4,549 matches
-
atât în sensul propriu, cât și în cel figurat. În sens propriu, Satan este „prima dintre ființele cu o viață pașnică și fericită care și‑a pierdut aripile și a căzut din starea privilegiată”. În sens figurat, „oricine a ales răutatea și își conformează viața împlinind cele potrivnice virtuții este un Satan” (6, 44). În prelungirea acestor considerații despre bine și rău, în general, și despre diavol, în special, intervin considerațiile despre Anticrist, prezente în capitolele 45 și 46. Celsus respinge
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au anunțat venirea celor doi, pentru binele tuturor credincioșilor. Strategia răului este de a acționa totdeauna incognito. Potrivit spuselor lui Origen, Anticristul își va ascunde identitatea sub masca semnelor și minunilor pe care le va săvârși: „Fiind propriu răului, ca răutatea să se răspândească peste măsură, luând chipul binelui, cel rău este înconjurat de semne și minuni mincinoase prin conlucrarea cu diavolul, părintele său (ϑ≅¬ Β∀ϑΔ∈Η ∀⇔ϑ≅¬ ∗4∀∃8≅Λ Φ0:γ ℘∀ 6∀ℜ ϑΞΔ∀ϑ∀ 6∀ℜ ∗Λ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
misiunii de convertire ce‑i revine „marelui profet”, Anticristul apare sub chipul unui rege „originar din Siria”. Personajul este identificat cu Anticristul numai spre sfârșit (cap. 19), pe tot parcursul scrierii fiind vorba doar de un rege de o extraordinară răutate, malo spiritu genitus, euersor ac perditor generis humani, ajutat de un mendaciorum propheta („profet al mincinoșilor”). El se va pretinde „adevăratul fiu al lui Dumnezeu”, cerând și o cinstire pe măsură și „va cuteza să distrugă templul Domnului” (7, 17
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înțeleagă foarte clar că „lumea în sine” creată de Dumnezeu nu va dispărea (căci întreaga creație este bună în principiu); ea va suferi însă o profundă înnoire. Aceasta se impune tocmai pentru „mântuirea casei” căzute într‑o stare deplorabilă, din pricina „răutății”, a „jafului”, a „depravării” și a altor păcate de acest fel. Secțiunea teologică, precum și cea consacrată celor două veniri, beneficiază de o anexă scripturistică, formată din Is. 34,4 și Is. 57,1; Mt. 24,29.35; fragmente din Psalmul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
născuți din femei, cu intenția, după cum socotea el, de a nu se mai da crezare adevărului, o dată ce a pus minciuna înainte, tot astfel, când are să vină adevăratul Cristos la a doua sa venire, potrivnicul, luând ca pricină așteptarea celor fără de răutate, și mai cu seamă a celor din tăierea împrejur, va aduce un vrăjitor foarte iscusit în înșelătoarea și reaua artă a fermecătoriei și vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăției romanilor și se va numi în chip mincinos pe sine însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mie două sute șaizeci de zile, cei doi profeți și Ioan, purtând veșminte de sac, vor propovădui întregii lumi venirea Anticristului” (cf. Apoc. 11,5). Vor face semne și minuni, ca să rușineze pe oameni și să‑i întoarcă la pocăință, din pricina răutății și nelegiuirii lor. „Iar de va voi cineva să‑i vatăme, văpaie de foc va ieși din gura lor și va mistui pe vrăjmași. Putere au să închidă cerul, ca nici un strop de ploaie să nu ude zilele parusiei Anticristului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întina multe suflete. Va da oamenilor guvernatori aleși dintre demonii săi și își va uita cucernicia, făcându‑se pentru toți și în toată vremea, aspru, nemilos, iute cuprins de mânie, groaznic, agitat, înfricoșător, hidos, odios, respingător, sălbatic, ucigaș, plin de răutate. Va înmulți falsele minuni străduindu‑se să arunce în prăpastia pierzării tot neamul omenesc. Popoarelor care îl vor cinsti din pricina minunilor sale iluzorii le va vorbi cu glas de tunet, așa încât se va cutremura locul în care mulțimile vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pricinui neajunsuri sufletului fiecărui creștin din care este alcătuită Biserica. Credincioșii sunt, așadar, în continuare supuși ispitelor Răului. „Adâncul” în care zace diavolul înlănțuit de Cristos, „arată”, în viziunea lui Augustin, „mulțimea necredincioșilor, ale căror inimi sunt neguri adânci, din pricina răutății față de Biserica lui Dumnezeu”. Pe toată durata eshatonului diavolul va găsi refugiu în sufletele celor păcătoși. Biserica „predestinată” (20, 7, 4) rămâne neîntinată (ca ciuitas Dei), în timp ce fiecare suflet va fi supus încercărilor, chinuit, persecutat clipă de clipă. „Pecetluirea” diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se pe sine drept dumnezeu” (2Tes. 2,3‑4). La rândul său, fericitul Daniel se referă la același lucru, atunci când spune: „Gura sa spunea enormități și el dădea război sfinților”. În dorința de a face din toți oamenii aliați ai răutății sale și ai pedepsei sale, spune apostolul, acesta se folosește de orice. Nu va avea însă mult timp să lucreze astfel; va fi repede nimicit. „Am privit, spune el, până când au fost așezate tronurile și S‑a așezat Cel vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va veni: „Venirea aceluia”, spune el, „va fi prin lucrarea lui Satan” (2Tes. 2,9). Diavolul va imita întruparea Mântuitorului nostru. Așa cum Domnul a lucrat mântuirea noastră descoperindu‑se prin firea omenească, tot astfel diavolul, alegând un instrument demn de răutatea sa, va face cunoscută lucrarea sa prin mijlocitorul său: el îi va înșela pe cei nepăsători prin semne mincinoase, prin minuni și prin tot felul de închipuiri. Pavel explică apoi de ce Dumnezeu cel Atotstăpânitor îngăduie aceasta: „Fiindcă ei n‑au
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parte că toți aceștia au dispus greșit de libertatea lor de conștiință și, pe de altă parte, că prin faptele lor rele, Domnul Preaînțelept a arătat adevărul viselor. Așadar, el va îngădui aceluia să se arate pentru a denunța atât răutatea lui, cât și a iudeilor. Printr‑un singur gest el îl va nimici [pe Anticrist] și va vindeca boala iudeilor. „Căci el va trimite pe Ilie Tesviteanul să dea în vileag înșelăciunea aceluia și să vestească venirea Domnului său.” (Ml
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Duh, și cum, prin întruparea Sa, a conferit naturii noi pe care a îmbrăcat‑o nu un har parțial, ci, cum spune apostolul, a binevoit ca întreaga dumnezeire să locuiască această natură, tot astfel diavolul nu a pus toate „formele” răutății sale în oamenii pe care i‑a putut odinioară convinge să se facă artizani ai răului, ci atunci când se va uni cu Anticristul, va dezvălui, prin acesta, toate mașinațiunile răului de care este in stare. Apoi, Pavel ne explică motivul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se vor naște bătrâni și vor ști să vorbească, chiar să profețească, încă din pântecele mamelor lor, căci nu vor mai avea timp să își trăiască copilăria și tinerețea. Virtutea va fi călcată în picioare, mila va dispărea cu desăvârșire, răutatea și crima vor domni pe pământ. Vor mai rămâne doar câțiva credincioși, persecutați, asupriți (cap. 10). Cei ce vor rezista până la sfârșit aceia vor fi demni de Împărăția lui Dumnezeu. În aceste condiții își va face apariția filius perditionis, perpetrans
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împotriva prostiei. Relațiile familiale (soț-soție, părinți-copii, naș-fin etc.) stau la baza celei de-a doua categorii tematice. Preferințele colectivității merg îndeosebi spre subiectele referitoare la cuplul conjugal, ilustrate de un număr apreciabil de motive și variante, care vizează infidelitatea, viclenia, răutatea, îndărătnicia unuia din soți (de obicei, femeii i se atribuie aproape toate aceste cusururi). În altă categorie intră istorioare care persiflează defecte general-umane (lenea, beția, hoția, minciuna, lăcomia, zgârcenia și mai ales prostia), de data aceasta fără a le implica
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
fi acele turburări în Moldova, dacă s-au așezat domnu-său la scaun, s-au dus și ea la Iași”), Ruxandra lui Alexandru Lăpușneanu („Decii, doamnă-sa au făcut sfat cu ceilalți, cu toții, că de să va scula, va face mari răutăți, ci l-au otrăvit și au murit”) sau soția lui Grigore I Ghica, care le-a uimit pe „jupâneasa” cu hainele ei apusene („Doamna era îmbrăcată în haine frâncești foarte frumoase”) când s-a întors acasă, dar care, odată întoarsă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
superficială, totuși, dacă nu se transforma în dușmănie militantă), inamiciția vreunei persoane sau a unui grup (partidă), reală sau doar presupusă („bănuială pă cineva”), stârpea posibile dezvoltări vrăjmașe ce-i erau comunicate prin reclamații („pâră”) - rareori verificate -, născute adesea din răutate” („precum mulți oameni răi sunt în țara Românească”). Cronicarii îi supravegheau atent pe acești Voievozi excesivi (le cercetau „hirea” și constatau schimbări, ca în cazul lui beizadea Radu Iliaș, cel însurat cu Stanca, fiica lui Constantin Brâncoveanu, „săracul” îmbogățit de opulentul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cronicarii au însemnat în cărțile lor și „morți bune”, când se părea că viața se sfârșea din pricina numărului anilor („Dabija-vodă aicea în țară domnul cu pace și cu domnie așezată, cu țară întemeiată, era om bun și blând, fără nici o răutate. Și neîmplinind bine 4 ani ai domniei lui, fiind și om bătrân, au plătit și el datoria cea de obște, de-au murit” - Ion Neculce). Doamna Dafina (Ecaterina), care, până la Dabija Vodă - cel mort, după toate probabilitățile, din pricina unei congestii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
atâția copii”121. Și Miron Costin își ia multe precauții, atunci când afirmă că Elisabeta, soția lui Ieremia Movilă, și-ar fi omorât cumnatul, pe Simion, dat cu ajutorul otrăvii: „La această ocară au sositŭ casa lui Ieremiei-vodă și poate hi pentru răutățile ei, că era o feméie răpitoare, precum spunŭ, și de vréme ce au otrăvit pe cumnatu-său, pre Simion-vodă (de va fi așea), și de frica lui Dumnedzău depărtată...” 122. Dar, alăturând și acest „caz” lângă celelalte, putem spune - împreună cu Franck
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Grigoràs în a sa Istorie pe scurt 124), victimă a lăcomiei nepotolite a unor suzerani sângeroși, a împrejurărilor politice interne și externe (ajunse la o tensiune maximă), dar și a invidiei (căci zice pomenitul Grigoràs: „Ci ei [...] ajunseră la culmea răutăților, la invidie, zic, mama omorului, invidia care rănește de cele bune, invidia care nu caută ce vorbește, ci numai vorbește”125) și a setei de putere, nutrite tocmai de cei pe care îi înconjurase magnificent (Cantacuzinii) cu generoase înzestrări, i-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în cetatea Ciceiului ne-ar fi îngăduit s-o auzim pe această coborâtoare din despoții sârbi, care încerca să-și ajute soțul să redobândească tronul Moldovei. Dat jos din scaun, pribeag prin munți și prin Ardeal, adăpostit (dar cu multe „răutăți și nevoi” din partea ungurilor) în „Ciceiul cu turnuri bune” (zice Macarie), Petru Rareș „s-au sfătuit cu doamnă-sa ca să trimiță carte cu mare jalbă și plângere la Suliman, împăratul turcesc, ca să i se facă milă să-l erte, plecându
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în Ungurel. L-a preferat, în diata datată 3 mai 1645, pe Hamza, „căci o au căutat fiiu-său, Hamza, la vréme de boală și la nevoia ei, până la moarte”527. Pribegi în Ardeal, dezmoșteniții Persul și Oancea „au făcut multe răutăți”528. Antim îi informa pe cei dispuși să dea frâu liber supărării și să proiecteze o ultimă sancțiune asupra unor rude (pedeapsă a „pizmei”), dezmoștenindu-le, că alcătuiesc astfel niște dispoziții atacabile și „făr’ de cale”: „A patra. Diiata de nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe ceva absurd, nemilos, nefiresc. Din acest motiv, o raportez la un destin tragic, la o stare anormală, cu un profund caracter simbolic și Încerc să presupun care sunt motivele care o produc. În acest caz, fie proiectez cauzele asupra răutății oamenilor, fie o corelez cu o pedeapsă divină. În ambele situații este vorba de o atitudine morală din partea mea, prin care eu refuz de a accepta suferința. Ei i se opun, soteriologii utopice, compensatorii sau soluții social-politice salvatoare etc. Față de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu o semnificație sau cu un conținut foarte larg și, În același timp, permisibil și fluctuant, În raport cu utilizările care i se dau. Nebunia are În principal, rând un sens moral, fiind ceea ce nu este Bun. Ea se deosebește Însă de răutate, Întrucât răutatea este o intenție negativă premeditată și ulterior transpusă În act. Nebunia este Însă o schimbare a firii omului, ceva care-l stăpânește, pe care nu o poate gândi și nici Înțelege, ceva care-l depășește, situându-se deasupra
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
semnificație sau cu un conținut foarte larg și, În același timp, permisibil și fluctuant, În raport cu utilizările care i se dau. Nebunia are În principal, rând un sens moral, fiind ceea ce nu este Bun. Ea se deosebește Însă de răutate, Întrucât răutatea este o intenție negativă premeditată și ulterior transpusă În act. Nebunia este Însă o schimbare a firii omului, ceva care-l stăpânește, pe care nu o poate gândi și nici Înțelege, ceva care-l depășește, situându-se deasupra și dincolo de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o intenție negativă premeditată și ulterior transpusă În act. Nebunia este Însă o schimbare a firii omului, ceva care-l stăpânește, pe care nu o poate gândi și nici Înțelege, ceva care-l depășește, situându-se deasupra și dincolo de el. Răutatea este o trăsătură de caracter negativă, imorală, pe când nebunia este o stare schimbată a naturii umane, care face din individ un alt fel de om. Natura umană fiind extrem de variată, este de Înțeles faptul că și nebunia va avea, la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]