5,027 matches
-
puteri nu-l fac să fie și mai prezent în toate gândurile și faptele mele, În ziua în care meșterii au început pictarea bisericii celei noi, era o zi de luni, din ziua aceea viața lui Daniel se schimbase, mă reîntorc la caietul lui Theo, poate voi afla de la el ceea ce pentru mine rămâne încă o taină încuiată cu lacăte grele, 17 august, meșterul Luca a început pictarea Pantocratorului, îmi spune că ajutat de schițe pictează cam o figură pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prezența lui Iisus acolo, De toate aceste lucruri îmi dau seama acum, pe atunci eram prea fraged ca să înțeleg că într-un tablou se pot întâmpla deodată două scene diferite și totuși să aibă o subterană legătură între ele, Mă reîntorc la caietul lui, încep să înțeleg unele lucruri, de acum nimic nu mai poate fi ca înainte, citesc și, 7 aprilie, aici am rămas, 7 aprilie, îmi vine scrisoare de la Corina cu vestea nunții ei, imediat după Paști se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
suflet! Și cuvintele, ca și lacrimile, se pornesc fără știrea mea și fără să le mai pot opri, despre dorul de părintele Ioan, vorbesc în cuvinte înecate, despre cât de singur sunt și nu știu dacă voi putea să mă reîntorc la mănăstire, părintele Varava, despre Theo, pictura din biserică, despre orbirea lui, el nu mai poate picta și cât de înverșunat e părintele Varava, despre comisia ce va veni să evalueze, scrisoarea Corinei, o am în caietul de pe noptieră, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
câte ouă ai la tine, eu patru, eu cinci și cu cele două, râd copiii, nu le pasă că înconjură biserica pentru a treia oară și clipa Învierii e aproape, lumea se înghesuie spre poarta bisericii, glasurile nu contenesc, cel reîntors din America deasupra tuturor filmează, dă-mi lumină! se mai sting încă lumânările, copiii se îmbrâncesc și fetele întoarse spre aparatul de filmat ca să le vadă America; Glasul preotului răsună în fața porților închise ale întunericului, deschide! dinlăuntru cel ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în Italia, după ce obțin viza, de la Florența până la Paris pot ajunge ușor, noi doi, Ana, oricât de departe am fi unul de altul, nu ne mai putem despărți niciodată; tu știi asta și mă aștepți la Paris, 15 iulie, mă reîntorc la familia Voinea, ca pe fiul risipitor mă primesc, Aida e plecată în Italia cu Rareș, micul Paganini, Vechea mea cameră, n-a locuit nimeni în ea anul trecut, dacă nu m-aș fi întors anul acesta ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pentru a mă trânti în pat de oboseală, petrec mult timp fie la atelierul lui Radu cu ceilalți, fie la Thomas, Thomas are un atelier uimitor, e artist fotograf, plecat din țară cu părinții lui de când era mic, s-a reîntors să facă aici Artele plastice, e sas, s-a înscris la clasa de fotografie și la acest sas brașovean am văzut cele mai frumoase instantanee cu Maramureșul nostru, e fascinat de Maramureș, are acolo o mulțime de prieteni și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
despre Paris, a fost vreodată acolo? prince d’orsay, golesc paharul de cognac și-mi mai pun unul, să nu fac vreo prostie, inima-mi bate s-o ia la goană, dar se oprește în coșul pieptului ca și atunci, reîntoarsă de la duș în halatul ei de mătase, părul ridicat deasupra capului să nu-l ude, acum ar fi momentul să-mi iau rămas bun și, își pune și ea cognac în celălalt pahar și se-așază în fotoliul rămas liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lăsând în urma ei un nor plin de îndoieli gata să se abată peste, de afară zvonuri de păsări, poate fi pe la amiază, dar și trecut de, nu mai știu pe ce lume trăiesc și-mi place în camera asta, Diana reîntoarsă cu un caiet gros în mâini, emoționată, se așază din nou pe pat lângă mine, desculță, în pantaloni scurți albi și un tricou și eu când mă gândesc că n-am pe mine decât, uite-l, îmi întinde caietul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai putea citi din caietul lui Theo, Diana mă surprinde cu privirea trecându-mi degetele peste buzele sărutate de ea, înfiorându-mă, lasă cartea învelită în hârtia colorată deoparte și se apropie de mine, cu buzele, cu trupul, Părintele Dumitru reîntors de la episcopie, stau împreună cu părintele afară la masă, Diana și preoteasa în bucătărie pregătind cina, noi, bărbații, așteptând, dar ce-i cu tine, Daniel?! se miră pe bună dreptate părintele, eu roșind tot până în vârful urechilor las capul, e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Părintele Dumitru se înmoaie ca prin farmec, Da, săracu de tine, cum să te mai poți și tunde din bursa aia așa mică, abia ți-ajunge să-ți plătești căminul și cantina, bine, bine, face semn fetei iertate să se reîntoarcă la îndeletnicirile ei, du-te la maică-ta s-o ajuți, înainte de a ne întoarce spatele privirea ei de-o clipă se-ntâlnește într-o tainică uniune de complicitate cu a mea, obrajii mei încă ard de rușinea minciunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe mărimi și, aici sunt femei, Marius dă la o parte perdeaua cabinei, mi-s prea scurți! văd și eu că-i ajung numai până la glezne, și-mi arată picioarele ca de cocostârc, Hai să alegem altă pereche, el se reîntoarce în cabină să, perfecționist cum este, un adevărat clasicist, mă tem că va încerca pe rând toată prăvălia de blugi și eu n-am ajuns încă în zona obiectelor inutile care mă fascinează pe mine într-o astfel de piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu am abandonat-o nepăsător pe prispă, alergând în calea focului ce cuprinsese pădurea, ar fi trebuit să iau Cartea cu mine, dacă ar ști părintele că nu am fost vrednic să-i îndeplinesc ultima dorință, 11 iulie, m-am reîntors în biserică, bolta pronaosului e gata, Maica Domnului și melozii, Maica Domnului în medalion cu pruncul, de mâine încep imnul acatist, restrâng stațiunile la douăsprezece, încă nu m-am gândit ce fac cu portretele de ctitori, nici într-un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tricoul gratuit pe care îl primise de la Morocco, în timp ce starea de spirit a lui Clodagh se îneca pe fundul paharului ei cu gin tonic. — Poate că ar trebui să mă angajez, întrerupse ea dintr-odată. Am tot vrut să mă reîntorc la muncă după ce l-am făcut pe Craig. Așa este, ai vrut. Ashling era conștientă de faptul că Clodagh era un pic defensivă din cauză că nu era una dintre acele superfemei care țineau o slujbă cu normă întreagă și, pe lângă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca și cum picioarele sale aparțineau altcuiva. Stop cadru. Jack Devine era într-o fază de Nu-chiar-la-felde-ticălos-cum-este-de-obicei. Dar cel mai ciudat lucru era că Ashling credea că îl preferă cum era înainte. Deși, ceva mai târziu în aceeași zi, lucrurile s-au reîntors la normal. Mercedes a dat buzna în birou și toată lumea mai avea puțin și cădea de pe scaune, văzând că ea chiar era în stare să își exteriorizeze furia. Și încă din plin. Urmând indicațiile Lisei, se dusese să încerce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să dau de... A ezitat. O durea să îi rostească numele. —...Marcus. Am încercat să îl sun. Dar nu a mai răspuns la telefon. —Ai putea să-l suni acasă. Nu. —Bravo ție. Păstrează-ți demnitatea. Când Oliver s-a reîntors la Londra, nu a sunat-o pe Lisa și nici ea nu l-a sunat pe el. Nu era nimic de spus. Ambii urmau să primească aprobare de la avocații lor pentru declarațiile bancare, apoi divorțul urma să fie finalizat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
negri“ - și o frumoasă blondă cu trupul lui Kay. Mi-am închipuit că sunt ziariștii flămânzi după știri, care mă tot bătuseră la cap de când cu schimbul de focuri, așa că am pus pe bâjbâite receptorul pe noptieră și m-am reîntors pe tărâmul viselor. Apoi am auzit „Hopa sus, colega!“și am răspuns. — Mda, Lee. — Știi ce zi e azi? — Cincisprezece ale lunii. Zi de leafă. M-ai sunat la șase dimineața ca să... M-am oprit, căci am surprins o nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
desfigurată, fața lui G., decât când acesta a strigat: „Luați-l de pe mine, că mă omoară...“. În acel moment, lovitura s-a oprit În aer; refac exact timpul filmat cu Încetinitorul al loviturii nefinalizate, pentru că subconștientul meu dezlănțuit a fost reîntors din starea de latență chiar prin mărturisirea Înfrângerii de către G. M-a cuprins o stare ciudată: Învinsesem, G. se declarase mai slab, acest lucru era suprema mea satisfacție socială. Adversarul a recunoscut public că a fost Învins; m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
itinerar amoros fără de care existența e searbădă. Însă asistentul nostru de universală nu Înțelege și mă pune să-i povestesc Faust, ca să se Încredințeze că am citit textul. Insist: fausticul este o provocare a realului În limitele livrescului. Cultura se reîntoarce către natură spre a supraviețui; din impactul lor se naște hybrisul, la fel ca În tragedia greacă. Tragedia nu e omologabilă În nici una din cele două stări; doar fausticul provoacă situația entropică generatoare de tragic. (miercuri) În timp ce sunt În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
caut și s-o Întreb. Orice aș face, orice aș spune, totul e fals. Eu nu o iubesc decât pe E. Eu nu visez decât la ea. De ce să mă mint? În acest jurnal, observ că, orice aș face, mă reîntorc către acel timp al adolescenței pure și-l rememorez pentru că o caut pe ea; o doresc numai pe ea. Doar ea are dreptul să mă iubească. (azi) Sunt Îngrozitor de obosit, parcă Îmi curge plumb prin vene; Îmi simt picioarele grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bine de un loc sau de un obiect, și acesta a și dispărut. Când Încerc să-l descriu, să-l reconstitui din fragmente, văd cum mă Îndepărtez și mai mult, trădând acele prime senzații care mi-l făcuseră familiar. Mă reîntorc spre ceea ce mi se părea mai autentic și nu descopăr decât cuvinte, o plasă deasă de cuvinte care mă acoperă treptat, pe măsură ce vorbesc, descriu, scriu. Cum sosesc, mă reped spre foaia albă, să spun ce mi s-a mai Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
marionete În mărime naturală rămase fără umplutura de cîlți. Departe de a-i Înviora, drumul de la Shanghai Îi făcuse să arate palizi și nervoși. Dar Jim zîmbi spre avionul ruginit de pe malul canalului. Acum nu mai exista pericolul să se reîntoarcă la centrul de detenție. Soldatul japonez Își aruncase țigara și Își ținea pușca regulamentar. Un caporal de la transmisiuni sări de pe platforma căii ferate și traversă liniile. — Doamnă Hug, nu cred că ne vom Întoarce la Shanghai. Nu, James, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
muniții lăsate În urmă de japonezi. Mai colaborau cu naționaliștii, deși uneori luptau Împotriva lor, rămășițele armatei regimului marionetă, grupuri de dezertori din Guomindang, mînați Înapoi spre coastă, și diferite forțe de miliție, recrutate de comandanții de armate care se reîntorseseră la Shanghai. Zeci de mii de chinezi erau măturați de aceste armate rivale, ca praful de un grup de mături care se ciocnesc. Coloane de refugiați cutreierau ținutul, Încercînd să se adăpostească pe cîmp și jefuind satele, Întoarse de la porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai puternice, În timp ce armatele naționaliste rivale se strîngeau În jurul Shanghai-ului. Va termina conserva și apoi va face un ultim efort să se Întoarcă la Shanghai. Era sigur că Basie și grupul lui de bandiți nu avuseseră intenția să se reîntoarcă la Buick și Îl lăsaseră pe bancul de nisip ca să atragă orice soldat chinez care i-ar fi urmărit spre rîu. În iarba din apropiere, un cap se clătină de două ori, aprobîndu-i strategia. Jim Împietri, ultima bucățică de ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
există prin aspectul ei exterior, trebuia percepută lumea individuală, a omului, de la contemplarea senină până la limitele disperării. Dar cui să spună toate astea? El, zburând gol pușcă pe deasupra orașului, pe deasupra tuturor, urmărit de toate unitățile de pompieri, pentru imoralitate, brusc reîntors din vis. Cum poate omul să zboare, să plutească, și este atât de ușor, practic fără greutate, doar Împingând ușor cu degetele picioarelor? Întrebarea asta aproape obsesivă, stând cu genunchii Înfipți În dușumeaua de lemn pe care o clătește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Dar dacă Vasile al lui Paciul, care-i Îndemnase să nu mai caute, s-ar fi uitat chiar În fața lui, la vârful bocancilor, ar fi văzut urma șarpelui oprită-n zăpadă și-n capătul ei o pată de sânge. Tu, reîntors pe acele meleaguri, rămas În vârful dealului ca să dai proba fricii dintr-o noapte uitată a copilăriei, ai văzut cu ochii minții un balaur Înaripat care putea fi un cal alb purtându-l În zbor, peste bradul din coceniște Înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]