așa se explică predilecția pentru vechituri (cărți bizantine, basme). În paginile acestor cărți, Dan răscolea c-un fel de patimă. Eroul nuvelei reprezintă portretul scriitorului care intertextualizează caută să dezlege un proverb cu litere strâmbe. Autorul care face muncă de rescriere și lectorul care percepe fenomenul ca hipertextualitate (diferențiere asupra căreia atrage atenția Christophe Cusset
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mediul tău livresc"102. În completare, ideea asupra căreia insistă Alex Ștefănescu, analizându-i poezia Anei Blandiana, pornește din "rațiunea care nu lasă să se înțeleagă că poeta exploatează efectul pe care îl are ingenuitatea feciorelnică asupra unor conștiințe mature, răscolite de nostalgia inocenței pierdute"103, și se referă "tocmai la acest deplin control al poetei asupra creației sale, constituie uneori, pentru cititori, un motiv de insatisfacție estetică. Totul fiind bine făcut simplu, trainic, neted -, lipsește orice amintire a efortului creator
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu e nici iarnă, nici primăvară,/ Ci numai timpul, în care mi-e dat să visez,/ Mi s-a făcut dor de țara de-afară,// Ofer de bună voie un vis numai al meu,/ Știind că nu se poate să răscolești prin vise,/ Ce nu-ți sunt la-ndemână și să nu vrei și tu,/ Să le mai vezi altfel decât ucise.// Iau zâmbetul complice al celui ce-l primește,/ Un semn de bun venit, în lumea de afară,/ Colind un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
jur. Deși n-a fost zărită nici o mașină, inspectorul continuă să imagineze, începe schițarea unei ipoteze. Își spune deodată: "toți cei interogați aveau în minte o mașină străină, a unui turist în trecere." Stimulat de această convingere, inspectorul începe să răscolească minuțios covorul de pietre pe locul cu urme de mașină. "Aerul era greu de mireasma de eucalipt. Din înălțimea sa, muntele privea. Nimic nu putea să scape privirii sale de granit brun și cenușiu. Te găsea și în gaură de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
chiar de acceptat." Reîntors din vacanță, Jack îi propune din reflex profesional directorului de jurnal un articol despre sinuciderile printre polițiști, care să includă cazul fratelui său. Decis să ia totul de la zero, fără idei preconcepute, începe să ancheteze, să răscolească, să-și bage nasul peste tot. Se va duce la cel care a alertat poliția, Pena, pădurarul aflat la post în cabana din fața locului unde era parcată mașina în care fusese găsit corpul lui Sean. Pădurarul povestește ce a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a obișnuit autorul, sondînd cu aceeași voce inegalabil de suavă și puternică totodată latura obscură a societății nipone. Toate romanele lui Murakami au fost bine primite de public și de critici, dar acesta pare să aibă ceva în plus, să răscolească angoasele contemporane într-un mod la care nu poți rămîne insensibil, bazîndu-se și pe o scriitură fascinantă din toate punctele de vedere, cu "găselnițe" la limita ficțiunii și a științei, lansînd niște provocări uriașe cu privire la relația noastră cu adevărul, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înțelesesem încă faptul că un text trebuie lucrat, lucrat fără încetare. Jean Echenoz, care din cărțile lui Modiano v-au marcat cel mai mult? J. Echenoz Dora Bruder și Un pedigree, care m-a uluit pur și simplu. Am fost răscolit de modul în care filtrați în această carte clipele existenței dvs. Deși viețile noastre sunt foarte diferite, Un pedigree mi-a permis să mă identific cu dvs. Îmi amintesc că v-am trimis un mesaj pentru a-mi exprima admirația
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În solitudinea încăperii, Costache își amintește de misterioasa hârtie asupra căreia bătrânul era aplecat, scriind, atunci când îl surprinsese moartea. Începe s-o caute, însă n-o găsește. Începe să intre la bănuieli, mai ales după ce descoperă că o mână necunoscută răscolise documentele și chitanțele din sertarele biroului. I se alătură Maria Brancea, însă tânărul își dă seama că ultimele însemnări ale lui Manole au fost subtilizate de cineva, în intervalul consumat cu slujba de înhumare. Întrebarea este: cine? Natalia Cristea, zgârcită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai mult de ape decât de pungi de petrol și alte minerale valorificate de societățile moderne, bazate pe metale, cărbune și petrol. Cu astfel de tradiții, prin coeziunea și vitalitatea naturală, avem credința că vor apăra și îmbogăți acest continent, răscolit de atâtea populații, popoare și națiuni, care încearcă astăzi să se adune în cadrul UE și al civilizației occidentale amenințată de tot felul de limite. Dacă viața oamenilor din acest spațiu s-a desfășurat în condiții fizice simple, chiar sărace, în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
figurilor feminine ale lui Pallady și ambiguitatea care o însoțește. Un animism în cheie simbolistă definește deopotrivă tabloul ca obiect animat și subiectul lui: Tablourile sale sunt ființe întregi înzestrate cu suprasimțuri rafinate. Domnul Pallady tot visând, gândește însă și răscolește nevăzute simboluri"372. În spațiul visului, al transei, al extazului, au loc sublimările alchimiei estetice simboliste, prin care venerica femme fatale, curtezana, se transformă în eterica femme fragile. Dacă Arghezi optează pentru o direcție a procesului alchimiei simbolisto-decadente, acest fapt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de a vota cu soarele (subl.ns.)”. Abuzurile grosolane nu s-au oprit aici deoarece, conform documentului din care am citat și vom cita, s-au mai întâmplat următoarele: „...în tot timpul zilei de 19 noiembrie, tineretul în mașini a răscolit străzile orașului (subl.ns.) îndemnând populația să meargă la vot făcând totodată și atmosferă frumoasă (???, n.n.) pentru Blocul Partidelor Democrate”. Dacă murdarele acțiuni politice ale „progresiștilor” au mers șnur în oraș, atunci în mediul sătesc n-a mai fost așa
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
încă din luna februarie, canalul fiind înfundat; Se aruncă păsări moarte din curtea de peste drum de orfelinatul Averescu; De la internatul Liceului Ferdinand I se aruncă, în colțul din Nord, zoaie și resturi de mâncare; gardul fiind rupt, porcii și câinii răscolesc acest gunoi infectând aerul; Latrina de la acest internat, așa primitiv cum este construită, debordează regulat materii în stradă”. Atestarea documentară a acestor „abateri” de la normele civilizate de igienă și de conduită civică este mult prea vastă pentru a fi cuprinsă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în fruntea cetățenilor, datorită mizeriei pe care o lăsau în urma lor precum și datorită zgomotului asurzitor pe care îl făceau roțile cu cercuri de fier pe pavajul cu bolovani de râu sau piatră cubică (mai rar!) ale aproape tuturor străzilor orașului. Răscolind arhiva fostului Sfat popular al orașului Vaslui, la anul 1966 am găsit un dosar special, cu numai 22 de file. Acest dosar, ce poartă numele „Lucrările adunării festive din 20 decembrie 1966 cu prilejul înmânării diplomei de oraș fruntaș”, explică
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
pupăm dulce cu rușii și katiușele lor. Ziua de 23 august a fost sărbătorită pentru prima dată în întreaga țară în anul 1945 și a fost declarată „sărbătoare națională”. Zilele acestea, pentru a delecta publicul cititor al acestei lucrări, am răscolit prin arhive unde am găsit în presa vremii materiale interesante. Nu ne-am interesat decât de ceea ce s-a întâmplat în perioada premergătoare zilei de 23 august, precum și ziua în sine cu toate manifestările ei, inclusiv cu demonstrațiile „oamenilor muncii
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
greu va fi însă să-i privesc în ochi în clipa în care ne vom întâlni. Aveți încredere în CNSAS? Da, am! Dar nu asta e problema. Pro-blema e că farul luminează în societate căutând persoanele publice. Trecutul lor este răscolit, nu din dorința de adevăr, ci din tot felul de intrigi și răfuieli personale. Evident că anumiți liberali, sau alți oameni politici, de-abia așteptau cazul Monei Muscă. Au mai fost membri marcanți ai PNL, care au mărturisit că au
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ca martor al agresorului: "Noi doi am avut de curînd o polemică, din care fiecare pretindea că el a fost victoriosul. Afacerea din urmă dovedește și naivilor că loviturile mele au pătruns adînc de tot și au avut efect să răscolească fierea fostului umorist Caragiale. Ex-umoristul a-ncercat să devină omorist". Nu foarte cordiale au fost relațiile lui Caragiale nici cu cei din cercul Vieții românești: lui Ibrăileanu îi observă subordonarea față de ideologia gheristă ("Criticele lui Ibrăileanu?... Sunt ceai din gara
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
permanent de anii de suferință, de jertfă. Munca istovitoare, batjocura și nedreptatea n-au înfrânt-o. Pierderea familiei a sporit însă încremenirea chipului și pustiul din sufletul ei. Această nuvelă este o adevărată capodoperă pentru că are acea capacitate de a răscoli sufletele cititorilor, de a rămâne neștearsă în memoria acestora. O mamă exemplară și o soție fidelă este și Vitoria Lipan, eroina romanului sadovenian „Baltagul”. Soțul, Nechifor Lipan, „venea la dânsa ca la apa cea bună”. Inteligentă, cu o tărie de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
potrivit povestirii (Un giulgiu nu are buzunare). Această complementaritate creează și confuzie în receptarea cărții, confuzie sau piedică specifică veleităților ironice ale unui asemenea tip de roman. Peritextul editorial din romanul polițist se joacă cu această perversiune a codurilor care răscolește o lectură naivă sau prea simplă. Ultima copertă din Altarul morților, de Henry James, Stock, Biblioteca cosmopolită (1974, trad. fr.) A patra copertă a romanului lui Henry James permite studierea descrierii așa cum apare în jocul elementului de paratext editorial. Conform
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]