5,449 matches
-
sanatoriu înghețau totul, iar atmosfera era încărcată de un miros pătrunzător de ulei. Proveniența mirosului era, precum văzu Felix, pe dată ce se așeză pe un fotoliu la invitația Aureliei, de la un număr incalculabil de tablouri în ulei, puse în rame grele bronzate, care acopereau aproape în întregime pereții anticamerei și ai salonului. Felix, care se aștepta sa fie chemat spre a face cunoștință cu Titi cel corigent, văzu că Aurica arăta predispozi-țiuni de a-l trata ca pe un musafir
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
poartă. Oamenii puteau ieși însă spre câmp printr-o ușă pătrată și cu prag înalt, care se încuia noaptea și prin care, din cauza micii dimensiuni, nu se putea scoate nimic. În schimb, câmpul nesfârșit era tăiat de ușă ca de rama unui tablou, încît priveliștea avea un aer de artificiu. Otilia vru cu orice chip să se urce într-un pod cu fân, spre veselia sfioasă a țăranilor. Nimerise scara tare, cu trepte de nuia groasă de alun, care se afla
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scăricică de așchii. Cea mai mare parte din peretele de la răsărit era acoperită de icoane de toate mărimile, în fața cărora atârnau, cu sârme legate de tavan, trei mari candele de biserică. Peretele din dreptul patului era acoperit cu două imense rame care colectau mulțime de fotografii format vizit, de nuanță cafenie, în genere făcute de Waber și de Gerstl. În șiruri egale, ca niște fronturi, erau de față acolo toți membrii numeroasei familii. Stănică, aplecîndu-se asupra patului și sprijinindu-se cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
frate, după mine, am și eu nevoie de liniște,după atâta zbucium, să-mi adun ideile. G. Călinescu Cum aceasta închidea ușa la loc, o chemă în șoaptă, se uită puțin prin odaie și scoase din perete o miniatură cu ramă de fildeș, pe care o ochise de mult, și o vîrî în sânul Olimpiei: - Ascunde-o bine, să nu te vadă soacră-mea, ăsta e unlucru de artă, trebuie păstrat în familie! Pascalopol veni la prânz și-i găsi pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i totuși foarte clar că, pentru o vreme, boarfa n-o să-l reclame la nici un garaj.) Pentru că, ușa crăpîndu-se ușurel, în fața lui se ivi creatura din fum de eșapament de alaltăieri. La fel de străvezie, dar parcă mai fercheșă. Cu ochelarii cu rama impozantă schimbați pe unii din sârmă argintie, subțire (conferindu-i Profesorului un discret aer de Gandhi). Cu pipa în care, parcă, perpelea tămâie. C-o bărbuță disciplinată cu foarfeca, din vălătuci de fum. Și-o togă, tot fumurie, înveșmîndu-i însă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încuie ușa în urma ei, pivotă ușor pentru a o lăsa să i-o ia înainte pe nou venita cu aspect de servitoare, dar, când dădu să se întoarcă în salon, se lovi o clipă de trupul ei, rămas blocat în rama celei de-a doua uși, într-un moment de contemplare a ceea ce i se desfășura înainte. De două ori mai înalt, Pinky îi privi peste umăr. Înaintară apoi amândoi, el și umila vizitatoare, oprindu-se la o distanță respectuoasă. În mijlocul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl ajute la restaurant și în această vacanță. - Cum o duci cu fetele? După o scurtă ezitare, îi mărturisește: - Am reîntâlnit aseară o tipă obișnuită! Adică foarte mișto! Cu niște sâni incredibili și un corp, de să- l pui în ramă pe perete ca șablon să mai tragi cu ochii din când în când la el! Mi-a spus că este ca și măritată, bărbatul ei este plecat, vine peste o lună. Tocmai bine, îmi termin și eu vacanța! Spune zâmbind
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Altfel, cam dus din tinerețe, pe la urechi albise. Când tușea, scotea o batistă moale, punînd-o la gură, băgă și Paraschiv de seamă când intrară în casă după el. Bozoncea -lar fi tăiat de mult, că purta pantofi de hubăr, cu rame cusute și ștaif înalt, dar îi plăcea de el, de ce spunea și ce știa, mai de hatârul Didinei. Beau la cot, se pupau, ca frații. Cine s-apropia de Titi Aripă? -Lar fi făcut starostele bucățele-bucățele. Avea o dambla: umbla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Totuși, după câteva săptămâni primise niște sfeșnice de alamă. Stere cumpărase o cădelniță de argint, o cruce și o masă pentru altar. Asta în afară de odăjdiile tivite cu cruci, sfințite, să nu pui mâna pe ele, și două icoane, poleite, cu rame scumpe... Cu cei săraci a fost mai ușor. Ei, din ce aveau, din ce n-aveau, tot au adus sfântului lăcaș. Muierile ascundeau banii, înșelau pe bărbați și tot cumpărau ba un antimis, ba un cazan de botez, o cristelniță
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în casă, rușinată. Până seara îl pândise pe după perdele. Îl văzuse cum își așezase lucrurile, cum acoperise geamurile cu niște hârtii prinse în pioneze și, când se înserase, cum citise la lumina lămpii vreo două ceasuri. Avea ochelari mari, cu rame negre. Îi pusese la ochi, și lumina galbenă a fitilului lat i se așternuse pe brațul păros, gol. Deschisese geamurile și din când în când privea afară întunericul, cu ochii lui miopi, mici. Își trecea degetele subțiri prin părul lung
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au venit și le pofti să stea alături, pe patul moale. - Ei, parcă dumneata nu știi? șugui bătrâna. Din perete priveau chipurile foștilor ibovnici ai gazdei, niște ofițeri, negustori falnici, cu mustăți mari, stând fără supărare unul lângă altul în rame de bronz. Până să apuce să le dea în cărți, o luă gura pe dinainte, ca între femei: - Ăsta-i cutare, ăsta-i cutare... Ce de bani avea! Numa flori îmi trimitea și-mi zicea: "Marițo, eu fără tine n-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tendințe centrifuge: tentația „demonului analogiei” este prea mare pentru ca poetul să nu-i cedeze aproape În fiecare vers. Covîrșitoare În volume ca Brățara nopților sau Incantații, ea era prezentă și În mai echilibratul Ulise, chiar În unele secvențe În care „rama” tabloului rămînea Încă vizibilă, precum În cea a spitalului, citată de G. Călinescu pentru a ilustra ceea ce el numea „disonanța dintre fondul franc linear și falsa „absconsitate” și „procedeul de bază” al realizării „cifrului de concrete numite greșit imagini”: ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de sprijinul unui ghid (de cele mai multe ori un coleg de clasă sau un prieten apropiat), care să-l ajute să cunoască spațiul școlii, sau de utilizarea unor instrumente de feedback senzorial (tactil, auditiv) ori instrumente electronice (miniradare portabile montate pe rama unor ochelari speciali) foarte utile atât În orientare, cât și În instruirea pentru mobilitate și orientare. De asemenea, În curriculum pot fi incluse o serie de teme legate de vedere (de exemplu, la fizică - teme despre lumină sau optică; la
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
noblețe. Poetul Anului 1840 nu-i unicul proprietar al decepției. Interesează, În fond, mai puțin dacă morala este făcută sau dacă poetul se naște cu ea. Importantă este morala exprimată. În versuri, ea dă dualitatea de care aminteam Înainte: o ramă neagră În jurul lucrurilor, un obstacol serios În calea vizionarismului, idealismului recomandat de poet. Așadar, figurile energiei (transformatoare, vizionariste, „melioriste”) suportă În poemele lui Gr. Alexandrescu concurența figurilor conservatoare, demoralizante ale spiritului moral. Un avînt și o stingere, o Înăl(are
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
atelierul”; „adevăratul spațiu de securitate În imaginarul alecsandrian este lunca”: Lunca este În lumea materiei ceea ce este cabinetul În existența frigurosului, comodului Alecsandri: un spațiu privilegiat”. „Alecsandri nu se simte (...) decît Într-un spațiu mărginit. Tabloul trebuie să aibă o ramă, peisajul un contur”. „Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicul agreabil, comod și, totodată, un cuib, un mic spațiu intim, ocrotitor (...). Acest cuib de iarnă reprezintă o intimitate mobilă, euforizantă. Sania ușoară asigură legătura dintre cele două spații
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trezi, își privi mâna înmănușată în ceară, se sperie și fugi în brațele bunicului ei. Parcă n-a fost aceeași poveste, constată Jenică. — Cum să explici o poveste ? întrebă Tili. E ca și cum ai vrea să completezi un tablou, desenând dincolo de ramă. — Așa cum e și cu blestemele și înjurăturile mele, râse Maca. Nu fac parte din peisaj, dar cum ai putea explica lumea fără ele ? — Lumea n-are ramă, adăugă Tili. Linia orizontului pare o ramă, dar nu este. Uriașul râse din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poveste ? întrebă Tili. E ca și cum ai vrea să completezi un tablou, desenând dincolo de ramă. — Așa cum e și cu blestemele și înjurăturile mele, râse Maca. Nu fac parte din peisaj, dar cum ai putea explica lumea fără ele ? — Lumea n-are ramă, adăugă Tili. Linia orizontului pare o ramă, dar nu este. Uriașul râse din colțul lui. Într-adevăr, pentru statura lui, orizonturile erau mai largi, dar asta nu-l ajuta cu nimic. — E târziu, spuse bătrânul. Fetița trebuie să se culce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să completezi un tablou, desenând dincolo de ramă. — Așa cum e și cu blestemele și înjurăturile mele, râse Maca. Nu fac parte din peisaj, dar cum ai putea explica lumea fără ele ? — Lumea n-are ramă, adăugă Tili. Linia orizontului pare o ramă, dar nu este. Uriașul râse din colțul lui. Într-adevăr, pentru statura lui, orizonturile erau mai largi, dar asta nu-l ajuta cu nimic. — E târziu, spuse bătrânul. Fetița trebuie să se culce. Pe mâine, spuse Maca, ridicându-se. Bătrânul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vopsite cu un lac alb impecabil, contrastând cu sângele închegat al zugrăvelii, se deschideau către alte odăi laterale. Pe unii din pereții cu ușa albă, deasupra unei mensole-altar de marmură, se vedea o excesiv de mare oglindă venețiană, încadrată într-o ramă îngustă de argint afumat și astfel înclinată, încît transporta tot interiorul salonului într-un plan adiacent nebulos și la un cat mai înalt. Oglinda compunea privitorului o figură negricioasă, corectată subtil, un cap de bronz. În restul salonului, în jurul a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tapiserie Aubusson. În mijlocul celor două mese pseudo-antice era câte un crater de marmură cu două anse din care ieșeau buchete artificiale de flori de sidef. Pe pereți, printre o sumedenie de mici picturi în ulei, reprezentând peisaje orientale, încadrate în rame combinate din bucăți de fildeș și linii de abanos, tronau două mari portrete de femei, în rame de stuc poleit, prea de tot late și brodate ca ușile de la altare. Femeile pictate în maniera lui Mirea sau a lui Stoenescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care ieșeau buchete artificiale de flori de sidef. Pe pereți, printre o sumedenie de mici picturi în ulei, reprezentând peisaje orientale, încadrate în rame combinate din bucăți de fildeș și linii de abanos, tronau două mari portrete de femei, în rame de stuc poleit, prea de tot late și brodate ca ușile de la altare. Femeile pictate în maniera lui Mirea sau a lui Stoenescu, adică cu o mare ușurință a pensulei, dar totdeodată cu o anume veleitate rembrandtiană, semănau una cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fizică a copiilor săi, scoțîndu-i tot soiul de fotografii. Deodată, foarte emoționat, zise: - Păcat că n-ai cunoscut-o pe maică-sa! Ce femeie,domnule Ioanide! Am pierdut tot. La privește. Și cu mâna îi arătă o fotografie mare în ramă, atârnată în perete, după toate indiciile o copie mărită a unei fotografii mici și în care fata lui Hagienuș părea îmbrăcată într-o rochie demodată. - Am pierdut tot ce aveam mai scump pe lume! repetă Hagienuș, și pleoapele, obrajii, colțurile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în interiorul clanului. Spiritul de congregație naturală se releva prin documentele fiecărei familii. Aproape nu era una care în afara mobilierului uzual, oricât de banal și modern, să n-aibă piese de epocă, o jumătate de salon Biedermayer, câte o oglindă în ramă de fildeș, câteva G. Călinescu cărți în chirilică sau alte asemenea vestigii. Când nu erau astea, băteau la ochi măcar fotografiile și tablourile. Casa era plină de portrete vechi, preocuparea de căpetenie se vedea a fi înregistrarea generațiilor. Astfel, fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide, decât nouă.Crezi că e necesar să vii? Ioanide tăgădui din cap și adause liniștit o arhitravă peste coloane. - E mai bine așa, aprobă doamna Ioanide, tu nu suporți. Pe masă se afla o fotografie a Pichii, într-o ramă de argint. Ioanide culcă repede la pământ fotografia, dar după plecarea soției sale o ridică din nou și o privi foarte calm, punînd-o în poziții cât mai avantajoase. - Ce frumoasă fată am! repetă arhitectul o exclamațieveche. Apoi puse portretul la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a dovedi că la toate nuanțele de reverberație tabloul revelă noi miracole. Madam Pomponescu, femeie cu un anume simț de convenabil în decorație, fără cunoștințe artistice, era impresionată de efectul de tapiserie pe care tabloul îl producea în noua ramă lată, făcută dintr-o împletitură de crengi de aur stilizate, pe care i-o aplicase Sultana. ÎI vedea în salonul ei, combinat cu lustrul de cristale. Reveni deci într-o zi când Sultana fusese prevenită. Așezate amândouă pe câte un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]