2,944 matches
-
individuală a funcționarilor publici S-a considerat de obicei că procesul politicilor publice are cel puțin un potențial de raționalitate, deși în anumite cazuri pot apărea dificultăți semnificative în a determina în ce constă raționalitatea. Se asumă de obicei existența raționalității datorită concepției de ansamblu a serviciului public (sau mai bine zis ideologiei acestuia), indiferent dacă se consideră că rolul serviciului public este în primul rând de a implementa deciziile politicienilor sau de a acționa, cu oarecare autonomie, în "interesul public
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ansamblu a serviciului public (sau mai bine zis ideologiei acestuia), indiferent dacă se consideră că rolul serviciului public este în primul rând de a implementa deciziile politicienilor sau de a acționa, cu oarecare autonomie, în "interesul public". Acest model de raționalitate poate implica totuși faptul că funcționarii "se descurcă" și "o scot la capăt" în condiții de incertitudine, în condițiile în care ei ar putea fi lipsiți de timpul necesar căutării mai multor soluții, sau obstacolelel în calea altor forme de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ei relaționează în diverse moduri cu cei cu care lucrează sau cu cei pentru care lucrează (și anume, publicul). Astfel de chestiuni trebuie luate în considerare, alături de aspectele mai "nobile" ale procesului politicilor publice. Aceasta nu înseamnă o abandonare a raționalității, ci o extindere a acesteia, pentru a include atât "raționalitatea individuală" a funcționarilor publici, cât și "raționalitatea colectivă" a obiectului declarat al politicii. Chestiunile individuale pot juca doar un rol mărunt în acest proces (pot conduce de exemplu la mici
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sau cu cei pentru care lucrează (și anume, publicul). Astfel de chestiuni trebuie luate în considerare, alături de aspectele mai "nobile" ale procesului politicilor publice. Aceasta nu înseamnă o abandonare a raționalității, ci o extindere a acesteia, pentru a include atât "raționalitatea individuală" a funcționarilor publici, cât și "raționalitatea colectivă" a obiectului declarat al politicii. Chestiunile individuale pot juca doar un rol mărunt în acest proces (pot conduce de exemplu la mici întârzieri), dar incidența lor poate fi uneori semnificativă. De asemenea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
anume, publicul). Astfel de chestiuni trebuie luate în considerare, alături de aspectele mai "nobile" ale procesului politicilor publice. Aceasta nu înseamnă o abandonare a raționalității, ci o extindere a acesteia, pentru a include atât "raționalitatea individuală" a funcționarilor publici, cât și "raționalitatea colectivă" a obiectului declarat al politicii. Chestiunile individuale pot juca doar un rol mărunt în acest proces (pot conduce de exemplu la mici întârzieri), dar incidența lor poate fi uneori semnificativă. De asemenea, ea poate varia în funcție de împrejurări și de la
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
stilurilor de politică publică". Odată ce a fost acceptată ideea că procesele birocratice nu erau neapărat în întregime raționale, s-a făcut un pas înainte și a apărut întrebarea dacă, cel puțin în unele cazuri, există cu adevărat vreo urmă de raționalitate în aceste procese. Această întrebare a dus la examinarea rolului jucat de "cultură" și de tradiții în elaborarea și implementarea politicilor. S-a recunoscut faptul că procesul politicilor publice nu poate fi înțeles cu adevărat independent de tiparele comportamentale, și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
al acestor relații interpersonale din cadrul organizațiilor asupra procesului politicilor publice, trebuie să admitem că există dubii serioase privind gradul în care acest proces este sau poate fi "rațional". Este greu, dacă nu chiar imposibil de răspuns la întrebarea: ce înseamnă raționalitatea în situații particulare? Odată adoptată ideea de raționalitate mărginită, se poate merge cu ușurință mai departe evidențiindu-se că ceea ce îi ghidează pe decidenți și pe implementatori este, mai mult decât raționalitatea, faptul că inovația este dificilă și costisitoare în ceea ce privește
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
politicilor publice, trebuie să admitem că există dubii serioase privind gradul în care acest proces este sau poate fi "rațional". Este greu, dacă nu chiar imposibil de răspuns la întrebarea: ce înseamnă raționalitatea în situații particulare? Odată adoptată ideea de raționalitate mărginită, se poate merge cu ușurință mai departe evidențiindu-se că ceea ce îi ghidează pe decidenți și pe implementatori este, mai mult decât raționalitatea, faptul că inovația este dificilă și costisitoare în ceea ce privește eforturile de a-i convinge pe alții sau
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
chiar imposibil de răspuns la întrebarea: ce înseamnă raționalitatea în situații particulare? Odată adoptată ideea de raționalitate mărginită, se poate merge cu ușurință mai departe evidențiindu-se că ceea ce îi ghidează pe decidenți și pe implementatori este, mai mult decât raționalitatea, faptul că inovația este dificilă și costisitoare în ceea ce privește eforturile de a-i convinge pe alții sau de a schimba procedurile. Este mai ușor "să o scoți la capăt" sau să acționezi pe baza incremen-talismului (Braybrooke și Lindblom, 1963: 73; Ham
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Ham și Hill, 1993: 87). Acest comportament ar putea fi considerat cu adevărat rațional, din moment ce atunci deciziile sunt mai ușor de implementat, dat fiind că nu contravin obiceiurilor predominante. De fapt, analiștii politicilor publice au oscilat între modelul exemplar al raționalității, chiar dacă această raționalitate este mărginită, și modelul mai greu de susținut intelectual al "scoaterii la capăt", incrementalismul fiind poate un mod de a da acestuia din urmă un caracter oarecum mai acceptabil. Această dezbatere indică în mod clar că este
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
1993: 87). Acest comportament ar putea fi considerat cu adevărat rațional, din moment ce atunci deciziile sunt mai ușor de implementat, dat fiind că nu contravin obiceiurilor predominante. De fapt, analiștii politicilor publice au oscilat între modelul exemplar al raționalității, chiar dacă această raționalitate este mărginită, și modelul mai greu de susținut intelectual al "scoaterii la capăt", incrementalismul fiind poate un mod de a da acestuia din urmă un caracter oarecum mai acceptabil. Această dezbatere indică în mod clar că este nerealistă percepția potrivit
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
într-adevăr există diferențe semnificative, spre exemplu între procesele politicilor publice din țările scandinave și cele din multe părți ale lumii a treia. Așa cum remarca un observator al proceselor politicilor publice din America Latină, "creșterea birocrațiilor publice nu a sporit îndeajuns raționalitatea elaborării politicilor publice" (Sloan, 1984: 151). Este puțin spus mai ales dacă enunțul s-ar referi la anumite părți din lumea a treia. (364-365) Stiluri de politică publică și procesul politicilor publice În ciuda faptului că analiza politicilor publice s-a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
vorba de imaginarul politic. Faptul că, de curînd, moda stăpînește o anumită terminologie, un anumit tip de vocabular, riscă, poate, să facă oarecum suspectă importanța atribuită problematicii abordate. Există însă atîtea relatări, atîtea apeluri, atîtea anunțuri profetice ce scapă oricărei raționalități aparente, dar de care cultura noastră politică este încă profund marcată. E limpede, e de o evidență incontestabilă faptul că bulversările politice din ultimele două secole ale istoriei europene au fost însoțite mereu de o uimitoare efervescență mitologică: denunțarea unei
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
avansată. Primului tip îi sînt specifice raporturi interindividuale caracterizate prin ceea ce el numește convivialitate (relații întemeiate pe solidaritate afectivă); celui de-al doilea tip de societate îi corespund raporturi de productivitate (au un caracter anonim și exprimă dependența, de strictă raționalitate, față de o instituție supraindividuală). Cum se explică acest gen de raporturi din societatea avansată? Potrivit teoriei lui Illich, tendința fundamentală a unei astfel de societăți este de a produce cît mai mult, pentru a se consuma cît mai mult. Nepunîndu-se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de instrumentele de măsură. Rațiunea este contradictorie prin propria sa natură 46. Unde sfîrșește raționalul și unde începe iraționalul? Gilles Gaston Granger 47 distinge cu îndreptățire trei tipuri de irațional: iraționalul "ca obstacol, punct de plecare al unei recuceriri a raționalității", "iraționalul ca recurs, ca mijloc de a reînnoi și prelungi actul creator" și, în fine, iraționalul "prin renunțare", care corespunde "unei veritabile respingeri a raționalului". Întreaga istorie a științelor stă mărturie pentru lupta neîntreruptă și înverșunată împotriva necunoscutului și am
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
simultan, suprafața sferei (deci frontiera între cunoscut și necunoscut) crește de asemenea. Dar volumul sferei crește mai repede decît suprafața sa: raportul între volum și suprafață tinde, odată cu scurgerea timpului, spre infinit, asigurînd astfel pro-gresul continuu și fără de sfîrșit al raționalității științifice. Această imagine, mai fină și mai sub-tilă decît cea care este în mod tradițional propu-să de materialismul dialectic, conduce însă la aceeași concluzie: iraționalul nu are nici o valoare de realitate. Dar este posibil să formulăm, pornind de la viziunea sistemică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu iraționalizabilul și neconceptibilul". Edgar Morin propune adoptarea unei gîndiri deschise, care acceptă negocierea cu necunoscutul, și a unei cunoașteri care este conștientă de ignoranța pe care o aduce. Această gîndire deschisă trebuie să fie neapărat fondată pe o nouă raționalitate: "Se întrevede o nouă raționalitate. Vechea raționalitate nu căuta decît să pescuiască ordinea în natură. Nu pescuia peștii, ci oasele. Noua raționalitate, permițînd conceperea organizării și existenței, ar permite perceperea și a peștilor, și a mării, adică și ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Morin propune adoptarea unei gîndiri deschise, care acceptă negocierea cu necunoscutul, și a unei cunoașteri care este conștientă de ignoranța pe care o aduce. Această gîndire deschisă trebuie să fie neapărat fondată pe o nouă raționalitate: "Se întrevede o nouă raționalitate. Vechea raționalitate nu căuta decît să pescuiască ordinea în natură. Nu pescuia peștii, ci oasele. Noua raționalitate, permițînd conceperea organizării și existenței, ar permite perceperea și a peștilor, și a mării, adică și ceea ce nu poate fi pescuit"50. "Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
adoptarea unei gîndiri deschise, care acceptă negocierea cu necunoscutul, și a unei cunoașteri care este conștientă de ignoranța pe care o aduce. Această gîndire deschisă trebuie să fie neapărat fondată pe o nouă raționalitate: "Se întrevede o nouă raționalitate. Vechea raționalitate nu căuta decît să pescuiască ordinea în natură. Nu pescuia peștii, ci oasele. Noua raționalitate, permițînd conceperea organizării și existenței, ar permite perceperea și a peștilor, și a mării, adică și ceea ce nu poate fi pescuit"50. "Cel care raționează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
conștientă de ignoranța pe care o aduce. Această gîndire deschisă trebuie să fie neapărat fondată pe o nouă raționalitate: "Se întrevede o nouă raționalitate. Vechea raționalitate nu căuta decît să pescuiască ordinea în natură. Nu pescuia peștii, ci oasele. Noua raționalitate, permițînd conceperea organizării și existenței, ar permite perceperea și a peștilor, și a mării, adică și ceea ce nu poate fi pescuit"50. "Cel care raționează are nevoie de un dușman irațional" spune Edgar Morin în convorbirea pe care am avut
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nivel. Ar trebui amintită importanța distincției făcute de Edgar Morin între rațional și raționalizare 20. Sacrul este rațional, dar nu este raționalizabil. Sacrul nu se opune rațiunii: în măsura în care asigură armonia între subiect și obiect, sacrul face parte integrantă din noua raționalitate. Sacrul este ceea ce leagă. El nu este, prin el însuși, atributul uneia sau alteia dintre religii: "Sacrul nu implică credința în Dumnezeu, în zei sau în spirite. Este... experiența unei realități și sursa conștiinței de a exista în lume", scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a existentia (modului de a exista), care trimite la acțiuni în serviciul realizării sociale". Dar o schimbare de nivel de realitate este accesibilă ființei umane: "O ase-menea schimbare de nivel se operează cînd ființa umană trece de la o lume de raționalitate, de efectivitate, de senzorialitate, de limitare prin cauzalități legate de istoricitatea sa și de conflicte intrapsihice (între pulsiuni, dorințe), la o lume a lui a fi-ne-delimitat (neînlănțuit), eliberată de o existență dependentă de cauzalități și deschisă cîmpului aptitudinilor sale". Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
îl ia lumea pentru corpul nostru, prin care putem spune că spiritualizăm lumea."22 Putem astfel identifica binarul (TA, TP). Actualizarea principiului T (TA) corespunde unei creșteri de informație, unei densificări a calității, unei cunoașteri din ce în ce mai aprofundate, unei creșteri a raționalității lumii: "noi spiritualizăm lumea". În sens contrar, potențializarea principiului T (TP) corespunde unei căderi în cantitate: într-un fel, lumea se servește de subiect pentru a se diversifica subiectul dispare tot mai mult, lăsînd loc lumii însăși, "lumea se încarnează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
contact uman de neuitat. În iulie, i-am telefonat ca să-l invit să ia cuvîntul la o masă rotundă (cu participarea lui Edgar Morin) pe care intenționam să o organizez în luna octombrie, la Sorbona, pe tema " Spre o nouă raționalitate", iar Abellio a acceptat cu entuziasm. Pe 27 august, un prieten mi-a anunțat moartea sa. A doua zi, am descoperit cu oare-care surpriză că majoritatea ziarelor îi consacrau articole elogioase. Moartea părea să trezească conștiința contemporanilor lui Abellio. De
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este ceva exterior sau interior nouă: ea este în același timp exterioară și interioară. Lumea se mișcă, trăiește și se oferă cunoașterii noastre datorită unei structuri ordonate a ceva ce se schimbă însă fără încetare. Realitatea este deci rațională, dar raționalitatea ei este multiplă, structurată în niveluri. Este logica terțului inclus care permite rațiunii noastre să treacă de la un nivel la altul. Nivelurile de realitate corespund unor niveluri de înțelegere, într-o fuziune a cunoașterii și a ființei. Terțul Ascuns între
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]