2,766 matches
-
elocvent al unei intermedieri, revelator al unei fețe resensibilizate, altfel nevăzute 16. Ce se între-vede nu e decât ceea ce - ca urmă - urmează să fie văzut, dă de văzut și (se) spune dând de înțeles: "de-a lungul vremii" (și al răstimpului rostirii poetice) o "palidă lumină" în a cărei transparență se developează priveliștea de neprivit a veșnicului reînceput. Departele - un peisaj evacuat În Preludiu 17 vizibilul și rostibilul participă la lucrarea comună a întrupării semnificabilului, dar în momente diferite ale apariției
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
oglindă, lumina lumii se oprește purificată, un trup crescut din cleștar. Raza acestei întrupări imaginale e însă doar relicva zilei defuncte; ea nu face decât să întrerupă "desflorirea și clipa plăpândă,/ Din zori până-n vremea când umbrele curg", adică în răstimpul limitat al curgerii lumii. Abia amurgul - declinul luminii - face să apară pe ecranul evacuat peisajul lăuntric al unei noi imagini, cufundată însă în inaparentul perspectivei diurne. Din nou, ceea ce scapă privirii exterioare se dă vederii interioare, iatacul lăuntric, a cărui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spus, ne dă fenomenologia doar apariția ca atare, fără hermeneutica prin care, în chiar vizibilul apariției, să înțelegem ceea ce apare?15 Dar ar avea vreun rost să înțelegem timpul întâlnirii într-un gol răsfrânt, cu prețul dizolvării întâlnirii înseși? Un răstimp al neînceputului al cărui conținut e gol, atunci "când nu știu dar fulgeră/ totul și fețele tale/ se aprind de înc-o lumină/ mai veche". Nu știm ce vedem, dar fulgeră totul 16. Inteligibilul nu suferă aici nicio amputare; semnificatul nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
face lumea să fie văzută și ca prefigurare nonmanifestantă a semnificabilului: "A sosit o mireasă leneșă,/ rochie de voal fără trup/ și deodată înotătorul cel singuratic/ s-a împotmolit în carnea ei nevăzută,/ fâlfâitoare". Transferul meta-ferenței se desfășoară abrupt, în răstimpul fulgerător al unui deodată ce arde etapele. Saltul în necunoscut - căci despre un salt de nivel este vorba - e deopotrivă saltul în prefăcut, căci împotmolirea în voalul fără trup și în carnea nevăzută, deși pare să desemneze absorbția în inform
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Balada de Gabriela Melinescu 15, ea nu arată decât configurația pură a posibilului în care lucrurile se odihnesc: "Ce liniștite-s lucrurile-acum./ Sunt niște oameni fără chip./ Și apa limpede-i și apa/ cu fața-ascunsă în nisip". Dacă posibilul este răstimpul unui prezent imprezentabil, căci lucrurile sunt acum în starea fără durată a unei manifestări blocate, el se pune ca posibil în liniștea unui contur nemișcat. Ce se conturează aici - acum - e fără chip, suprimă definiția identității, se spune fără să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe margine, în pustiul unui drum care nu aduce nicio veste, nu duce spre un orizont. Rămânere în tremurul așteptării, în proiecția ștearsă a nemanifestării. Așteptare ca un interval al ființării, în suspensia vreunui obiect ori termen definit. Totuși un răstimp indefinit al creației, în care imaginea stă, atârnă în gol, în sensul prefacerii, marchează locul vag, forma unei (abia de acum) posibile pro-misiuni. O clipă de vedere (Constanța Buzea) La o primă lectură a poemului Citera de Constanța Buzea 17
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să apară, să treacă prin apariție 18. Străbate propria-i apariție fără să dispară, fără să se șteargă din vedere, deși apare ca "o părere". Iar ceea ce a-pare - pare să fie - se dă într-o clipă de vedere, în răstimpul triumfător, efemer, al vieții. Ceea ce se întrevede în această clipă fugară, ca prin ceață, e suflul ce animă dispariția, sufletul care se revelează până și în moarte, suflă în pânzele imaginii. E zbor sau scriere, întraripare a celor imponderabile și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
abia la ceasul/ rostirii și-al abaterii sub streșini,/ nu când, pe ziduri, brațele suite/ (de șapte ori mai lungi!) arată câtă/ lumină a rămas necucerită:/ și până unde brațele măsoară/ osânda mea stă-n căile crescute". Ceasul rostirii e răstimpul ființării; începutul poemului e rostirea neauzită, imaginea nevăzută care o însoțește, semnul inaparent al semnificabilului nemanifestat, aflat sub discursul care l-ar pune în lumină. Căile luminii cresc în numele prin care ea se rostește, în numele rostitului enunțiativ, invocator al realului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ultimă și nemăsurată, căci nimic nu îi dă măsura unui conținut de sens. Veghe tensionată în fața imaginii care supraveghează, o clipă de răsuflu pe muchie. Aici imaginea stă în așteptare, stă să dispară, se arată în sclipirea reflectării. Dar în răstimpul acestei întoarceri, preț de o clipă, ea pune în vedere imprezentabilul pe care timpul nu-l vede. Nevăzutul zidirii (Zeno Ghițulescu) La nivel formal, poemul Atitudini de Zeno Ghițulescu 76 pune antitetic două ipostaze ale creativității, materială și spirituală. Dar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dintr-o clipă în alta. Să se fi schimbat oare? Avea tresărirea vreuneia dintre ele să trădeze amploarea schimbărilor de pe chipul celeilalte? Se scurseseră aproape șase ani de la ultima lor întâlnire. Încercă să anticipeze forța de șoc acumulată în acest răstimp de simplul fapt de-a fi prin ruperea lui de sine. Siajul pe care-l lasă la suprafață retragerea în profunzime a unui chip trebuie asumată ca patina unui bronz eroic, își zise; încremenind crunt sub ea în posturi impunătoare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
plâng, deși e loc și de mai bine. Se așezară pe bancheta din mijlocul sălii, cedând locul din fața gravurii unei cete centipede de turiști însoțiți de ghidul lor zelos. Când nu au decât cinci zile de vacanță pe an, în răstimpul lor oamenii își tropăie euforic, ca rinocerii, libertatea; hărmălaia lor conține și jubilație, și somație: "păzea, că ne-am intrat în drepturi!" E-atâta ostentație în acest fel de a se prevala de modicele concesiuni făcute lor de menghina funcționalului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
strident al fluidului vital angrenându-și mediul în mișcare și-apoi scăpând ca prin minune dintre roțile lui dințate scrâșnitor. După ani de așteptare larvară în subteran, cicadele nu ies din pământ decât pentru ultimele câteva săptămâni de viață, în răstimpul cărora umplu eterul de vibrații, ca să aibă la ce trage cu urechea în lunga cădere către străfundul liniștii. E important ca la drum să plece măcar cu ceva bagaj stabilizant pe traiectorie, dacă de destinație nu poate fi vorba. Atât
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de neadecvată experienței. Linia despărțitoare mai trebuia strașnic ondulată, răsfirată și, eventual, adusă să se închidă în jurul unor pete de un alb arctic, imaculat. Mereu susceptibilă de grosolănie, grosimea ei și-o disputau lungi și întortocheate fiorduri de tranziție în răstimpul parcimonios al unei marei la fel de înalte ca starea de spirit a navigatorului. Atunci contururile intrau dintr-o dată în imersiune și, în locul uscatului de netrecut, apăreau efemer strâmtori cu unică folosință. Nu trebuie uitat că uscatul locuibil e doar o concesie
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de probitate științifică în cercetarea lor, iar, în a doua parte, a constatat existența unei dominații tătare între anii 1242 și 1359. Autorul a împărțit această epocă în mai multe perioade. Prima ar fi din anul 1242 până în anul 1280, răstimp în care dominația tătară se caracterizează printr-o exploatare a populației românești prin intermediul căpăteniilor locale, cum ar fi acei caneși sau balivi amintiți de Rogerius, și prin ducerea tributului de către solii voievodale tocmai la curtea hanului de la vărsarea Volgăi în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Germaniei, în care a descris nenorocirile înfăptuite de către tătari (în 1241) „...măcelărind venerabili arhiepiscopi, episcopi, monarhi, frați minori și predicatori”. De asemenea, episcopul Gerolamo Catalano a relatat că în Cumania, misionarii franciscani au construit peste patruzeci de biserici, într-un răstimp de optzeci de ani, la bulgari, valahi, cumani și tătari. Cu alte cuvinte, viteza de lucru a misionarilor franciscani se măsura în ridicarea unei biserici odată la doi ani. Conciliul din Lyon (1245) a ridicat problema unirii Bisericii Occidentale cu
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Otoman. 6. Casă a Domnului și poartă a cerului, la catolicii din Brăila Brăila a fost reintegrată în teritoriul românesc de abia în 1828, după o stăpânire otomană de 400 de ani, și, ca și când ar fi vrut să răscumpere acest răstimp de înstrăinare, a început să progreseze rapid în domeniul economic și cultural. În 1836 orașul a fost declarat porto franco și navigația dunăreană a devenit una dintre cele mai importante căi comerciale din Europa Occidentală. Brăila a devenit rapid unul
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
discriminatorii care îi vizau pe evrei. Acest decret-lege cerea adoptarea unor regulamente speciale privind educația pentru evrei, de la școala primară până la cea profesională și studiile universitare. Un decret special interzicea căsătoriile mixte între evrei și „românii de sânge”. În puținul răstimp care a trecut de la pierderea Basarabiei și a Bucovinei de nord - începutul sfârșitului pentru România Mare - și până la inaugurarea statului național legionar condus de Ion Antonescu și de conducătorul Gărzii de Fier, Horia Sima, siguranța fizică și economică a evreilor
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
pedantă, mai rău, o "amazoană intelectuală". Copleșiți, părinții nu contenesc a-i repeta că jucând jocul acesta periculos își distrugea reputația, "risca să-și compromită întreg viitorul". Tânăra e asaltată de admiratori, însă aceștia nu sunt decât plevușcă. În acest răstimp, Pauline lăsa să-i scape peștii cei mari, partidele bune. În cele din urmă, norocul îi surâde Paulinei. Curând, prietena sa Elizabeth îi mărturisește că un tânăr misterios îi ceruse s-o vadă pentru a vorbi despre ea. La baluri
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o ghicise în femeia respectivă. Începe prin a iniția un flirt nevinovat: o fixează pe această mamă nesatisfăcută cu o privire prudentă și alunecoasă, apoi caută să-i întâlnească privirea într-un mod provocator, "acea privire care se încrucișa în răstimpuri cu a lui într-o căutătură scânteietoare și nehotărâtă, însă fără a lăsa vreo clipă să se întrevadă un răspuns lămurit". Deoarece tocmai această nehotărâre îl întărâtă, baronul, care flirtase până atunci din lipsă de ocupație, se simte curând acaparat
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
repeta la infinit, îl repeta ca o mângâiere, ca o sărutare în urechea ei, în părul ei, pe gâtul ei [...]. Cu buzele împreunate, se prăbușiră amândoi pe patul aranjat, pe care rochia lui Maud îl atinsese de două ori în răstimp de patru ani: înlănțuirea îl secătui atât de repede, încât Maud nu trebui nici de data asta să refuze să i se dăruiască". Senzualitatea lui Julien este atât de exaltată, încât pentru el un sărut are intensitatea unei contopiri a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și psihologic. Elenismul, care începe odată cu destrămarea imperiului lui Alexandru cel Mare (323 î. Hr.) și se încheie atunci când ultimul stat elenist, Egiptul, își pierdea independența în fața expansiunii romane (30 d. Hr.), pune un accent special pe educație și învățământ. Acest răstimp istoric s-a concretizat într-o perioadă de sinteză între filosofia și arta greacă cu matematica, astronomia și științele naturii, cele din urmă găsind un teren fertil în statele Orientului. Vechile instituții de învățământ (Akademia lui Platon și Lyceul lui
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
lui Dimitrie Cantemir, Discursul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea, apărută la Iași în 1698, conține o însemnare din anul 1750, în care se precizează: ,, Această sfântă și dumnezeiască carte iaste procitită dă tablă dă dumnealui Matei Cantacuzino, vel serdar.” În răstimpul celor două veacuri de istorie avute în discuție, educația adulților se datorează atât clerului, cât și dascălilor, gramaticilor și copiștilor. Culturalizarea diferitelor categorii de oameni tineri sau maturi este întreprinsă de acești cărturari, care au desfășurat o intensă activitate de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
utreniei, apoi intrau în sala de meditație pentru studiul individual. După-amiază se plimbau alături de dascălii lor, conversau vreme de o oră, după care treceau din nou în sălile de meditație pentru studiu individual. Creșterea numerică a instituțiilor școlare în acest răstimp a impus tipărirea de cărți destinate în special instruirii tinerilor. Prin urmare, se tipăresc și se întrebuințează în școli abecedare, gramatici, geografii, aritmetici, fizici etc., precum și o serie de cărți cu texte bilingve, cărți populare etc. Pentru citit se utilizau
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
învățământului secundar a fost promulgată în 1939 prin care se preconiza un învățământ de tip elitist. În deceniile interbelice, Parlamentul României nu a votat decât un singur act juridic privind învățământul universitar, Legea pentru autonomia universitară din 1931. În acest răstimp istoric au funcționat în România cinci universități, o Politehnică la București (fondată în 1920), două Academii de Înalte Studii Comerciale și Industriale (București, Cluj), două Academii de Studii Agricole (București și Cluj). În preajma celui de-al doilea război mondial în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
adaptate la nevoile reale ale școlii și tot prin intermediul lor s-a format corpul didactic de specialiști - pedagogii. După desăvârșirea statului național unitar, școlile normale vor continua să joace un rol însemnat din perspectiva pedagogiei - predominant herbartiană - dar. în întreg răstimpul dintre cele două războaie, mișcarea pedagogică a fost coordonată de universitățile noastre, întreg corpul didactic universitar și seminariile lor pedagogice au reușit să formeze pleiada de învățători și profesori din învățământul secundar. Între profesorii de pedagogie din școlile normale care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]