2,464 matches
-
ceea ce m-a surprins pe-atunci și mai tare a fost cărecunoscusem la nebuni unele stări pe care, înrăstimpuri, le încercam eu însămi. Atât numai că pe ei îi munceau fără oprire, nedându-le răgaz nici cât să-și tragă răsuflarea. De atunci, am privitstările mele, cu care, de altfel, mă obișnuisem, cape o treaptă premergătoare demenței. Ca de exemplu: Faptul că uneori, uitându-mă la ceas, nu reușesc timp de câteva minute să realizez cât este ora, iar apoi îmi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mei, bineînțeles un transport de combustibil solid. Da, da! Cred că am găsit exact cadoul pe care-L meriți pentru grija Ta permanentă față de noi, pentru "iubirea" Ta năvalnică față de lutul pe care L-ai însuflețit dându-i viață prin răsuflarea Ta nemuritoare. Desigur că nu-Ți trece prin gând ce-Ți voi oferi, însă surpriza va fi cu atât mai mare și mai impresionantă. Iată: este vorba de un sac de bălegar de vacă uscat, căruia pe-aici i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu milioane de măzărichi tăioase și dureroase, păleau rapid și diabolic partea de corp lipsită de protecție. Era o succesiune de lovituri premeditate și calculate matematic având același scop: doborârea și anihilarea intrusului care se aventurase pe un teritoriu tabu. Răsuflarea tot mai sacadată și fierbinte a mamei topise zăpada depusă pe ambele fulare în zona cavității orale și a organului responsabil cu simțul mirosului. În ciuda faptului că cele două fulare ce protejau fața și vederea erau atât de apropiate unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
câțiva pași făcuți anevoie, cu eforturi din ce în ce mai mari, mama se oprea, dădea jos gheața de pe ochi și pornea din nou din ce în ce mai greu. Îi făcea impresia că înaintează; în realitate însă, executa mișcări circulare, îndepărtându-se foarte puțin de la drumul arhicunoscut. Răsuflarea caldă a organelor olfactiv și bucal au topit toată zăpada abătută cu dușmănie spre fața mamei. Solidificarea zăpezii topite s-a finalizat într-un țurțure mare cât un morcov, asemănător celor ce se formează la streșinile caselor. Dar mama nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
e liniște. Crivățul înnebunit de furie caută cu disperare o fisură cât de mică, o găurică uitată și netencuită pentru a pătrunde la victimele sale potențiale. Focul din sobă se stinsese demult, iar acum spațiul camerei era încălzit doar de răsuflarea aburindă a celor șapte ființe zgribulite sub păturile suprapuse. Printr-un reflex necondițonat de apărare instinctuală ne trăgeam mai bine păturile pe noi, pentru a nu permite aerului rece să diminueze căldura acumulată sub învelitori. În sobă, tizicul a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-un spirit de luptă defensivă, pentru a înfrunta cu mai multă "bărbăție" dușmanul care s-ar fi putut ivi în orice clipă din masa compactă de beznă. În camera cu valențe multiple era atât de frig, încât îți îngheța răsuflarea. Cu capul descoperit, desculți, având pe noi doar cămășile de noapte, ne apuca o dârdâială și un clănțănit de dinți, care nu luau sfârșit decât târziu, după o vreme îndelungată, în patul în care patru frați și-au odihnit trupurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prevăzuți din naștere cu arcuri pneumatice la membrele inferioare, răspunzând automat într-o perfectă și halucinantă omofonie: Sărut mâinile, doamnă!... După care am rămas țepeni, paralizați, în poziție perfect verticală, diminuând la maximum procesul respiratoriu, pentru a nu impieta cu răsuflarea noastră nețesălată și bălegoasă sensibilitatea acestei făpturi miraculoase descinsă parcă din sferele extraterestre. Așteptam cu înfrigurare emiterea unui ordin de luptă, de asalt, asupra unei cetăți inexpugnabile, cu mușchii încordați la maximum pentru momentul declanșator, ca sprinterii pe linia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
i-am răspuns în cor. După plecarea celor două femei de treabă ne-am dus și l-am înconjurat pe frățiorul nostru și pe mama, de parcă ar fi fost Maica Domnului cu Pruncul: nu lipseau decât animalele care să îndrepte răsuflarea caldă către cel nou-născut. Însă cu siguranță că dac-am mai fi zăbovit în grajdul lui moș Danilov bătrânul sârb cu inimă de aur cele două iepe costelive ale sale, Oarba și fiica sa, ar fi suplinit cu brio absența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scris de mână, la repezeală și care, din imprudență, nu a fost distrus imediat: Domnul Kirilenko (nume fictiv, fără îndoială) va sosi mâine după ora 11.00 pentru a depune un milion de dolari în cont. Mi s-a tăiat răsuflarea, dar am continuat să aspir (și să respir) ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mult mi-ar fi plăcut să păstrez acel bilet ca amintire, dar mă găseam, desigur, sub ochiul camerelor de luat vederi. Nicolae Balotă este un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
galbenă a becurilor cu sodiu de la iluminatul stradal, totul strălucește. Solul, alb și strălucitor. Ninsoare, albă și strălucitoare. Copacii, mai înalți și mai strălucitori ca niciodată. Lumina părea că izvorăște din albul ambiant, că se ridică în sus ca o răsuflare terestră înghețată. Senzație unică de bucurie, de iarnă trăită din copilărie, așa cum știu că nu voi mai avea niciodată ocazia să trăiesc, odată întors în Europa. (Pasaj adăugat ulterior: într-o seară, chinuit de nostalgia Québec-ului, am găsit pe site
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o fumez, în cafeaua pe care nu trebuie s-o beau, în morcovii pe care-i mănânc de ani de zile ca să-mi scadă miopia. Și nu scade. Eu cred în răscruci. 25: În timp ce nevasta îmi încălzește cu propria-i răsuflare cizmele înghețate peste noapte, eu mă întind bine pe o pătură multicoloră (confecționată de orbii din Rio de Janeiro) și hotărăsc că din ’69 voi vâna altfel. 26: Crowhurst merge cu îndrăzneala până la a telegrafia că a bătut recordul de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sapa mai fac bătături, încă mușchii noștri se întind, se încoardă, într-un efort colosală Încă n-am cucerit întrecerea. Homer să vină atunci - și va veni - când, într-o dimineață splendidă, deschizând ziarul vom citit cu inima caldă, cu răsuflarea tăiată de emoție: citadela economiei capitaliste a fost depășită totală Atunci, viitorule Homer, mângâie-ți lira și cântă lumii neîntrecuta ei victorie, cântă rațiunea, onoarea și conștiința epocii noastre, partidul comunist și faptele lui... Avem încredere deplină în tăria omului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Deși importanță are nu atît Întrebarea, cît răspunsul, Întrebările sînt și mult mai ușor de formulat. CÎți se vor fi Întrebat, astfel, cu dezinvoltură „ce e fericirea” și abia apoi s-au cutremurat, cînd n-au știut ce urmează... Auzind răsuflarea sfinxului ne spunem că trebuie să ne grăbim, să ne clădim opera Înainte de a răspunde. Dar aici greșim mulți, probabil. Opera ar trebui să fie chiar răspunsul. Nu graba de a intra În Theba pentru a primi onorurile morții sfinxului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rușinoasă? Pentru mine nu reprezenta nici mai mult, nici mai puțin decît taurul pe care l-am ucis la Marathon. L-am omorît pe Întuneric, am ridicat mîna Înarmată și am lovit cu sete cînd m-a izbit În față răsuflarea lui și, de fapt, datoria mea era să ucid bestia nu să-mi pierd vremea În bîrlogul ei. Firul tău, Ariadna, m-a ajutat să termin cît mai repede această treabă neplăcută. Altfel, cine știe, mai rătăceam, poate, și acum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pasărea e obosita de timp și Însetată de dragoste. Ea Își pregătește rugul cum și-ar pregăti o mireasă patul de nuntă. Strînge crengi uscate cum ar strînge flori. O liniște Încremenită plutește atunci În deșert. Toate viețuitoarele Își opresc răsuflarea. Soarele aprinde rugul. Moare pasărea Phoenix! Moare sau renaște? Un fir de fum se ridică și un țipăt. E un țipăt de moarte? Sau un țipăt de naștere? Acum focul Învăluie totul. Rugul e În același timp o apoteoză, iar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înțelepciuni anevoioase căreia aș vrea să-i epuizez toate resursele. Proteu mi se pare un zeu trist. Fiecare formă nouă a sa se sustrage unei Întrebări, e o fugă din fața sfinxului. Abia trăiește un timp liniștit și simte din nou răsuflarea sfinxului pe urmele sale. Trebuie să fugă. E osîndit să rămînă un vagabond. Oricare dintre cei veniți să-l caute În insula unde dormea Într-o grotă, putea să-i vorbească astfel... (...PÎnă și marea are o limită, un loc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din cap pânăn picioare. Când dansau, părea că sunt prinși într-un vârtej de aer, plutind puțin deasupra pământului. Erau ca doi fluturi colorați diferit pe o pajiște bine îngrijită, gata să-nflorească, pe care se aflau numai ei doi. Răsuflarea o simțeau întretăiată și plină de emoții. Aveau emoții ca atunci când te afli sub o cascadă uriașă, iar stropii mari și reci vin peste tine și-ți inundă sufletul de plăcere. Clipele erau tăcute, dar renunțară și unul și altul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lumină difuză prin globul de sticlă ce adunase mii de gângănii ale văzduhului în jurul său. Valentin îi prinse o mână pe care i-o strânse ca-ntr-o menghină și o trase mai aproape de el. Umerii lor se atinseră simținduși răsuflarea și bătăile inimii. O sărută pe furiș aproape de lobul urechii și-i șopti ca adierea unui vânt cald: „Te iubesc...mult...mult !” Ea rămase tăcută, tremurând de emoții, zâmbind și privind spre el într-un extaz de fericire. Într-un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
decât să ningă. În seara aceea de decembrie Carlina nu putu să doarmă, nici să respire normal nu îndrăznea. Trecuse parcă ani până când Valentin venise din stațiune acasă. Inima se răzvrătea zvâcnind mai tare și într-un mod neașteptat, iar răsuflarea îi devenea mai grea de parcă ar fi mers zeci de kilometri. Își simți corpul rece și transpirat, elemente care generau starea în care se găsea, la toate acestea se mai adăuga și amintirile care o făceau să fiarbă ca o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tău. Nu să îi crești pe ai altora. În acel moment simți că durerile i se accentuează, o privi disprețuitor și îi veni o greață aproape palpabilă. Această afirmație era ca un curent electric care îi carbonizase pur și simplu răsuflarea. Tocmai de la ea nu se așteptase să o rănească sufletește. - Dacă te referi la Nicky, mi-e teama că nu ai dreptate. Îl iubesc foarte tare și sunt capabilă să îl cresc cu toată dragostea mea. Pentru mine, sinceră să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în cimitirul plin cu morminte vechi și proaspete, cu cruci de diferite forme și mărimi, situat pe un deal modest, cu ciripitul unor păsărele amestecat cu glasul bocitoarelor și cu mulți alți semeni ce își așteaptă rândul abia ținându-și răsuflarea. Ar fi vrut să mai aibă posibilitatea de a mai sta de vorbă cu el, așa cum o făcuse de atâtea ori. Dar cine s-o mai audă? Un demon al naibii de urât și viclean îl făcuse să se rupă de realitate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe marginea unui pat, frecându-și genunchii cu palmele ca și când ar fi durut-o. Noaptea îi fusese somnul cam agitat, dar spre ivirea zorilor îl visă pe Nicky militar, într-o imagine clară, alergând unul către altul și îmbrățișându-se. Răsuflarea i se acceleră prin somn, devenind inegală și se trezi strigând: „Băiatul mamei!” Visul îi fusese de scurtă durată, iar când se trezi, își dădu seama că nu fusese decât un vis. Privi câteva clipe în sus, apoi își coborî
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se privească unul pe altul în ochi, pentru ultima oară. Ordinul de foc îi absorbise ca iuțeala fulgerului dintr-o dată pentru totdeauna. Scena executării fusese atât de rapidă, o căzătură într-un vid imens, iar cetățenii țării abia își țineau răsuflarea de uimire. Mulți dintre ei au sperat că vor avea parte de o judecată așa cum își doriseră. Inevitabilul se produsese. Soții Ceaușescu, foști conducători ai țării în perioada comunistă, fuseseră învinși și secerați de gloanțe lângă zid. Cineva se apropiase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-mi fie confiscată marfa și chiar să primesc interdicție. Așa-i viața cu rele și bune, într-o continuă mișcare. - Ai dreptate, zise blondul cu o privire ce nu părea deloc înșelătoare. Era o privire blândă și moale, iar răsuflarea lui părea caldă ca o boare care îți mângâie obrajii. În ochii lui, Carlina era o femeie fermecătoare, iar în acel moment i se părea că și cerul și pământul participă la bucuria lui, însă Carlinei i se păru că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spre el, descoperi că fața lui era prea aproape de a ei și-o trecu un fior rece gândindu-se că are de gând s-o sărute, dar Leon nu făcuse decât să-i sufle ușor în părul ei mătăsos, lăsând răsuflarea să stăruie între ei. Ca prin minune, afară începuse să se lumineze. Nici nu ai fi zis că trecuse furtuna pe acolo. Leon veni cu o remarcă: - Am și eu momentele mele de slăbiciune. Te rog să mă scuzi dacă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]