2,609 matches
-
1966), cu Premiul de Stat (1980), este maestru emerit al artei (1983), laureat al Ordinului Republicii (1999) și e distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000). Primele versuri îi apar în 1949. Debutează editorial în 1958, cu amplul poem Răscruce, scris în cheie folclorică și evocând satul postbelic. Versurile din placheta La ruptul apelor (1960) stau sub semnul dorului de ducă și al elanurilor tinereții. Contactul cu lumea mare, adâncirea în tainele propriului eu vor da orizont și substanță liricii
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
seamă cele din volumele Întoarcerea dramaticului Eu (1983), Piramida singurătății: introspecții (2000), Ninge la o margine de existență (2002). Publicistica din Goniți pasărea de cenușă (1982) aduce în atenție gravitatea unor probleme privind viața socială, economică și culturală contemporană. SCRIERI: Răscruce, Chișinău, 1958; La ruptul apelor, Chișinău, 1960; Neliniști, Chișinău, 1963; Din patru vânturi, Chișinău, 1964; Insula cerbilor, Chișinău, 1966; Versuri, Chișinău, 1970; Îmblânzirea focului, Chișinău, 1971; Eroica, Chișinău, 1973; Momentul inimii, Chișinău, 1975; Și alte neliniști, Chișinău, 1975; Portretî vo
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
Sunt prezenți cu versuri Horia Petra-Petrescu (Durerea - parafrază baudelairiană, Bătrânii) și George Fonea (Scrisoare din Basarabia), George Vaida (Sonet, Sus, Sonet pentru munți, Pe țărm, Lacrimile noastre, Drum) și Ion Th. Ilea ( Peste îngrădire, Isvod pentru inimă, Zori, Popas la răscruce de veac), în timp ce Mircea Alexiu, Ionel Neamtzu și I. Săndulescu colaborează cu proză. Giuseppe Cifarelli publică aici câteva traduceri: Gabriele D’Annunzio, Unda și Canto nuovo (fragment), Giovanni Pascoli, Trăsnetul, Tunetul, Nădejdi și amintiri și Cucuveaua, Lionello Fiumi, Căutare zadarnică
THESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
actualitate: situația României interbelice (Sărmană țară de vânzare), proasta administrare a țării (De ce avem nevoie, Până când?), corupția, afacerismul, jaful în avutul public (Săraci în țară bogată), politicianismul (Țara nesiguranței, Naționalism, șovinism și politicianism), lipsa de perspectivă a tineretului (La o răscruce), educația și învățământul (Școala și familia), imoralitatea vieții publice (Politica șușotelii), cerința modernizării Bisericii, datoria de a cultiva limba (Boala maimuțărelii), situația intelectualilor de la țară (Mucenicii satelor), soarta femeii și a țărăncii (Roaba pământului!), necesitatea ridicării satului ș.a., dovedind o
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
de măncări (1935). cincizeci de ani din istoria bucureștilor - studiu introductiv - Constantin Bacalbașa s-a născut la 21 august/2 septembrie 1856 într-un București agitat de evenimentele Războiului Crimeii (1853-1856), care prilejuise, încă o dată, cotropirea principatelor române, aflate la răscrucea tuturor invaziilor, de către oștile țariste, otomane și austriece, unele mai hămesite decât altele. Tatăl său, tot Constantin (Costache), viitor șef - vreme de mulți ani - al poliției orașului Brăila, era originar, se pare, din satul Telești (jud. Gorj), aflat pe malul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în anii de după 1910, politica de îndepărtare a oficialităților românești de țelurile Triplei Alianțe este tot mai evidentă, mai cu seamă în timpul războaielor balcanice, „momentul 1913“ fiind sezisat de Nicolae Titulescu - dar nu și de Bacalbașa - ca un punct de răscruce (pregătit prin numeroase acumulări cantitative anterioare) în politica externă românească, nu lipsită de înțelepciune în toată perioada de după 1878: „Până la criza balcanică - afirma Nicolae Titulescu în decembrie 1913 - am putea rezuma istoria țării zicând că am asistat la sforțările prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
noastre nu reproduce în întregime primul tom al Bucureștilor de altădată, în care însemnările lui Bacalbașa ajung până la sfârșitul anului 1884; considerente de spațiu, dar, în același timp, și intenția de a încheia acest volum cu relatarea unor momente de răscruce din istoria țării noastre ne-au determinat să oprim expunerea odată cu menționarea evenimentelor anului 1877, anul proclamării indepen denței de stat a României, când o nouă perioadă istorică începe în viața social-politică și economică a patriei noastre. Vom căuta, în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Michelet una din gloriile sale, România un susținător puternic“) a impresionat puternic opinia publică franceză, unul dintre ziarele pariziene reprezentative ale epocii, La République Française, făgăduind poporului român tot ajutorul moral de care acesta avea nevoie într-un moment de răscruce al istoriei sale („Nimic din ce atinge România nu poate, de aci înainte, să rămână străin pentru noi“ - cf. TEL., an. VI, 15 mai 1876, p. 1). 54. Colegiul I - la 3/15 iunie; II - la 5/17 iunie; III
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
2466-2467. 33. Cu ocazia deschiderii corpurilor legiuitoare, joi 14/26 aprilie 1877, principele Carol a rostit obișnuitul mesaj al Tronului, alcătuit de astă dată de Mihail Kogălniceanu, în care erau sintetizate principalele îngrijorări ale națiunii române într-un moment de răscruce al istoriei sale. După ce mesajul preciza că „stăruințele noastre pe lângă marile puteri pentru recunoașterea și ca un drept a neutralității României au rămas fără succes“ se insista asupra izolării politice a țării noastre: „Într-o asemenea situațiune, România, abandonată de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sustrag actualității. Deși știu că istoria literară pe aceștia îi reține drept cîștigători, nu mă pot împiedica să nu simpatizez cu acei superbi naivi care se „angajează” și se lasă devorați de „exigențele” epocii lor. *My sweet home devine uneori „răscruce de vînturi”. Mi se reproșează delăsările, cedările, eșecurile, șederile prea lungi printre cărți, în timp ce „alții se zbat pentru casele și familiile lor”. Nu e uitat nici faptul că sînt născut în Zodia Racului: „poate de asta ți merg toate anapoda
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu se poate mai supărată că i-a intrat în cameră „o muscă foarte mare, foarte grasă, foarte rea, foarte activă”. Zîmbind, am plecat să vînez „monstrul”! *1940: „Acela a fost cel mai catastrofal din seria anilor catastrofali” (Geo Bogza, „Răscrucea nenorocirilor”, în „România literară”, 27 nov. 1980, p. 7). Atunci, în prima lună a verii, într-o sîmbătă, m-am născut. Sper să am cîndva timp să-i fac cronica: evenimente locale (bucovinene), naționale și internaționale. Simpla juxtapunere a titlurilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mi-e rușine de ceea ce scrie presa străină despre noi, mă ofensează prezența pe străzi a patrulelor compuse din milițieni și gărzi patriotice. (Azi, 20 decembrie, la întoarcerea acasă, am văzut nu mai puțin de cinci!) Am ajuns la o răscruce dureroasă a istoriei, fără să avem disciplina nemților și a cehilor, fără pregătirea politică a polonezilor, fără spiritul de inițiativă al maghiarilor. Unii dintre cei cu care discut se tem de „convulsie”, de „anarhie”, de exagerări, de izbucnirea patimilor incontrolabile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
valoroși scriitori ai lumii, numele scriitorului nostru este prezent Într-o confrerie literară de rezonanță. Numeroase exegeze au fost dedicate În ultimii ani, la noi, acestei cărți. Cu deosebire tinerii scriitori și critici văd În această carte un moment de răscruce, o Înaltă, stimulatoare realizare artistică. Sunt, toate acestea, sporite motive să ne reamintim cine a fost autorul, să ne Întrebăm ce ne spune astăzi opera sa. * M. Blecher s-a născut la 8 septembrie 1909, În Botoșani. Părinții se mută
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
toate zilele. * BERLIN! numele-oroare al copilăriei. Ceea ce ni se Întâmplase, mie și alor mei, a venit doar dinspre Berlin? Ceea ce am trăit și după război era tot o consecință a acestuia? Călătoria putea fi un pelerinaj la locul care provocase răscrucea unei existențe și a atâtor altora. * Am ajuns la prânz. Viscolea, era frig. Orașul răsărea Între suliți și panglici de neon. Apartament luminos, cald. Am ieșit pe stradă, să localizez noul domiciliu. Rathenauplatz. Mi-am amintit de personajul pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ziarului să-l caracterizez pe ilustrul defunct. Mi-am amintit singura seară petrecută Împreună, Întrebarea pe care nu am mai apucat să i-o pun. Am Încercat, În câteva propoziții, să raportez evoluția lui Cioran la evoluția lumii contemporane, cu răscrucea care a Însemnat al doilea război mondial. Ziarul nu putea reține Însă decât o singură frază. În numărul din 22 iunie 1995, comentariul meu În New York Times apărea astfel: „He was a brilliant rebel and a challenging misanthrope who tried
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înainte de a lua Împreună obișnuita cină la restaurantul italian vizavi de colegiu, am avut o discuție cu Claudio despre „tema autorului”, cum ar spune Marin Preda. Am reluat, inevitabil, unele dintre chestiunile discutate În clasă. Semnificația „graniței”, de pildă, a răscrucii de drumuri și opțiuni, migrația și exilul, identitatea ambiguă. Frontiera ar fi, probabil, tema centrală a operei sale. Granița, ca simbol al tuturor granițelor care ne Îngrădesc, cum spune el Însuși. L-am Întrebat, mai Întâi, despre frontiera geografică, culturală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la marginea satului. Au ajuns la punctul hotărât și Boroancă se lăsa așteptat cam peste orice limită. De aici mare îngrijorare, mai ales că ploaia, care de trei zile se mai potolise, reîncepu cu intensitate și ei așteptau la o răscruce de drum, cu pericolul de a fi văzuți de ochi neprieteni, care puteau să-i aducă pe jandarmi. Au constatat că omul lui Țăranu, Cojocarul nu știa unde stă Boroancă și începu să întrebe de el, din om în om
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
răzbate până în țară și alți camarazi hotărâți de luptă de acasă și va învinge. Avea această speranță a victoriei, legată numai de Comandant, care lua pentru el dimensiunile unui simbol uriaș și invincibil. Spre orele nouă dimineața ajunge la o răscruce de drumuri unde nu erau nici un fel de indicatoare. Așteaptă un grup de drumeți, care se auzea mărșăluind și vorbind. Îi întreabă de drumul spre Reșița și aceștia îl lămuresc și totodată îi spun că mergând țeapăn poate ajunge până
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
legionară de acum e biruința Căpitanului, căci a biruit principiul luptei lui și a marii lui jertfe date pentru apărarea ființei României Comandantul este instrumentul cu care Căpitanul, de dincolo de mormânt, își realizează planurile sale în aceste momente când, la răscruce de chinuită istorie româneascâ, se încheie prima mare epocă de viață legionară. Căci acum statul român, împins de alții pe cascada prăbușirilor, a fost salvat și va fi cu siguranță regenerat de noul suflu legionar. Vindecându-și rănile primite, acest
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
unde se fac mereu rugăciuni pentru cei care nu se roagă niciodată, din locul de basm și legendă, de la Sâmbăta de Sus, de acolo ne-a venit ca un dar, Nicolae Petrașcu, luptător, gânditor și jertfitor, influențând destinul românesc. La răscrucea Istoriei Naționale, când neamul nostru era pândit de dușmani interni și de vecini răi, el s-a înarmat sentimental și rațional cu puteri lăuntrice, fiind mereu gata de luptă, îndrăznind a fi ofensiv. Nicolae Petrașcu a călcat hotărât și puternic
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
este populat de personaje emblematic-comice: brigadierul UTM, ciobanul. În piesa radiofonică Ciobanul de pe Ceanul Mare de Mihail Davidoglu, bucolicul cochetează cu cel mai abrupt ridicol: „oile behăie, tălăngi, Petruc doinește”. O piesă de teatru cu brigadieri dă Al. Kirițescu (La răscruce de drumuri, 11/1948). Semnificativă este obediența revistei față de criticile ce îi sunt adresate în „Scânteia”, spiritul autocritic frizând autodenunțul. Când, în „Scânteia” din 15 iulie 1948, în articolul Mai multă principialitate în tratarea problemelor artei și literaturii, i se
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori linia și culoarea amintesc de Grigorescu, alteori de Andreescu, dar și neoimpresioniști prin textură și prin îndrăzneala de a evita academismul rece. O casă la țară,o răscruce, un lac sub cerul plumburiu, un ținut legendar acoperit de zăpadă și copacii - mai ales copacii - un laitmotiv în compoziția multor tablouri. Mai întotdeauna, notele arhaice se prelungesc în contemporaneitate, satul tradițional fiind o permanență în spațiul mioritic, încărcat de
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori linia și culoarea amintesc de Grigorescu, alteori de Andreescu, dar și neoimpresioniști prin textură și prin îndrăzneala de a evita academismul rece. O casă la țară,o răscruce, un lac sub cerul plumburiu, un ținut legendar acoperit de zăpadă și copacii - mai ales copacii - un laitmotiv în compoziția multor tablouri. Mai întotdeauna, notele arhaice se prelungesc în contemporaneitate, satul tradițional fiind o permanență în spațiul mioritic, încărcat de
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
cu E. Antonescu); Aleksandr Fadeev, Înfrângere, București, 1957 (în colaborare cu Maria Roth), Tânăra gardă, București, 1959 (în colaborare cu Natalia Stroe); Lessa Origines, Dona Beralda își caută fiica, București, 1957 (în colaborare cu N. Filipovici); Marie Pujmanová, Oameni la răscruce, București, 1957 (în colaborare cu Lucia Mantu și Mihai Pop); Mihail Șolohov, Soarta unui om, București, 1957 (în colaborare cu Lucian Renert); A.S. Novikov-Priboi, Căpitan de rangul I, București, 1958 (în colaborare cu Paul Ionescu și Galic Buruiană); Țveatko Kaftangiev
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
femei din generații și epoci istorice diferite, eroine care se înfruntă dramatic: Trei generații (1956), Arborele genealogic (1957). O confruntare asemănătoare este plasată, cu accente vădit conjuncturale, și în sat, ca în Vlaicu și feciorii săi (1959). Și totuși, în Răscrucea fără fântână (1972), cu un moto din Jules Laforgue („Dragoste absolută, răscruce fără fântână”), autoarea dovedește un lirism funciar, cu rezonanțe folclorice, traseul dramatic vizând căutarea fericirii dincolo de timp și loc. SCRIERI: Tinerețe, București, 1936; Marea fugă, București, 1938; Destine
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]