3,620 matches
-
1986 a cunoscut de asemenea, stabilirea lui Eurofighter Jagdflugzeug GmbH bazat pe München pentru a gestiona dezvoltarea proiectului și EuroJet Turbo GmbH, alianță a Rolls-Royce, MTU Aero Engines, FiatAvio (acum Avio) și ITP pentru dezvoltare lui EJ200. Prin 1990 selecția radarului aeronavelor a devenit o importantă piatră de încercare. Marea Britanie, Italia și Spania au sprijinit Ferranti Sisteme de Apărare care a condus ECR-90, în timp ce Germania a preferat MSD2000 bazat pe APG-65 (o colaborare între Hughes din SUA, AEG și GEC-Marconi). Un
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
in jurul Bavariei. Anii 1990 au văzut argumente semnificative despre munca împărțită, specificări ale aeronavei și chiar participarea la proiect. În mai 2007, Eurofighter Development Aircraft 5 a făcut primul zbor cu sistemul demonstrator CAESAR (CAPTOR active Electronically de scanare radar Array), o dezvoltare a Euroradar CAPTOR ce încorporează tehnologia activă scanată electronic Array (AESA). Eurofighter Typhoon a fost testat în Vidsel, Suedia, unde a fost expus la conditii climaterice extreme (de până la -31˚C). Zborul principal al Producției Instrumentate de
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
extreme (de până la -31˚C). Zborul principal al Producției Instrumentate de Aeronave 7 (IPA7), primul avion echipat complet din Tranșa a 2-a, a avut loc la EADS Manching airfield, la 16 ianuarie 2008. Când va fi dezvoltat, versiunea producției radarului CAPTOR-E este propusă ca parte a Tranșei a 3-a a Typhoon-ului din 2012. Aeronavele din a 2-a tranșă nu utilizează AESA, scanate mecanic Captor-M care includ greutatea și spațiul dispozițiilor posibile de upgrade la standardul CAESAR (AESA
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
GPS, și un sistem de navigatie inerțial. Typhoon poate utiliza Sistemul de Instrumente pentru Aterizare (ILS) pentru debarcare în vreme proastă. Aeronavele dispun de un extrem de sofisticat și integrat Sub-sistem Defensiv SIDA (DASS). Amenințarea de detecție este furnizată de un radar Warner receiver (RWR), o rachetă de abordare Warner (MAW), precum și un Receptor laser Avertisment (LWR) (doar Raf). Protecția este asigurată de Chaff și Flares, electronice Counter măsuri (ECM), precum și un radar remorcate Decoy (TRD) (doar RAF). La 21 noiembrie 2002
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
SIDA (DASS). Amenințarea de detecție este furnizată de un radar Warner receiver (RWR), o rachetă de abordare Warner (MAW), precum și un Receptor laser Avertisment (LWR) (doar Raf). Protecția este asigurată de Chaff și Flares, electronice Counter măsuri (ECM), precum și un radar remorcate Decoy (TRD) (doar RAF). La 21 noiembrie 2002, DA-6, prototipul spaniol de două locuri a eșuat din cauza unei "arderi duble la motor", spus a fi legate în mod specific de probe experimentale standard de motor fiind utilizat de
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
EUROFIRST. Galileo Avionica (FIAR) din Italia este contractantul principal, Thales Optronics din Marea Britanie (sistem de autoritate tehnică) și Tecnobit din Spania să fac EUROFIRST. Pirate funcționează în două benzi de IR, 3-5 și 8-11 microni. Când este utilizat cu un radar în rol aer-către-aer, el funcționează ca un Infraroșu (IRST), furnizând detectarea și urmărirea țintei pasive. Într-un rol aer-sol, el efectuează identificarea și achiziția țintei. Se prevede, de asemenea, un ajutor de navigație și de aterizare. PIRATE este legată de
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
utilizați în motoarele electromagnetice mici, în căștile de telefon, în instrumente medicale detectoare și în diferite instrumente muzicale. Există și alte domenii de utilizare a acestor magneți, cum ar fi: microelectronica, industria de armament, generatoare (și generatoare eoliene) și în radare. De asemenea, samariul are și alte utilizări; elementul, împreună cu compușii său, sunt folosiți ca și catalizatori și ca reactivi chimici. Acești reactivi pe bază de samariu ajută la descompunerea materialelor plastice, la decloruarea poluanților ca bifenilii policlorurați și la deshidratarea
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
astfel de documente au fost publicate la 1 noiembrie 2003, dar nu au dezvăluit nimic în plus. Cu toate acestea, există documente ale Project Blue Book care arată că o echipă de trei oameni a fost trimisă de la o instalație radar a forțelor aeriene din apropierea Pittsburghului pentru a investiga accidentul de la Kecksburg. Articolele din presă au relatat despre acest lucru, dar Project Blue Book a raportat că nu a descoperit nimic. În decembrie 2005, chiar înainte de cea de-a 40-a
Incidentul OZN de la Kecksburg () [Corola-website/Science/333705_a_335034]
-
epocă. În al Doilea Război Mondial, aviația este utilizată pe câmpul de luptă pe scară largă. Asistăm la apogeul epocii avioanelor cu elice și motor cu ardere internă, ca apoi să fie înlocuite de avioanele cu motor cu reacție și radar. Ca și la începutul perioadei interbelice, începutul perioadei postbelice este marcat de un surplus de aparate de zbor. Debutează transportul comercial regulat, capabil să învingă dificultățile atmosferice și climatice și să practice chiar zborul fără vizibilitate. Dezvoltarea motorului cu reacție
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
Radarul (în limba rusă „Перископ”, în cod NATO „Bar Lock”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1952 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
Radarul (în limba rusă „Перископ”, în cod NATO „Bar Lock”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1952 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul P-20 a fost prima stație de radiolocație de descoperire îndepărtată și de dirijare în gama de lungimi de undă
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
limba rusă „Перископ”, în cod NATO „Bar Lock”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1952 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul P-20 a fost prima stație de radiolocație de descoperire îndepărtată și de dirijare în gama de lungimi de undă centimetrice. Realizarea lui s-a făcut în conformitate cu instrucțiunile Forțelor Aeriene în cadrul planului de trei ani de dezvoltare a radiolocației pentru
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
de radiolocație de descoperire îndepărtată și de dirijare în gama de lungimi de undă centimetrice. Realizarea lui s-a făcut în conformitate cu instrucțiunile Forțelor Aeriene în cadrul planului de trei ani de dezvoltare a radiolocației pentru perioada 1946 - 1948. Proiectarea și realizarea radarului s-a desfășurat de către un colectiv din Institutul 20 de Cercetări Științifice din MOscova, sub conducerea lui L.V. Leonov. În anul 1949 radarul a fost supus la testele oficiale ale Forțelor Aeriene (conducător inginer laborant I.I. Vasiutin) și au corespuns
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
Aeriene în cadrul planului de trei ani de dezvoltare a radiolocației pentru perioada 1946 - 1948. Proiectarea și realizarea radarului s-a desfășurat de către un colectiv din Institutul 20 de Cercetări Științifice din MOscova, sub conducerea lui L.V. Leonov. În anul 1949 radarul a fost supus la testele oficiale ale Forțelor Aeriene (conducător inginer laborant I.I. Vasiutin) și au corespuns cu cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
din Institutul 20 de Cercetări Științifice din MOscova, sub conducerea lui L.V. Leonov. În anul 1949 radarul a fost supus la testele oficiale ale Forțelor Aeriene (conducător inginer laborant I.I. Vasiutin) și au corespuns cu cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele de Apărare Antiaerienă, Marina Militară, pe marile aerodromuri și Flota Aeriană Civilă ca radar de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta uzină
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
Vasiutin) și au corespuns cu cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele de Apărare Antiaerienă, Marina Militară, pe marile aerodromuri și Flota Aeriană Civilă ca radar de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta uzină de reparații auto, care în doar un an și un pic a fost transformată într-o uzină electromecanică gigant. În decembrie 1952 a ieșit primul radar. După cinci ani din
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele de Apărare Antiaerienă, Marina Militară, pe marile aerodromuri și Flota Aeriană Civilă ca radar de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta uzină de reparații auto, care în doar un an și un pic a fost transformată într-o uzină electromecanică gigant. În decembrie 1952 a ieșit primul radar. După cinci ani din atelierele uzinei electromecanice din Lianozov
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
Flota Aeriană Civilă ca radar de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta uzină de reparații auto, care în doar un an și un pic a fost transformată într-o uzină electromecanică gigant. În decembrie 1952 a ieșit primul radar. După cinci ani din atelierele uzinei electromecanice din Lianozov ieșiseră deja până la 300 de seturi de radare P-20. Radarul, plasat pe un afet mijlociu de tun de artilerie antiaeriană, a funcționat foarte sigur. A trebuit să se plaseze radarul
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
auto, care în doar un an și un pic a fost transformată într-o uzină electromecanică gigant. În decembrie 1952 a ieșit primul radar. După cinci ani din atelierele uzinei electromecanice din Lianozov ieșiseră deja până la 300 de seturi de radare P-20. Radarul, plasat pe un afet mijlociu de tun de artilerie antiaeriană, a funcționat foarte sigur. A trebuit să se plaseze radarul și în munți dar echipamentul s-a ionizat rapid și a ieșit din funcțiune, s-au ars
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
doar un an și un pic a fost transformată într-o uzină electromecanică gigant. În decembrie 1952 a ieșit primul radar. După cinci ani din atelierele uzinei electromecanice din Lianozov ieșiseră deja până la 300 de seturi de radare P-20. Radarul, plasat pe un afet mijlociu de tun de artilerie antiaeriană, a funcționat foarte sigur. A trebuit să se plaseze radarul și în munți dar echipamentul s-a ionizat rapid și a ieșit din funcțiune, s-au ars tuburile catodice ale
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
radar. După cinci ani din atelierele uzinei electromecanice din Lianozov ieșiseră deja până la 300 de seturi de radare P-20. Radarul, plasat pe un afet mijlociu de tun de artilerie antiaeriană, a funcționat foarte sigur. A trebuit să se plaseze radarul și în munți dar echipamentul s-a ionizat rapid și a ieșit din funcțiune, s-au ars tuburile catodice ale indicatoarelor de observare circulară. Toate acestea s-au întâmplat din cauza descărcărilor electrice puternice din aer. |Constructorul șef al radarului montan
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
plaseze radarul și în munți dar echipamentul s-a ionizat rapid și a ieșit din funcțiune, s-au ars tuburile catodice ale indicatoarelor de observare circulară. Toate acestea s-au întâmplat din cauza descărcărilor electrice puternice din aer. |Constructorul șef al radarului montan Lev Shulman a reușit să găsească soluțiile potrivite și, literalmente, în doar o jumătate de an versiunea montană a radarului P-20 a fost creată și testată în barocamere și în Armenia pe muntele Alagez. Erau modificări mai importante
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
ale indicatoarelor de observare circulară. Toate acestea s-au întâmplat din cauza descărcărilor electrice puternice din aer. |Constructorul șef al radarului montan Lev Shulman a reușit să găsească soluțiile potrivite și, literalmente, în doar o jumătate de an versiunea montană a radarului P-20 a fost creată și testată în barocamere și în Armenia pe muntele Alagez. Erau modificări mai importante, la care au fost prinse radarele și creatorii lor din Lianozov. Curând, pe baza radarului P-20 a fost creat un
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
să găsească soluțiile potrivite și, literalmente, în doar o jumătate de an versiunea montană a radarului P-20 a fost creată și testată în barocamere și în Armenia pe muntele Alagez. Erau modificări mai importante, la care au fost prinse radarele și creatorii lor din Lianozov. Curând, pe baza radarului P-20 a fost creat un radar mult mai avansat P-30. După fiabilitatea și datele tehnice și tactice, acesta a depășit toate radarele interne existente la acel moment. El a
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
jumătate de an versiunea montană a radarului P-20 a fost creată și testată în barocamere și în Armenia pe muntele Alagez. Erau modificări mai importante, la care au fost prinse radarele și creatorii lor din Lianozov. Curând, pe baza radarului P-20 a fost creat un radar mult mai avansat P-30. După fiabilitatea și datele tehnice și tactice, acesta a depășit toate radarele interne existente la acel moment. El a început să fie cumpărat și în străinătate. După P-
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]