2,974 matches
-
era, în parte, ostilă unui război cu turcii, care reprezentau o primejdie departe de granițele regatului. O parte dintre marii nobili poloni era de părere să se manifeste prudență față de Ștefan cel Mare, ținându-se seama de marile calități de războinic ale domnului. Unii istorici poloni sunt de părere că armata polonă era slab organizată și prost condusă. Pentru a porni un război contra turcilor era nevoie ca Ungaria și Lituania să-și unească eforturile militare cu Polonia. Regele Ioan Albert
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domn pe fratele său, Sigismund. Frederic, fratele regelui, aflând care sunt adevăratele intenții ale regelui, i-a cerut episcopului Creslau (Krzestaw Zkurowek) să-l sfătuiască pe rege „într-o audiență secretă, ...să nu întărâte cu război pe palatinul Ștefan, strălucitul războinic, ci mai bine să se folosească de el împotriva turcilor”. Episcopul l-a ajuns pe rege la Premislia și i-a amintit că Ștefan „l-a bătut pe Mahomed, împăratul turcilor, și pe Matia, regele Ungariei, amândoi războinici preaputernici și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan, strălucitul războinic, ci mai bine să se folosească de el împotriva turcilor”. Episcopul l-a ajuns pe rege la Premislia și i-a amintit că Ștefan „l-a bătut pe Mahomed, împăratul turcilor, și pe Matia, regele Ungariei, amândoi războinici preaputernici și bogați. Că el (cardinalul) se teme că, dacă se va grăbi să meargă, va băga statul polon într-o mare nenorocire”. Era din partea cardinalului un îndemn frățesc la prudență, de care Ioan Albert ar fi trebuit să țină
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu mai poate,/ De curele-ncrucișate,/ De pistoale ferecate,/ De săbioare-atârnate,/ De cuțite ascuțite,/ Șearpele nu poate să-l înghită” (Celei - Gorj). Cumularea substantivelor cu determinanți la participiu are un efect hiperbolic asupra ascultătorului - cititor, în fața căruia Mistricean se conturează ca războinic mitic. Armele, ca exteriorizare a puterii interioare, au fost îndelung pregătite și perfecționate - ne-o arată adjectivele provenite din verbe la participiu - iar poziționarea atentă a arsenalului urmează reguli magice. Predicatele cu verbe la timpul durativ al prezentului indicativ completează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eroul trece cu alaiul său prin numenal pentru a-l infuza cu energia numinoasă eliberată prin gesturile arhetipale. Abia apoi, ca încununare a procesului de revigorare a lumii își va întemeia familia, acționând așa cum îi stă în fire: ca un războinic biruitor. În balada Dămean și Sîla I(10), monstrul este înfruntat sub aceeași protecție solară: „De la roșu răsărit/ Păn’ la negrul asfințit” (CoșteiBanatul Sârbesc). Ipostaza terifiantă a răului conține aici atribute solare prin ochi - simbol al forței spirituale - și tocmai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Rolul babei este pur pedagogic, ea dă date exacte despre locul și funcția ajutoarelor necesare. Interacțiunea ei cu personajele feminine se datorează tiparului dinamic al inițierii, impus fetelor în absența moștenitorilor masculini. Drumul eroizant este redat întocmai și pentru fecioarele războinic, ca pentru fiii împăratului, iar apariția ei anticipează schimbarea de sex a neofitului. Bătrâna are capacități de anticipare a faptelor, dar clarviziunea ei nu se bazează decât pe nerespectarea ritualului pregătitor de către fetele mai mari: „- Știu eu și unde mergi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
își înzestrează discipolul cu un obiect năzdrăvan, al cărui rol va deveni fundamental pentru înfrângerea răului. Puterea magică a lupului în mentalul nordic și elen pare să motiveze aici ipostaza dascălului inițiatic, el e „un simbol al luminii, solar, erou războinic, strămoș mitic”. Rolul de călăuză întregește spectrul inițiatic al lupului. Într-un basm din Izvoare, Soroca, apariția lui este proprie celui de-al treilea drum întâlnit la răscruce. Peste tot unde apar trei direcții de continuare a traseului, numai cel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aveau"; "întâlniră pe drum mulți oameni care se întorceau la satele lor cu un tăciune în mână și cu anume ierburi de parfumat după obiceiul lor" (cea dintâi menționare a tutunului!); "acești oameni sunt lipsiți de răutate și nu sunt războinici și oameni și femei umblă toți goi așa cum au venit pe lume"; "spun acești indieni ai mei că în in-sulele acestea sunt locuri de unde se extrage aurul... și apoi mai sunt pietre prețioase și perle și belșug infinit de mirodenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
privirile ne erau atrase de un bloc de 10 etaje de pe cealaltă parte a Pieței, sediu al Ministerului de interne cubanez: pe fondul gris al peretelui, de sus până jos, o imagine la scară uriașă a celui supranumit "Guerillero Heroico" războinicul eroic, Che Guevara! Era o copie stilizată realizată în 1993 de artistul cubanez Enrique Avila, după celebra fotografie a lui Alberto"Korda" Diaz Gutierrez, completată la bază de la fel de celebrele cuvinte " Hasta la victoria siempre"! mereu până la victorie! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Călătorim pentru a călători"! Pentru Che călătoria aceasta a fost mult mai mult, a fost o școală, o lecție profundă de viață, o prelegere magistrală de istorie, economie și sociologie, la încheierea căreia avea să se nască viitorul "Guerillero heroico", războinicul eroic! Îmi amintesc de la cursurile de literatură universală de un moment al literaturii germane cu ale sale "bildungsromane" romane "de formare" a tinerilor la "școala vieții". Cred că "Diario de motociclista" este tot un "bildungsroman", care spre deosebire de cele germane, narează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
bilaterale acumulându-se de la an la an, cu accente cronice în unele momente. Se repetă confruntarea biblică dintre David și Goliath, dar în alte condiții, cu alte arme și cu alți actori, David nemaifiind păstorul de odinioară și Goliath nemaifiind războinicul rudimentar din legendă, ci prima putere economică, politică și militară a lumii! "638 ways to kill Castro"! Am văzut documentarul englez, am citit multe cărți și articole pe această temă. Punerea la cale a lichidării fizice a unui om îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Ungaria...) într-un nou lăcaș la Curtea de Argeș și de ce a așezet la vedere emblema de pe colanul Dragonilor. Simbolul dracarelor vikingilor reînvie în spiritul cruciat, alimentat de politica antiotomană. Leul încălecat de dragon s-a învederat a fi leul păgân, întors războinic spre Vest . Ceea ce e interesant să amintim este că acest simbol heraldic, ce are o arie atât de largă de răspândire și o impresionantă pletoră în semnificație se asociază și cu regalitatea ungară și apare și pe stema Craioveștilor ce
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
le regenerează.” Dragonul verde poate fi simbolul Imperiului Otoman; ipostaziază mai curând natura duală a omului biruit de păcate. Printre alte semnificații, verdele este asociat cu apele inferioare, cu păcatul, în complementaritate cu roșul, expresie a focului și a virtuții războinicilor. încolăcindu-și vârful cozii după cap, un Uroboros cu gura deschisă spre stânga ( pentru creștini, izbăvirea de păcate vine din Răsărit) era însemnat pe spinare o platoșă cu o cruce inițial malteză, apoi latină, obținută prin lungirea liniei verticale, probabil
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
lor de trai. Cucerirea otomană Așa cum am văzut, după secolul al șaptelea, Imperiul Bizantin a fost nevoit să facă față provocării puterilor musulmane, mai întîi a arabilor și apoi a turcilor selgiucizi. La sfîrșitul secolului al treisprezecelea, un grup de războinici turci s-au stabilit în nord-vestul Anatoliei, aproape de Marea Marmara. Numele otoman care le-a fost dat acestor neamuri derivă de la cel al căpeteniei lor de frunte, Osman sau Othman (1290-1326). Expansiunea puterii lor a fost rapidă, începînd cu marile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Albania învecinată, Muntenegrul era probabil cea mai primitivă regiune din Balcani, dacă nu chiar din întreaga Europă. S-a apreciat că în prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea populația număra doar aproximativ 120000 de locuitori, din care 20000 erau veritabili războinici.18 Ca unitate politică, țara aceasta avea totuși să joace un rol care depășea cu mult sărăcia, suprafața mică și starea ei înapoiată. Dat fiind că teritoriul ei era sfîșiat de certurile dintre triburi, singurul element al unității a fost
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Sir Walter Scott erau fascinați de bogăția tradiției folclorice balcanice și au atras atenția Occidentului asupra acestei literaturi. Toate popoarele din Balcani aveau tezaure de mituri, poezii și cîntece. Printre cele mai vechi se aflau cîntecele grecești care relatau faptele războinicilor de la granița bizantină în luptele purtate de ei împotriva dușmanilor arabi. Cel mai cunoscut dintre acestea era Digenis Akritas. Alte poeme grecești de mai tîrziu aveau ca subiect tragedia națională a căderii Constantinopolului. Poezia epică era deosebit de importantă în rîndul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fiul său Ibrahim, un strălucit comandant militar. După ce sultanul a fost de acord cu acești termeni, trupele egiptene au intrat în conflict. Deosebit de eficiente, ele au cucerit mai întîi Creta și apoi, în februarie 1825, au intrat în Pelopones. Spre deosebire de războinicii gherilelor grecești, trupele egiptene alcătuiau o armată disciplinată. Egiptenii fuseseră instruiți de consilieri francezi militari conform principiilor moderne ale armatelor europene. Ei s-au dovedit superiori grecilor în luptă, aceștia din urmă dispunînd nu numai de un echipament inferior, dar
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Valea Spumoasă se juca de-a indienii. Acolo era o peșteră cu două intrări. E și acum - și miroase a urs peștera. Încins miroase, stătut. Între rugi de zmeură și ferigi buboase. Femeile n-aveau dreptul să pătrundă acolo. Doar războinicii. Spune și asta ceva despre originea sacrului. Și războinicii ăștia, odată, au atacat un trenuleț care ducea bușteni la Fabrica de Hârtie. Pe mecanic l-au imobilizat și l-au legat de un copac. L-au lăsat acolo, la Stâlpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o peșteră cu două intrări. E și acum - și miroase a urs peștera. Încins miroase, stătut. Între rugi de zmeură și ferigi buboase. Femeile n-aveau dreptul să pătrundă acolo. Doar războinicii. Spune și asta ceva despre originea sacrului. Și războinicii ăștia, odată, au atacat un trenuleț care ducea bușteni la Fabrica de Hârtie. Pe mecanic l-au imobilizat și l-au legat de un copac. L-au lăsat acolo, la Stâlpul Infamiei. O față palidă ca mecanicul nici nu merita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fac culcuș pe spinarea lui, și se lasă tăvălit, hărtănit de un puști haios, tot de prin vecini, căruia eu îi zic Fiorosu. Acesta nu numără mai mult de patru ani, are o înfățișare de păpușă, însă este nemaipomenit de războinic - întruna s-ar bate, ar bate, ar chinui pe cineva: mâțele, care sunt proprietatea sa, suportă tot timpul pornirile sale violente - le prinde de un picior, le rotește deasupra capului și le azvârle cu toată puterea, curios să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Împotriva furiei inamicilor imperiului. Imaginea actuală a orașului Cuzco este reflectată, din păcate, de fortărețele distruse din prostia conchistadorilor spanioli ignoranți, de ruinele templelor profanate, de locurile prădate și de fețele unei rase abrutizate. Acest Cuzco te face să devii războinic și să aperi, cu ghioaga În mînă, libertatea și viața incașilor. Și mai sus, deasupra orașului, se vede un alt Cuczo, care Înlocuiește fortăreața distrusă: un Cuzco cu acoperișuri cu țiglă colorată, caracterul său uniform fiind Întrerupt de cupola unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
te invită să fii un turist ezitant, să privești lucrurile superficial și să te relaxezi, bucurîndu-te de frumusețea cerului plumburiu de iarnă. Și mai e Încă un Cuzco, un oraș vibrant ale cărui monumente stau mărturie pentru curajul formidabil al războinicilor care au cucerit regiunea În numele Spaniei, acel Cuzco care poate fi găsit În biblioteci și muzee, pe fațadele bisericilor și În trăsăturile clare, tăioase ale conducătorilor albi care pînă și astăzi se simt mîndri de cucerirea lor. Acest Cuzco Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de această defensivă, dădeau de un al doilea zid similar și apoi de un al treilea. Apărătorii cetății aveau spațiu de manevră și posibilitatea de a se concentra asupra contraatacului. Toate acestea, plus gloria ulterioară a orașului, dau impresia că războinicii quechua erau de neînvins În a-și apăra cetatea de invadatori. Chiar dacă fortificațiile sînt expresia unui popor inventiv, intuitiv Într-ale matematicii, se pare că ele provin - cel puțin, din punctul meu de vedere - din perioada preincașă, Înainte ca ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Înainte ca ei să Învețe să aprecieze confortul unei vieți materiale; fiind o rasă sobră, quechuașii nu au atins un nivel cultural nemaipomenit, Însă au Înregistrat evoluții demne de luat În seamă În domeniul arhitecturii și artelor. Succesul continuu al războinicilor quechua a ținut triburile rivale departe de Cuzco. După ce au lăsat În urmă siguranța oferită de zidurile cetății, care oricum nu mai putea face față ritmului de creștere al populației, ei s-au Împrăștiat În valea din apropiere, de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ștergînd pînă și posibilitatea mîndriei trecutului. Pereții Înalți de șase metri ai Palatului lui Inca Roca, considerați de conchistadori ca fiind buni doar pentru a susține greutatea palatului lor colonial, reflectă prin structura lor perfectă, făcută doar din piatră, strigătul războinicului Învins. Însă rasa care a creat Ollantay∗ n-a lăsat În urmă doar amestecătura din Cuzco ca monument al trecutului ei glorios. De-a lungul ținutului Vilcanota sau al văii Urubamba, preț de peste o sută de kilometri, se Întind alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]