18,605 matches
-
FIE ZĂPADA Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cum să fie zăpada Câmpurile uscate de geruri și vânturi să prindă adierea de-abia perceptibilă a unei brize răcoroase de la miazănoapte, iar ramurile golașe ale copacilor să înceapă să freamăte, fluturând puținele frunze care au mai rămas pe vârful rămurelelor. Negura grea să acopere cerul și văzduhul și văile și pădurea, departe, în toate zările, iar nori mari și tulburi să se îngrămădească
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
stinsă.... VI. LACRIMILE PAMANTULUI, de Anton Viorel , publicat în Ediția nr. 1119 din 23 ianuarie 2014. Pământul care plânge după stele acoperit de umbre trecătoare, călcat de pași ce lasă urme grele peste cascade ce curg nemuritoare. Coroana lui din ramuri vestejită își plânge floarea ce-a strălucit odată, când soarele curgea pe ea vrăjită era mireasă de nuntă aranjată. Și ploaia s-a oprit pentru o clipă când vântul bate în deșert flămând, el îi uicide și singura aripă care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
când va renaște din foc a sa câmpie și când rubine vor răsări din soare. Citește mai mult Pământul care plânge după steleacoperit de umbre trecătoare,călcat de pași ce lasă urme grelepeste cascade ce curg nemuritoare.Coroana lui din ramuri vestejităîși plânge floarea ce-a strălucit odată,când soarele curgea pe ea vrăjităera mireasă de nuntă aranjată.Și ploaia s-a oprit pentru o clipăcând vântul bate în deșert flămând,el îi uicide și singura aripăcare zbura peste izvoare-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
cheamă. Mă întrebam în gândul meu de ești doar o nălucă, sau înger de la Dumnezeu ce către cer se urcă. De câte ori te mângâiam simțeam că-mi ești aproape, și lângă tine mă topeam ca luna lin pe ape. Dar printre ramuri ce plutesc pe valuri de lumină, te-aștept să vii să te iubesc sub cer pe lună plină ... Citește mai mult Ninsori de vise au căzutpe noaptea cea albastră,și printre stele te-au văzutfrumoasă și măiastră.Erai în treacăt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
te așteptcând visele ne cheamă.Mă întrebam în gândul meude ești doar o nălucă,sau înger de la Dumnezeuce către cer se urcă.De câte ori te mângâiamsimțeam că-mi ești aproape,și lângă tine mă topeamca luna lin pe ape.Dar printre ramuri ce plutescpe valuri de lumină,te-aștept să vii să te iubescsub cer pe lună plină... XVI. IMI ADUC AMINTE, de Anton Viorel , publicat în Ediția nr. 1095 din 30 decembrie 2013. dar acum în ziduri s-a închis, chiar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
taină,mirări -din dor- descinse, Pe ii de primăvarărâd râuri înșirate... Se-ntoarce viața dulce prin ramurile-aprinse Cu frăgezimea florilor catifelate... Vântulatinge-azurul, într-un joc, peste amiezi, În jur se simte ochiul lucitor al ispitei, Liniștea, cu sufletul ascuns în ramuri verzi, Ar vrea săschimbe, parcă, bătăile clipei. Inima înflorește-ntr-un poem de iubire, Presimtrăsuflarea-ți și-nchipuirea zboară... Foșnește gândul ca o frunzăîn rătăcire Și liliacul mov ne prinde-n primăvară... Cu o înțelegere-n priviri nu ne vorbim, Ne
POEM DE IUBIRE de LIA RUSE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347735_a_349064]
-
Bezea Publicat în: Ediția nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ploua încercănat peste frunzare, și stropi de toamnă țipau încă vii, ștergând eternul prins în felinare și timpul ce se zbate-n colivii. Ghirlande ofilite zac sub ramuri, și doar tristețe-atârnă-n epoleți, sub haine de paradă prinse-n hamuri, mai latră vântul, retrezind poeți! Se-aud chitare înjunghiind iubirea, sub schilodiri de frunze și de ram, toamnă beteagă nu-ți orbi trăirea! Inchide ușa, cântă-mi doar la
PLOUA ÎNCERCĂNAT PESTE FRUNZARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350036_a_351365]
-
felinare și timpul ce se zbate-n colivii. Ghirlande ofilite zac sub ramuri, și doar tristețe-atârnă-n epoleți, sub haine de paradă prinse-n hamuri, mai latră vântul, retrezind poeți! Se-aud chitare înjunghiind iubirea, sub schilodiri de frunze și de ram, toamnă beteagă nu-ți orbi trăirea! Inchide ușa, cântă-mi doar la geam! Referință Bibliografică: Ploua încercănat peste frunzare / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1833, Anul VI, 07 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea
PLOUA ÎNCERCĂNAT PESTE FRUNZARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350036_a_351365]
-
rănite zori. Poem de credință Fiecare pas ce-l fac Mi-e călăuzit de Tine. Cu viața mă împac Și simt Doamne, ce e bine! Orice gând pe care-l am, Îl trimit întâi la Tine. Ca o pasăre pe ram Ciripind voios, revine. Fiecare vorbă-a mea Tot cuprinde și răsfață, Și TU știi că are-n ea De la Tine, multă viață! Fiecare întâmplare Ce mi-Ai dat-o, a trăi, Are-o pildă de-nchinare Și-i izvor de bucurii
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
cuminte, El te-a înzestrat, din plin, cu strălucire de la Lună. Azi te privesc, sufletu-mi tremură, o frunză, mă tem de ceasul ce aduce semn de infinit, de bratele-mi întinse, destinul o să te-ascunză, rămâne-voi pe lume ramul tău rupt, nedefinit. Oglinda mamei Alunecă pașii pe drumul colbăit cu-mpietrite buze,palid pe cărare, mi-nghite satul mersul cadențat în care copilăresc amintirile. Pe prispă casei te zăresc visând La piept, ții mâinile împreunate-n amintirea unui legănat
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
fi dor, ca de un Zeu... Ei scot sufletul din cenușă, îl cresc în “Torna, torna fratre” viageră- Sunt singuri pe scenă mereu, Vorbind materiei ce să facă Cu inteligența ei, Contextul lor se leagă De-acea întâlnire lângă-un ram de tei- Un amalgam de gusturi de idei De demnitate, încă nenăscută, Ei vin cu această noutate, Că se atacă lume multă, De se pierd râuri de mândrie Și demnitate neolatină, Și gândul ce frumos se zbate, Într-o celulă
ORIGINAL SĂ FII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350096_a_351425]
-
file, cum să trezim un alt popor?.. Nu e o altă definire, decât Măria Ta, stăpân de neam, Poet nemuritor. Răsai Luceafărul meu veșnic, să te ating în Patrie cu ochii mei, Răsai, și Bucovina îți va-ncetini popasul, ești ram celest, cu flori de tei. Pierdute-n multe lacrimi, icoanele din datini se plâng către un sfeșnic Și secole, de se vor pierde, tu, steaua noastră de pe cer, acolo vei fi veșnic... Pe-acest pământ, globule se adună, fără putere
NE ESTE DOR DE EMINESCU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350105_a_351434]
-
povara-mi este grea Pun genunchii ca să stea În pridvorul rugăciunii Cum m-au învățat străbunii. Tai din noduri gordiene Și alerg doar prin poiene Iar prin ochiul dimineții Văd doar frumusețea vieții. Dintr-o scoarță de copac Simt cum ramurile tac, Iar din muguri de lumină Cum se naște-o rădăcină. Pe aripă de cocor Gândul meu e călător. Zbor prin clipe efemere Să dau ceasului putere. Plâng în doine și balade Când tarâna parcă arde, Mă preling într-un
TRECĂTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350104_a_351433]
-
cântat al cocoșului încălecară pe armăsarii lor și se pierdură pe drumeagul ce ducea spre pădure. Din când în când se auzea țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privea curioasă din tufișuri sau fâlfâia din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez își începu concertul de dimineață. Mergeau mai mult la întâmplare, orientându-se din instinct. Dar iată că norocul le surâse și norii se împrăștiară, iar luna lumină întinderile. Șapte călăreți ca niște umbre se
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
an pornim la drum cu al său har. LUCEAFĂRULUI OMAGIU în fiecare an la ide de ianuar Luceafărul răsare iar. Geniul României, Regele poeziei, de sus mereu veghează și ne încurajează. a doinit țara și neamul, a cântat râul și ramul, strămoșii, vitejii voievozi, trecutul glorios slăvind, ca un profet viitorul luminos întrezărind. de lumea bună a fost iubit, la rându-i cu mare patos a iubit, veșnic fiind îndrăgostit. a fost și critic și boem, viața fiindu-i un poem
EMINESCU de IONEL GRECU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350124_a_351453]
-
Litera Ta vie, slobozită-n vers Trup micuț de fată, roi în Univers Unde mi-i menirea, ce simțiri în ea Vor să schimbe, Doamne, punctuația? Dacă sunt din coasta pur-a lui Adam, Dacă port în mine legături de ram. În adânc pamântul rădăcini mi-așteaptă, De-nnorarea lumii când preocupată Mai închin Luminii un pahar de Soare Dacă sunt femeie, Doamne, ce mă doare?! Întrebări , retorici, fraze nuanțate Între- apusul zilei liniștit de noapte Dări și bir pe Lună voi
DACĂ SUNT FEMEIE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350134_a_351463]
-
anunță zorii prin vreun cocoș mai exact decât ceasul, am mai calculat o noapte nedormită, am mai pus virgulă la un bilanț care nu prea are cheie de control. Nu-mi rodește nici un pom al nădejdii, nu-mi înflorește nici un ram de speranță și încă nu știu cum să trag cerul spre pământ ca să acopere atâtea dureri. Cumplit! Sau... măcar să pot ademeni soarele, prin rugăminți, îndemnuri și alte trucuri lumești... O! Vino, tu, Soare mare! Pe orice cărare, Pe oricare drum, Să te
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]
-
Statuilor”, editura Litera, București. Este tradus în limbile sârbă, engleză, coreană, rusă, franceză. Publică poezie, articole, critică literară și eseu în revistele: Luceafărul, Gazeta Literară, România Literară ,Argeș, Secera și ciocanul, Orizont, Scrisul Bănățean, Iașul Literar, Convorbiri Literare, Confluențe, Cronica, Ramuri, Mozaic, Agora Literară, Poezia, Cetatea Culturală, Ardealul Literar, Curierul Primăriei Cluj, Flagrant, Poștașul , Familia, Literatorul, Contemporanul,Orient Latin, Heliopolis, Rusidava Culturală, Poezia, Oglinda literară, Esteu, Columna, Citadela, Aurora, Al cincelea anotimp, Pietrele Doamnei, Climate Literare, Singur, Viața de pretudindeni, Radix
O VIAŢĂ DE OM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350115_a_351444]
-
se pierde o simpatie, O amintire ștearsă din trecut, Revine cândva într-o clipă târzie. Dar oare poți și tu ca să dispari Și să te dau uitării vreodată? E o trecere de un moment și iar apari Ca florile pe ramuri în zilele primăverii. Sau dacă totul a fost scurt, Rămânând în suflet îndoielnic, Nu înseamnă că te-am pierdut, Iar gândul îmi este șovăielnic. Nu. Tu tot te păstrezi intactă, În inima mea plină de reacții, Privindu-te mereu tot
AM REGĂSIT ÎN TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350178_a_351507]
-
uit ca la niște păpuși din metal umblătoare, neunse demult? ****** Anna, hai să adunăm frunzele toamnei, să le așternem ca într-un cuib și apoi să le privim atent nuanțele. Vom fi păsări care tocmai toamna își aștern cuibul între ramurile căutărilor ale copacului vieții. Noi putem călători dar vrem să rămânem mereu în același spațiu pe care nu l-am studiat îndeajuns. Acolo vom găsi multe, multe răspunsuri. Te-ai întrebat dacă unei frunze îi este frică să cadă din
FRICĂ, FRUNZE, LINIŞTE, TOAMNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350244_a_351573]
-
am zărit nici urmă de stea. Somnoroasă cum eram, era cât pe ce să adorm în grădina învăluită de parfumurile suave ale “reginei” nopții și de cele, intense și îmbătătoare“, ale “ mâinii maicii domnului”! Să se fi ascuns steaua printre ramurile ei sau printre florile atât de parfumate ale reginei nopții?! De atunci , urmărind crugul cerului, mai vedeam câte o stea care cădea, lăsând în urma sa o dâră luminoasă ce semăna cu o scară ce urca la ceruri. Între timp, crescusem
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
Selectii > NINGE LA FEREASTRĂ ... Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 371 din 06 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ninge la fereastra... gândului negru îl îmbracă în albul munților din cer simt că respir răcoarea lacrimilor înghețate pe un ram de amintire. Ninge la fereastra... sufletului însetat de tăcutele zâmbete uitate în noi, îmbrățișez fiecare fulg de stea albastră care topește întristarea unui început târziu. Un văl de brumă se așterne în așteptarea dragostei, fâlfâit de aripă divină.... îmi crește
NINGE LA FEREASTRĂ ... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361843_a_363172]
-
rădăcini Copaci ce nu ne temem de secure, Murind lăstari vom da și noi tulpini. Sunt frate pentru voi, frăția Iubirii de moșie și de Neam Ne va lega pe veci cu România Și tot ce mișcă: sânge, râu și ram.. Sunt umbra umbrei tale ce seduce ... De drag și dor doar prin dureri durez În temnița din mine cruce-n cruce ... Iubito, dă-mi un semn să evadez ... ! Sunt umbra frunzei tale ce se duce Când toamna te usuci și
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
ce profunde sondări ale inimii! Bucurii și dureri ale iubirii, poetul aflându-se de cele mai multe ori în mijlocul naturii, din ale cărei frumuseți nu-i scapă nimic. Și atunci când se află în interiorul unei odăi, privește și înțelege glasul naturii: Și dacă ramuri bat în geam / Și se cutremur plopii, / E ca în minte să te am / Și-ncet să te apropii ... Eminescu a redat farmecul și durerea dragostei, căci iubire înseamnă a primi și a dărui, dar uneori dăruiești prea mult, chiar
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
alb strălucind în colții de veghe, mușcând lunii trupul, sunând cornul mierii...? în fagure, simțul să împartă dulceața. amarul secundei să-nghită doar ceața... ...în cer prea ascuns pentru-a fi vid săgeții rostirii pripite, cresc forțele vieții. în fiece ram, sufletul cere. singuraticul lup, cerul umple cu fiere. înțeleaptă făptură urlă lunii iubirea și ura, și fuga... și... nimicul se-ntâmplă sau e scris să se-nfrupte, din palmele timpului arse și rupte. curbura cuvântului ridică și cerne-ntre lumi
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]