2,535 matches
-
unei crize constituționale, care a fost soluționată în anul următor prin Parliament Act din 1911 , care a limitat puterea Camerei Lorzilor . Perioada a prezentat multe inovații. Primele premii Nobel au fost acordate, iar Ernest Rutherford a publicat cartea sa despre radioactivitate . Au fost construite cele mai mari nave din lume, RMS Olympic si RMS Titanic ; automobilele erau tot mai comune; iar primul englez care a atins Polul Sud a fost Robert Falcon Scott. Marea Britanie a pierdut monopolul huilei datorită concurenței americane
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
radioactivă provine din instalațiile de producere a uraniului îmbogățit și a plutoniului (minele de uraniu, prelucrarea chimică a uraniului, îmbogățirea, fabricarea combustibilului și a țintelor, iradierea în reactor, separarea chimică a plutoniului). Deșeurile generate la extragerea plutoniului reprezintă 85% din radioactivitatea asociată producerii armamentului nuclear, 71 % din apele contaminate și 33 % din terenurile contaminate. Activitățile de producere a armamentului nuclear au lăsat o moștenire de 1500 milioane metri cubi de ape contaminate (inclusive ape subterane) și 73 milioane metri cubi de
Armă nucleară () [Corola-website/Science/298931_a_300260]
-
fi mărit la dimensiunea Pământului, atunci atomii din măr ar fi aproximativ de dimensiunea mărului original. Fiecare element are unul sau mai mulți izotopi cu nuclee instabile care sunt supuse dezintegrării radioactive, făcând nucleul să emită particule sau radiații electromagnetice. Radioactivitatea poate apărea atunci când raza unui nucleu este mare în comparație cu raza de acțiune a forței tari, care acționează numai pe distanțe de ordinul a 1 fm. Cele mai frecvente forme de dezintegrare radioactivă sunt: Alte tipuri mai rare de dezintegrare radioactivă
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
înțelese datorită unor serii de descoperi privind probarea și dezvăluirea naturii interne ale atomilor. În 1897, J. J. Thomson din Cambridge University desoperise electronul și imediat după aceea, omul de stiință Becquerel, precum și cuplul Pierre și Mărie Curie investigau fenomenul radioactivității. Într-o serie de experimente, Ernest Rutherford din cadrul Universității din Manchester descoperise structura internă a atomului și existența protonului, a clasificat și explicat tipurile de radioactivitate și a reușit să transmute hidrogenul prin bombardarea azotului cu particule alfa. Activitatea sa
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
după aceea, omul de stiință Becquerel, precum și cuplul Pierre și Mărie Curie investigau fenomenul radioactivității. Într-o serie de experimente, Ernest Rutherford din cadrul Universității din Manchester descoperise structura internă a atomului și existența protonului, a clasificat și explicat tipurile de radioactivitate și a reușit să transmute hidrogenul prin bombardarea azotului cu particule alfa. Activitatea sa privind structura atomică a fost îmbunătățită de către studenții săi, fizicianul danez Niels Bohr și Henry Moseley. Teoria legăturii chimice și al orbitalilor moleculari a fost dezvoltată
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
a științei, manuale, cursuri univeristare. În lucrările de fizică teoretică a abordat diverse probleme relaționate de teoria cinetică a materiei, refracția astronomică, mișcarea a două corpuri de masă variabilă, fluidele reale, gemeralizarea principiului inerției. Între 1947-1955 s-a preocupat de radioactivitatea rocilor din unele regiuni ale României.
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
care nucleul unui atom instabil, numit și radioizotop, se transformă spontan (se "dezintegrează"), degajând energie sub formă de radiații diverse (alfa, beta sau gama), într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul pierde și o parte din masă. Termenul de radioactivitate a fost folosit pentru prima dată de Marie Curie. Pentru a se înțelege fenomenul de radioactivitate trebuie pornit de la structura atomului, care are în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule încărcate pozitiv protoni și
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
formă de radiații diverse (alfa, beta sau gama), într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul pierde și o parte din masă. Termenul de radioactivitate a fost folosit pentru prima dată de Marie Curie. Pentru a se înțelege fenomenul de radioactivitate trebuie pornit de la structura atomului, care are în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule încărcate pozitiv protoni și particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toți atomii unui element chimic au același număr de protoni
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când studia luminescența unor săruri ale uraniului. În 1898, soții Marie și Pierre Curie au descoperit poloniul și radiul, două elemente cu radioactivitate mult mai puternică decât a uraniului. Radioactivitatea artificială a fost descoperită de soții Irène și Frédéric Joliot-Curie în 1934. Legile generale ale radioactivității au fost elaborate de către Ernest Rutherford și Frederick Soddy în 1903. Dezintegrarea radioactivă este fenomenul "spontan" prin
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
radioactivi. a naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când studia luminescența unor săruri ale uraniului. În 1898, soții Marie și Pierre Curie au descoperit poloniul și radiul, două elemente cu radioactivitate mult mai puternică decât a uraniului. Radioactivitatea artificială a fost descoperită de soții Irène și Frédéric Joliot-Curie în 1934. Legile generale ale radioactivității au fost elaborate de către Ernest Rutherford și Frederick Soddy în 1903. Dezintegrarea radioactivă este fenomenul "spontan" prin care nucleul unui izotop radioactiv instabil emite
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
ale uraniului. În 1898, soții Marie și Pierre Curie au descoperit poloniul și radiul, două elemente cu radioactivitate mult mai puternică decât a uraniului. Radioactivitatea artificială a fost descoperită de soții Irène și Frédéric Joliot-Curie în 1934. Legile generale ale radioactivității au fost elaborate de către Ernest Rutherford și Frederick Soddy în 1903. Dezintegrarea radioactivă este fenomenul "spontan" prin care nucleul unui izotop radioactiv instabil emite radiații nucleare. În funcție de radiația emisă putem avea dezintegrare alfa, beta sau gama. Transformarea unui element radioactiv
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
cu U(numit și actino-uraniu) și se termină cu un alt izotop de plumb(Pb). Cea de-a treia familie este cea a thoriului, care începe cu Th și se termină iarăși cu un izotop de plumb(Pb). [Sanielevici Alexandru - Radioactivitatea, editura Tehnică - București] În natură radioactivitatea a fost prezentă de la început. Cei peste 60 radionuclizi prezenți în natură se clasifică în trei categorii: 1. Primordiali - prezenți de la formarea Pământului; 2. Cosmogenici - formați în urma interacției cu radiația cosmică; 3. Produși sau
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
se termină cu un alt izotop de plumb(Pb). Cea de-a treia familie este cea a thoriului, care începe cu Th și se termină iarăși cu un izotop de plumb(Pb). [Sanielevici Alexandru - Radioactivitatea, editura Tehnică - București] În natură radioactivitatea a fost prezentă de la început. Cei peste 60 radionuclizi prezenți în natură se clasifică în trei categorii: 1. Primordiali - prezenți de la formarea Pământului; 2. Cosmogenici - formați în urma interacției cu radiația cosmică; 3. Produși sau potențați de om - formați prin activități
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
timpi de înjumătățire de ordinul sutelor de milioane de ani. Dintre cei mai cunoscuți menționăm : U-235, U-238, Th232, Ra-226, Rn-222, K-40. Radionuclizii primordiali au un rol foarte important în viața planetei Terra care funcționează ca o mașină termică bazată pe radioactivitate. Terrestrial Radioactivity Se estimează că dezintegrarea radioactivă a Uraniului 238 și a Toriului 232 generează aproximativ 20 TW în timp ce Potasiul 40 generează circa 4TW. În 1972 savanții francezi au descoperit că uraniul provenind de la o anumită mină din Oklo - Gabon
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
se emit nuclee de Neon 24. În aceeași perioadă a dezvoltat, împreună cu Horia Scutaru, prof. Aurel Isar, Eliade Ștefănescu și Werner Scheid (Giessen), "Teoria sistemelor cuantice deschise aplicată la reacții nucleare". A pus în evidență un al patrulea tip de radioactivitate naturală, după celelalte trei anterior cunoscute: alfa, beta și gama: radioactivitatea cluster sau de nuclei mari atomici. În timpul vizitei la Universitatea din Frankfurt a dezvoltat o noua "Teorie a fragmentarii pentru producerea nucleelor supragrele". Aceasta a condus efectiv la producerea
Aureliu Emil Săndulescu () [Corola-website/Science/306894_a_308223]
-
împreună cu Horia Scutaru, prof. Aurel Isar, Eliade Ștefănescu și Werner Scheid (Giessen), "Teoria sistemelor cuantice deschise aplicată la reacții nucleare". A pus în evidență un al patrulea tip de radioactivitate naturală, după celelalte trei anterior cunoscute: alfa, beta și gama: radioactivitatea cluster sau de nuclei mari atomici. În timpul vizitei la Universitatea din Frankfurt a dezvoltat o noua "Teorie a fragmentarii pentru producerea nucleelor supragrele". Aceasta a condus efectiv la producerea în laborator a unor astfel de nuclee. A fundamentat "Teoria microscopică
Aureliu Emil Săndulescu () [Corola-website/Science/306894_a_308223]
-
de nuclee. A fundamentat "Teoria microscopică a dezintegrării alfa", recunoscută în mediile științifice internaționale. A dezvoltat (1977) "teoria dezintegrărilor exotice a nucleelor mai grele decât plumbul" și a făcut predicția, confirmată în mod strălucit în 1983, a noilor moduri de radioactivitate. A publicat peste 350 de articole în publicații internaționale de prestigiu.
Aureliu Emil Săndulescu () [Corola-website/Science/306894_a_308223]
-
după accident. Pernicioasei și proverbialei secretomanii a regimului sovietic i se adaugă deci, pentru a complica și mai mult o eventuală tentativă de estimare cu o precizie satisfăcătoare a numărului de victime afectate, în timp, de cancer, ca urmare a radioactivității emise cu ocazia accidentului, o serie de alți factori precum imposibilitatea determinării precise a dozei încasată de diversele segmente demografice afectate (deplasarea norului radioactiv n-a fost monitorizată și anunțată populației deasupra căreia acesta se afla la fiecare moment, drept
Accidentul nuclear de la Cernobîl () [Corola-website/Science/306952_a_308281]
-
pentru a diminua contaminarea și doza încasată), realitatea geopolitică fluidă (migrație internă și emigrație a populației potențial afectată) produsă de dezintegrarea statului sovietic, complicația adusă de o creștere a incidenței cancerului în populația fostei Uniuni Sovietice din alte motive decât radioactivitatea produsă de accident, ca urmare a degradării condițiilor sociale și de viață ale populației după dezintegrarea federației: după dezintegrarea statului sovietic, pe fondul sărăcirii populației și ca urmare a liberalizării comerțului și publicității la articole gen alcool și tutun, incidența
Accidentul nuclear de la Cernobîl () [Corola-website/Science/306952_a_308281]
-
din componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și fluidizare nucleară. Accidentul poate fi gândit ca o versiune extremă a accidentului SL-1 în Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei oameni), radioactivitatea răspândindu-se direct în interiorul clădirii unde se afla SL-1. În timpul accidentului de la Cernobîl însă, aceasta a fost dusă prin vânt spre frontierele internaționale. Accidentul de la Cernobîl a degajat între cinci și zece ori mai mult material radioactiv decât cel de la
Accidentul nuclear de la Cernobîl () [Corola-website/Science/306952_a_308281]
-
sănătoase. Are o compoziție asemănătoare corpului nostru, cu un supliment de minerale. Argila are putere antitoxică, bactericidă, antiseptică, fortifică organismul și combate bolile datorită slăbirii și degenerescenței. Anulează efectul nociv al nitriților și nitraților. Argila posedă calitatea de a echilibra radioactivitatea corpului, stimulând deficiențele radioactive și absorbind poverile excesive. Argila se folosește atât pe cale internă (se bea amestecată cu apă), cât și pe cale externă (sub formă de cataplasme). Argila se deosebește de alte soluri cu granulație fină prin diferențele de mărime
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]
-
prin aplicarea mecanicii cuantice în chimie. Descoperirile sale au condus savanții britanici la determinarea structurii de dublă elice a moleculei de ADN. Descoperirea, în 1895, a razelor X de către Wilhelm Conrad Röntgen (1845 - 1923) și, un an mai târziu, a radioactivității uraniului de către Antoine Henri Becquerel (1852 - 1908), ca ulterior soții Marie (1867 - 1934) și Pierre Curie (1859 - 1906) să descopere noi elemente radioactive, toate acestea deschid un nou domeniu de cercetare. Prima reacție nucleară a fost efectuată în 1919 de către
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
foarte rar, fiind prezent în scoarța Pământului ca urme reziduale în minereurile de uraniu, cantitățile de actiniu din minereu fiind de ordinul miligramelor la o tonă de minereu brut. Răspândirea actiniului în scoarța terestră este de 5 · 10 %. Datorită intensității radioactivității sale, are puține domenii de utilizare, precum radioimunoterapia sau folosirea neutronilor emiși ca sursă energetică. În tehnologia chimică sau metalurgia clasică nu se cunosc aplicații industriale ale actiniului. După extracția poloniului și al radiului, în reziduurile de pechblendă se observa
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
Acesta a observat că structura lui era similară titanului (1899). sau toriului (1900). Deși nu a reușit separarea lui din toriu, Debierne l-a numit "actiniu". Acest lucru a fost complicat de tentativa lui de enunțare a unei teorii de radioactivitate, conform căreia aceasta este prezentă datorită actiniului. În 1902, Friedrich Otto Giesel publică un raport despre o substanță activă, obținută din pechblendă. Acesta arătase că substanța era caracterizată de o emisie de scurtă durată. Datorită intensității probelor ce le emitea
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
și uraniul, thoriul sau radiul, fiind nevoie de mai multe date comparative pentru natura radiațiilor și emisiilor, înainte ca orice concluzie să fie stabilită." După aproape trei decenii de la descoperirea lui Debierne, Kohlrausch a menționat despre actiniu, în lucrarea sa "Radioactivitatea", că "determinarea directă a unei greutăți atomice nu poate fi încă făcută deoarece greutatea disponibilă nu era suficientă." Istoria acestei descoperiri a rămas discutabilă, iar publicații din 1971, au arătat că cererile lui André-Louis Debierne din 1904 erau în contradicție
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]