2,812 matches
-
lui N. Ceaușescu la 17 mai 1972. Potrivit notei rezumat întocmită de Secția Scrisori și Audiențe, Ceaușescu a cerut multiplicarea documentului și expedierea acestuia către toți membrii Comitetului Executiv. În memoriu, Nicolae Breban recunoștea că episodul din Franța fusese o rătăcire "adolescentină", dar care putea fi depășit dacă era lăsat să scrie în continuare: "Cu câteva zile înaintea Conferinței pe țară a Scriitorilor am crezut de datoria mea să vă scriu aceste pagini, să vă urez multă sănătate pentru binele culturii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
asociază cu acest Festival al luminii. Textul său coboară până în bolgiile infernului capitalist, în Statele Unite, pentru a face să lumineze raza de speranță în care se încred milioane pe mapamond. Mitul întunecat al Statelor Unite prinde contur, ca o contrapondere la rătăcirea celor care aleg să se îndrepte către Occident. Către un Occident al cărui centru sunt Statele Unite, entitatea dinspre care radiază, de la 1947 încoace, energia demonică a dezunirii, urii și spionajului. Montajul dramatic al lui Baranga răstoarnă polaritatea mitului și apare
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de clasă este expus și condamnat. Lăudărosului Cavafu, ce invoca suferințele sale de ilegalist, îi este smulsă masca de pe chip: savantul inginer este un crupier din fostul cazino de la Sinaia (Cazino-ul ca loc al perdiției este legat inextricabil de rătăcirea/decadența burgheză). Oportunistul Cristescu este, la rândul său, demis. Birocrația este lovită de moarte: totul merge spre bine în cea mai bună dintre lumile posibile. Schematic și previzibil, finalul este menit să consoleze conștiințe și să fortifice optimismul spectatorilor. În
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
felului în care alege să-și trăiască viața. Aceste personaje, care sunt încarnări exemplare ale ethosului burghezo-moșieresc, sunt ireductibile, ele nu sunt disputate de forțele binelui și ale răului, precum Eva și Anghel în rol adamitic, cărora li se recunoaște rătăcirea, dar le este oferită permanent și posibilitatea izbăvirii, prin întoarcerea la Partid. Ei sunt îngeri ai răului, stâlpi ai societății burgheze, ei nu pot fi decât înlăturați și nimic altceva, nu se poate face nimic pentru ei. Celelalte nume au
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și Anghel, un personaj ambivalent, disputată de agenții răului, dar și de cei ai binelui, un teren de luptă al virtuților cu viciile în toiul prefacerilor revoluționare la care contribuie din plin tatăl său. Eva ilustrează în roman cazul unei rătăciri urmate de o izbăvire la limită, pe când Anghel, exemplul unei rătăciri care, cu excepția câtorva momente de elevație, câtorva prize de conștiință, se adâncește în eșec. Există însă și cazul falșilor profeți, cei mai periculoși pentru că nu opun catehismului revoluționar și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de cei ai binelui, un teren de luptă al virtuților cu viciile în toiul prefacerilor revoluționare la care contribuie din plin tatăl său. Eva ilustrează în roman cazul unei rătăciri urmate de o izbăvire la limită, pe când Anghel, exemplul unei rătăciri care, cu excepția câtorva momente de elevație, câtorva prize de conștiință, se adâncește în eșec. Există însă și cazul falșilor profeți, cei mai periculoși pentru că nu opun catehismului revoluționar și ideologiei comuniste lăcomia și venalitatea proprii clasei burgheze. Bazilescu, directorul tipografiei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cele din urmă, tot soția este aceea care-1 vindecă 4. Atât cât s-a putut reconstitui, acest mit trădează modificări cărora nu li se poate preciza intenția. Tema paradisului, completată cu o teogonie, se desăvârșește într-o dramă care dezvăluie rătăcirea și pedepsirea unui zeu creator, urmate de slăbirea sa extremă, care îl menește morții. Desigur, este vorba de o "eroare" fatală, pentru că En-ki nu s-a comportat conform principiului pe care îl încarna. Această greșeală riscă să determine o criză
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
secrete (telete) suntem constrânși sa emitem doar ipoteze. Ceremoniile care se desfășurau în fața și înăuntrul telesterionului se raportau probabil la mitul celor două zeițe (G. E. Mylonas, op. Cit., pp. 262 sq.). Se știe că mystii, cu torțe în mâini, imitau rătăcirile lui Demeter, căutând-o pe Kore, cu făclii aprinse 5. Vom arăta îndată eforturile făcute pentru a păstra secretul acestor teletai. Să adăugăm că unele ceremonii comportau legomena, scurte formule liturgice și invocații asupra cărora nu suntem informați, dar a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din mijloacele cele mai sigure de a intra cu ci în comuniune. Grecii cunoșteau alte cazuri de mania provocată de către zei. În tragedia Herakles de Euripide, nebunia eroului este opera Herei; în Ajax de Sofocle, Atena e zeița care produce rătăcirea. "Corybantismul" comparat, de altfel, de către cei vechi cu orgiasmul dionysiac era o mania provocată de Corybanți și vindecarea ajungea la o adevărată inițiere. [jQeea ce distinge totuși pe Dionysos și cultul său nu sunt crizele psihopatice, ci faptul că ele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trecutului spre prezent ar putea fi o replică dată vechilor meditații pe ruine, "Oamenii vechi" nu vin să cerceteze prezentul și să-l critice, ei sunt la fel de derutați ca și cei din prezent, nu-și cunosc sensul existenței și al rătăcirii prin univers: "Cine suntem noi", " Unde, de unde venim?" Semnul de lumină pe care-l poartă ("o slabă lumină") reprezintă stingerea lor ("firav se-ntrebau"). E un fel de revărsare a inconștientului în conștient, o abandonare a fantasmelor derutate în lumea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
amintire și trecere-n moarte: "ah, în mine se află un ierbar,/ o algă neagră, amară, mi-a crescut în tăcere". În acest univers acvatic, marinul capătă dublă semnificație, amintire a senzualității și a pierderii în moarte. Prezentul e o rătăcire "pe drumuri necunoscute". Certitudinile sunt legate de lumea imaginară, a reveriei și nu de banalul vieții cotidiene. "Știu numai de Clara, prințesa din turn/ și de vântul sărat cum dinspre Baltica bate cu invidie,/ știu de limba Clarei când o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
am nici o îndoială că așa a fost),3) mai rămîne de precizat ce înseamnă acel „departe” de ce, sau în raport cu ce? Neîndoielnic, acest „departe” din versul „într un han, departe-”. „Departe” este față de casa sa. „Rar” evocă deci o evadare, o „rătăcire”, o escapadă: însă nu spre centru, ci spre margine. O fi fost „hanul cu cerdac” de la marginea tîrgului, de care pomenește Costache Radu, sau unul de pe la gară, asta n-am cum să știu. „Tu ai murit...” Una din greșelile ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
așa sfîșietoare că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință. De îndată ce coardele încălușate porniseră să îngîne amara destăinuire, sub vraja adîncă a melodiei, întreaga sală amuțise. Tot mai învăluită, mai joasă, mai înceată, mărturisind duioșii și dezamăgiri, rătăciri și chinuri, remușcări și căințe, cîntarea, înecată de dor, se îndepărta, se stingea, suspinînd pînă la capăt, pierdută, o prea tîrzie și zadarnică chemare.” (Op. cit., p. 52) „Primul dans modern” (Remi Hess), valsul a fost introdus în saloanele romînești „cam
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și În afara lui, pe covor, picioarele fetelor dănțuind. Simțea de asemenea că hora Îl poartă ușor printre fotolii și paravane, către fundul Încăperii, dar după câtva timp renunță să se mai Împotrivească - și nu-și mai dădu seama de nimic.” Rătăcirea prin labirintul lucrurilor din episodul al treilea este o scenă halucinantă, un amestec de veghe și coșmar. Eroul este Împiedicat de obiecte casnice diferite menite să-i amâne ieșirea. Imaginea din finalul episodului este infernală: „În clipa aceea se văzu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
zicem așa) de diverse culori se repetă cu o comică exactitate de la Junimea încoace. Pericolul unui studiu precum cel al Alexandrei Tomiță stă, de obicei, sau în prea multe generalizări completate de „înfierare“ viscerală, lipsită de exemplu concret, sau în rătăcirea stingheră, fără direcție, printre sute, mii de exemple pline de umor involuntar. Invenție a filologului Edgar Papu, protocronismul a devenit în 1974 un concept repede îmbrățișat de o întreagă pleiadă de adoratori naționaliști ai regimului Ceaușescu. Foarte simplu spus, românii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
în peisaj, identificarea cu sufletul pietrei sau al norului sunt stări speciale ce îi permit să asculte „chemarea de-nceput de lume” (Lacrima din Paradis, 18), sau liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în peisaj, identificarea cu sufletul pietrei sau al norului sunt stări speciale ce îi permit să asculte „chemarea de-nceput de lume” (Lacrima din Paradis, 18), sau liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o „știință“ foarte tânără, care nici măcar nu și-a luat bine în stăpânire domeniul. Cu dreptate, Iulian Costache vorbește despre „necesitatea structurării imaginii de sine a eminescologiei“ pentru a genera o „hartă identitară care să-l ferească pe cititor de «rătăciri»“, atrăgând atenția că valul centenar de interpretări eminesciene s-a și istoricizat, s-a stratificat și că poate fi citit în palimpsest. În al doilea rând, eminescologia trebuie să-și ia în serios responsabilitatea „gestionării imaginii unei opere exemplare“, lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
fel ca poeții luptători pentru limba română din Moldova sovietică, pe care am uitat acum cât de mult îi admiram toți. Întrebarea este: poți renunța să repui în circuit o operă de valoarea celei a lui Jules Monnertot pentru această rătăcire de dreapta? Nu mai întreb de ce rătăcirea, rămasă traseu de o viață, a lui Aragon nu l-a costat niciun fir de păr. Am să spun doar că oameni cu curajul opiniei și siguri pe ei nu au ținut cont
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
din Moldova sovietică, pe care am uitat acum cât de mult îi admiram toți. Întrebarea este: poți renunța să repui în circuit o operă de valoarea celei a lui Jules Monnertot pentru această rătăcire de dreapta? Nu mai întreb de ce rătăcirea, rămasă traseu de o viață, a lui Aragon nu l-a costat niciun fir de păr. Am să spun doar că oameni cu curajul opiniei și siguri pe ei nu au ținut cont de asta, astfel încât, traducerea cărților lui Monnerot
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
asta un fel de meschinărie etică ce riscă să devină pentru mine cheia de lectură a tuturor intervențiilor dvs. pe tema "războiului civil cultural". E ca și cum un om ar veni să vă restituie obiectul de care într-un moment de rătăcire v-a păgubit, iar dvs., tot la 10 la 10 ani, sau mai des, când îl întâlniți pe stradă, strigați din răsputeri "hoțul!!!" și puneți jandarmii pe urmele lui. Dar mai este ceva și cu "războiul ăsta cultural": ușurința, voluptatea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
directă, a mobilizării spontane). Mai mult, supravegherea competentă e primul exemplu cenzorial care modelează conștiința de sine a elevului. Acesta găsește în pilda pedagogului și mesajul justei modalități de repliere pe sine, cea care ferește de ispita întârzierii sau a rătăcirii în interioritate, adică cea care întoarce permanent spre practică și spre buna exterioritate spiritul recalibrat pe tărâmul subiectivității. Modalitatea reflexivă va păstra, astfel, și mai târziu amprenta educatorului (fie că el e din familie, fie că e din societate) și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
zborul necontrolat al spiritului savant, adică cel care gestionează universul semantic al categoriei propriului, care traduce în termenii comprehensivi ai veracității tot ce este specific individualității de tip epistemologic. Iar, în elementul său cel mai caracteristic, subiectivitatea este expusă pericolului rătăcirii și al erorii și are nevoie de inserții post-reflexive care să acopere salvator intervalul de incertitudine pe care îl poate traversa orice teoretician. În sfârșit, se uită de limitările amintite de Nozick (cele care intră în raza controlului autentic tocmai
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o unică ocazie, care i se oferă doar creatorului, de a face viabile niște combinații atitudinale inedite, de a trăi la cota unui risc incitator fiorul aproape extatic al forțării limitelor subiective (așa cum o arată biografii artistice celebre). Proximitatea multiplelor rătăciri, avantajul în chip surprinzător prevăzut al confruntării cu necunoscutul interior, experiența fulgurantă a clipelor de inspirație, sunt toate întâlniri de grad zero ale artistului cu pachetul condițional al desăvârșirii creatoare. Prețul plătit unui stăpân al tenebrelor propriului labirint lăuntric este
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ea păzește de situațiile limită care ar putea surveni în momentul unei proaste gestionări a pachetului intențional. Nu numai realitatea extremă a maladiilor psihice, dar și experiența aparent cuminte a risipirilor existențiale comune oferă o imagine sugestivă a tipului de rătăcire pe care îl implică proasta autonomie a părților sufletești. Fără unitate organică poate apărea, metaforic vorbind, inițiativa sufletească rebelă, acea dedicare stranie care consumă energia și dispoziția reflexivă individuală în direcții neconforme cu definiția generală a ansamblului. Fără coeziune sistemică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]