8,590 matches
-
bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și s-a dus să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera unde
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
adversarii declarați dar chiar cu proprii membri. Procesul și execuția lui Lucrețiu Pătrășcanu sunt un exemplu edificator în acest sens. S-a constatat că regimurile comuniste, în genere nu agreează prea mult intelectualii și de cele mai multe ori când ei se rătăcesc prin eșaloanele de conducere sunt înlăturați. Acesta a fost cazul și lui Lucrețiu Pătrășcanu, procesul lui fiind unul desfășurat după rețeta stalinistă, cu acuzații fantasmagorice de trădare și complot. Fără milă sau remușcări puterea comunistă își jertfea proprii fii, modelul
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA ?' CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/344381_a_345710]
-
face-o noi înșine dacă am fi în condiția lui.” (Despre îngeri - Andrei Pleșu). Poeta prinde „în tivul hainei unui vers” aducerile aminte când totul era „miere” și „muguri” și „amfore fine-n primăvară pictau cerul infinit” ... Astăzi „pașii gândurilor” rătăcesc orizontul și nu pot vedea decât cum „lacrima serii/ învață să moară/ în palmă” ... (Altă... față a așteptării). Maturitatea expresiei artistice își pune amprenta asupra versurilor cu rezonanță impresionistă. Pășind desculță prin iarba plină de rouă, când soarele începe să
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
VĂ SPUN Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stânci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvântul ca să înțelegeți tot ce vă spun și, mai ales... ce nu vă spun !... OARE CINE SUNT? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
Andrei, sufletul le iese din corp și merge să se lupte cu ceilalți strigoi. Se spune că a doua zi, aceștia se cunosc după zgârieturile de pe față. Strigoii morți sunt spiritele celor decedați care nu ajung în lumea de dincolo, rătăcesc pe drum, fie din cauza faptului că au fost strigoi în viață, fie că li s-a greșit sau nu li s-au făcut rosturile la înmormântare. Tudor Pamfile susține că atunci "Când strigoii morți nu au cu cine să se
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344523_a_345852]
-
înveliș ocrotitor... De-atâtea ori promis-am să-mi alung Aceste triste gânduri ce mă dor! Rugă Privește-mă de dincolo de nori, Când supărat eu calea nu-mi găsesc! Îndrumă-mă prin bune trecători, De drumul drept să nu mă rătăcesc! Ajută-mă în zori să mă trezesc, Să mă ridic sub ochii-ți protectori! Privește-mă de dincolo de nori, Când supărat eu calea nu-mi găsesc! Iubește-mă atâta cât trăiesc, Arată-te în soare și-n ninsori, Salvează-mă
RONDEL... CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344540_a_345869]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > NU MAI ȘTIU... Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1229 din 13 mai 2014 Toate Articolele Autorului nu mai știu... Eu sunt doar o părere un fir coliliu rătăcit prin verdele crud... undeva lumea are gustul nerostit al bucuriei, sunt prea mult sau prea puțin din ce n-am fost eu să fiu, Undeva marea mea are valuri pline de banchize care-mi bat țărmurile fără de rost, prea albe
NU MAI ŞTIU... de LEONID IACOB în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344589_a_345918]
-
cu plete ninse poarta o deschise-n grabă: „Nu-i pe-aici stăpâna, frate. E plecată-n sat, cu treabă. Ce să-i spun când se întoarce? Presupun că ai un nume... Sau ești negustor de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine: „O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine.” Clipa se prelinse-n oră. Ora, într-o noapte-adâncă Ce se contopea cu luna și castelul de pe stâncă, Revărsându-se în
MARIANA KABBOUT [Corola-blog/BlogPost/348005_a_349334]
-
cu plete ninse poarta o deschise-n grabă:„Nu-i pe-aici stăpâna, frate. E plecată-n sat, cu treabă.Ce să-i spun când se întoarce? Presupun că ai un nume...Sau ești negustor de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine:„O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine.” Clipa se prelinse-n oră. Ora, într-o noapte-adâncăCe se contopea cu luna și castelul de pe stâncă,Revărsându-se în taină
MARIANA KABBOUT [Corola-blog/BlogPost/348005_a_349334]
-
cu plete ninse poarta o deschise-n grabă: „Nu-i pe-aici stăpâna, frate. E plecată-n sat, cu treabă. Ce să-i spun când se întoarce? Presupun că ai un nume... Sau ești negustor de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine: „O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine.” Clipa se prelinse-n oră. Ora, într-o noapte-adâncă Ce se contopea cu luna și castelul de pe stâncă, Revărsându-se în
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
Ieșiră în stradă, afară se întunecase, răcoarea serii îi făcu să se strângă unul în altul... Lumea se urca în trăsuri, ei o luară pe jos spre locurile lor taince, departe de ochii lumii. Câtva timp se-auziră doar pașii rătăciți pe trotuare. Eminescu îi prinse brațul și mergeau amândoi tăcuți și îngândurați. - Cât timp a trecut de când ne cunoaștem, Mihai? - se gudura Veronica la brațul lui. - Timpul? - întrebă Eminescu. Timpul e grija tiranilor; pentru tot ce-i etern nu există
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
ca o cădere în moarte ce abia mai respiră din glasul feței își aruncă înainte privirea care nu a învățat încă să se încline în tremurul delicat al primului pas nu știu dacă ai avut vreodată nevoie de restul secundelor rătăcite-n ovalul necunoscut al unei ore obligată să se nască știind că va murii cândva poate fiecare înțeles are o voce care nu a dezlipit niciodată cuvintele din marginea buzelor de teamă să nu le spargă sau nu a știut
O MIE DE FLUTURI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348079_a_349408]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > NEPĂMÂNTEANĂ Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului tu lași în urmă cuvinte galbene roșii triste surâzătoare împletești lacrimi zmeie pentru cerul nouă mângâi copaci și mă urăști rătăcită de teama rătăcirii ești tot mai înaltă sau eu tot mai nimic printre cuvintele tale confeti Referință Bibliografică: nepământeană / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Păpăruz Adrian
NEPĂMÂNTEANĂ de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348094_a_349423]
-
luase și pe ea. Soarele se revărsase peste roua ierbii și Veronica fugea ca nebuna desculță prin iarba umedă, avea o rochiță albă de borangic și fugea ca un îngeraș printre lăstăriși. „Maicăăă, o striga mama Ana, să nu te rătăcești că pe-aici sunt căpcăuni!” „Și cum sunt căpcăunii, mamă?” - întreba ea plină de naivitate. „Nici oameni, nici fiare!” - glumea mama Ana. Dar Veronicăi nu-i era frică, a luat-o prin pădure, culegând florile ei îndrăgite și cântând: Albăstrele
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Deschizându-mi zările... / Albăstrele, viorele/ Să mă-npodobesc cu ele... Sărea într-un picior și cânta, lega buchețele de buchețele pe-o ramură de salcie să-și facă o coroniță să se împodobească cu ea. La un moment dat, s-a rătăcit; era liniște, o liniște suspectă, codrul întunecat o speria întotdeauna, fetița a luat-o la fugă printre tulpinile uriașilor copaci... Fugea ca nebuna prin ochiuri de întuneric și nu știa încotro fuge, plângea și se zbuciuma... S-a trezit din
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
continuie studiile la Berlin. Pe data de 1 septembrie Eminescu era la Iași cu câteva manuscripte-n buzunar. Mersese direct la Maiorescu unde se țineau ședințele Junimii și citi câteva fragmente din Diorama și anume Egipetul și nuvela Sărmanul Dionisie. Rătăci o săptămână încheiată pe străzile orașului în speranța că o va întâlni pe Veronica, dar în zadar... Pe 7 septembrie, de data aceasta la Pogor, citi două poezii care făcură o impresie bună. Erau Înger și demon și Floare albastră
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
încă nu merită să acceadă la existența celesta. Acum lumea întreagă e în eclipsă și toate sufletele Nopții și ale Lunii sunt comune și în nici un punct al pământului nu sunt fixe, și nici n-au un singur sălaș, ci rătăcesc încă o vreme pretutindeni deasupra oamenilor, ca un suflet liber în căutarea altui suflet liber. Acum redescoperim Marea Unire extatica dintre sufletul omului și Sufletul Lumii noi. Acum vedem cu ochii noștri marile ciocniri dintre civilizații și culturi și participăm
O NOUA CUPOLA PENTRU OMENIRE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348078_a_349407]
-
spre cerul plin cu doruri, fruntea-i albă și-o ridică. Stă în scorbura-i bătrână ca un pustnic de la schit și învârte lin mătănii, bob de dor și infinit Vin izvoarele să-i cânte despre vechi și noi iubiri, rătăcite-n salba vremii și-n zidiri de mănăstiri. ... Nu mai sunt decât o umbră așteptând cuvânt iubit și învârt în piept mătănii, bob de dor și infinit Leonid Iacob Poezie din volumul „Țărmuri paralele” ( Ed. Corgal Press, Bacău, 2010) Referință
BOB DE DOR ŞI INFINIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348121_a_349450]
-
timpul în uitare, Când am crescut aceleași flori de măr ? Același gând l-am prefăcut în șoapte, Același dor iubirea ne-a cuprins, Am străbătut aceeași zi și noapte Și-aceleași timpuri tâmplele ne-au nins. Același vis l-am rătăcit prin stele, Cu-același pas am străbătut nevoi, În zilele cu nor și clipe grele Am plâns aceeași lacrimă amândoi. Referință Bibliografică: Am plâns aceeași lacrimă amândoi ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august
AM PLÂNS ACEEAŞI LACRIMĂ AMÂNDOI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348158_a_349487]
-
zestre // Când repetam a nu știu a câta oară // Că suntem două evadări terestre // Din lumea amăgirii bunăoară”(Repetări) Primăvara este anotimpul reînvierii naturii și al iubirii: „Se-ntoarce liliacul printre noi // Ca roșu-aprins pe ouăle de Paște 1 // Ne rătăcim prin jariști de zăvoi // Beți de-un parfum ce nu ne mai cunoaște” și, mai departe: „Ne regăsim iubito amândoi // Nerăbdători spre a ne recunoaște // Și ne spălăm păcatele prin ploi // Cu care speranța iarăși va renaște // Când: „Ne cheamă
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
inimii pereții însă au înnebunit aruncă spre iad căramizi și decupează cerul într-un tablou de lumină * îți mângâi chipul și simt cum îmi cresc în palme fluturi cu aripi de lumină s-au evaporat din cea din urmă lacrimă rătăcită pe chipul tău (în ridul însingurărilor de ieri) am părul iarbă și aripi multicolore în suflet Referință Bibliografică: Fereastră în cer / Oana Radu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
FEREASTRĂ ÎN CER de OANA RADU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348131_a_349460]
-
tras de sfoară și motorul a pornit turându-se dornic de o nouă aventură în necunoscut. Gogu a scos ramele de pe strapazane și le-a așezat în barcă. Cuplând motorul pe marș, ne deplasam încet perpendicular pe mal, să nu ne rătăcim de la început. Așa puteam aprecia când ne-am deplasat vreo milă după ceasul telefonului. Știam ca facem cam trei km într-o jumătate de oră pe mare liniștită. Marea nu era agitată, era doar ușor ondulată, tocmai bună de pescuit
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
moment dat s-a spart ceața și am descoperit o lotcă cu vreo patru persoane în ea venind spre noi la rame. Terminaseră benzina. Deci de unde veneam noi era malul. Barca era din zona Neptunului. Asta înseamnă că noi am rătăcit tocmai la vreo șase km de locul de acostare, tocmai prin zona Olimpului, unde nu mai fusesem niciodată. Era ora zece și noi nu aveam mai mult de 3 kg de guvid. Iar ne-am schimbat locul. Am reumplut rezervorul
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
pescuit, fiind zonă cu multă piatră și scoică. Așa ne îndreptam și spre casă. Am mai încercat în câteva locuri, dar aveam ghinion. Nu avea guvidul chef de servit masa, așa că am abandonat pescuitul pe la ora unu. Mai mult am rătăcit pe mare decât am pescuit. După vreo câteva ore de orbecăit pe mare în necunoscut, cu teama în suflet că ne putem rătăci spre larg îndepărtându-ne atât de mult încât să nu vedem malul chiar și la ridicarea ceții
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
Nu avea guvidul chef de servit masa, așa că am abandonat pescuitul pe la ora unu. Mai mult am rătăcit pe mare decât am pescuit. După vreo câteva ore de orbecăit pe mare în necunoscut, cu teama în suflet că ne putem rătăci spre larg îndepărtându-ne atât de mult încât să nu vedem malul chiar și la ridicarea ceții, ne îndreptam spre Mangalia cu maximum 4 kg de guvid fiecare și cu o experiență nouă. Nu era prima dată când am plecat
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]