3,311 matches
-
Bud și-a Întreținut-o, neslăbindu-și victimele. Dacă nemernicii erau achitați, le dădea telefoane de amenințare sau Îi primea acasă În pumni dacă, după ce făceau ceva pîrnaie, erau eliberați condiționat. Și-a impus să nu se culce cu victimele recunoscătoare, găsindu-și femei În altă parte. Ținea o listă cu datele proceselor și ale eliberărilor condiționate și le trimitea mîrlanilor cărți poștale la mititica. A fost reclamat pentru folosirea excesivă a forței, dar a scăpat cu bine de toate plîngerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
plus faptul că practic toți polițiștii prezenți băuseră zdravăn. Ei erau martori compromiși; el fusese treaz, necompromis, și Încercase să controleze situația. El avea nevoie de o ieșire onorabilă. Departamentul trebuia să-și salveze prestigiul. Superiorii lui Îi vor fi recunoscători pentru că Încercase să evite niște articole de presă nedorite și pentru că prevăzuse ce avea să se Întîmple și făcuse planuri de ieșire din impas. Scrise apoi și versiunea a doua. O variantă la versiunea unu. Acțiunea transferă vina pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Bud Își luă la puricat carnețelul de adrese. Lorene de la Silver Star, Jane de la Zimba Room, Nancy de la Orbit Lounge - numere la care puteai suna tîrziu. Aveau toate datele necesare: băteau spre patruzeci de ani, erau flămînde și-i erau recunoscătoare unui tip mai tînăr, care le trata frumos și le dădea impresia că nu toți bărbații sînt de rahat. Lorene era solidă rău - arcurile saltelei loveau Întotdeauna podeaua. Jane punea discuri de operă ca să se excite - sunau ca niște mîțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
homosexual. Ray și Inez au devenit tată și fiică, colegi și prieteni foarte buni. Preston Exley și Art De Spain i s-au alăturat lui Dieterling În această devoțiune - un cerc de bărbați duri și o femeie căreia Îi erau recunoscători că le dă ocazia să nutrească simțăminte delicate. Inez și-a făcut prieteni dintr-un tărîm al fanteziei: constructorii lui și a doua generație - Billy Dieterling și Timmy Valburn. O mică gașcă pusă pe sporovăială: discutau ultimele bîrfe de la Hollywood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mă arestezi? — Încep să cred că n-ar ajuta la nimic. Ce a spus White cînd ți-a zis să vii la interogatoriu? — Doar să spun tot ce știu. I-ai arătat depoziția lui Vincennes? Adevărul... fă-o să fie recunoscătoare. — Nu. — Mă bucur, pentru că sînt sigură că e plină de minciuni. De ce nu i-ai arătat-o? — Pentru că e un detectiv mărginit și cu cît știe mai puțin, cu atît mai bine. În același timp, este protejatul unui ofițer concurent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și astfel pare mai puțin eroic decît este cu adevărat. Și, ținînd cont de dilema lui, faptul că i-am Înșelat prietenia lui Pierce și l-am trădat mi se pare, sincer, ceva imatur. Omul acesta este atît de obsesiv recunoscător față de tatăl lui, Încît obsesia respectivă influențează fiecare pas pe care Îl face. Și totuși face acești pași, lucru care mă uimește. E.E. nu a insistat asupra detaliilor, dar adevărul esențial este că o parte din revistele pornografice artistice vîndute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
știi totul, cu propria minte și cu simțirea ta, nu din auzite. Î...) Părăsindu-te, femeia asta ți-a făcut un bine, chiar un mare bine.Ă - «Asta-i acum!Ă - «pentru care ar trebui, nu râde, să-i fii recunoscător. Pentru că te-a trezit la realitate, ți-a deschis mintea, te-a adus cu picioarele pe pământ, te-a făcut om complet. Un om complet trebuie să știe și gustul înfrângeriiă“. Pe structura tare, incasabilă a acestui erou care vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îl vor face. Pentru că nu poți reduce totul numai la acțiune sau numai la meditație. Părăsindu-te, femeia asta ți-a făcut un bine, chiar un mare bine“ - „Asta-i acum!“ -, „pentru care ar trebui, nu râde, să-i fii recunoscător. Pentru că te-a trezit la realitate, ți-a deschis mintea, te-a adus cu picioarele pe pământ, te-a făcut om complet. Un om complet trebuie să știe și gustul înfrângerii.Ți-a făcut un dar, înțelegi? Unii îl primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își folosise poziția pentru a vinde secrete militare. Saddam fusese extrem de tulburat să afle asta și ordonase o pedeapsă rapidă. Acum, informația se dovedise a fi fost falsă: singurul vinovat fusese identificat și lichidat prompt. Nu puteau decât să fie recunoscători, spuse el, că șansa intervenise pentru a salva viața unui om nevinovat și a unui preieten de neprețuit al poporului irakian. Erau foarte conștienți de prejudiciul adus proprietății lui și sperau că va accepta în dar această mașină ca dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ambulanță. Luminile clipeau și avea o mască pe față. Se afla într-un spital. Era foarte frig. Big Ben bătea miezul nopții. Ianuarie 1991 Am luat cănile și le-am dus în cămăruță. Fiona a băut dintr-a ei încet, recunoscătoare: apoi a băut jumătate dintr-a mea. Mi-a spus că eram cam distrat și m-a întrebat ce se întâmplase. — A fost adus adineauri un tip. E inconștient și într-o formă cam nasoală. M-a șocat. — Iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așeza toate hainele Înapoi În pungă și mi-a spus: — Sunt convinsă că fiicelor Mirandei o să le placă toate chestiile astea. Le Îmbrăcăm de ani de zile, iar Tommy insistă să le aleagă personal hainele. I-am aruncat o privire recunoscătoare și mi-am aruncat punga pe-un umăr. — Succes! mi-a strigat ea În timp ce ușile liftului se Închideau și un zâmbet sincer i se Întindea pe mai toată fața. Ai mare noroc cu locul ăsta de muncă atât de grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cum ar reacționa Miranda dacă ar ști că vorbesc la telefon cu cineva care n-a auzit niciodată de ea. Nu prea bine, evident. — Ei bine, dacă m-ai putea suna cât de urgent posibil, ți-aș fi cu adevărat recunoscătoare, i-am spus Juliei. Și dacă redactorul-șef Își face apariția cât de curând, te rog, spune-i să mă sune. Era Într-o vineri dimineață, era mijlocul lui decembrie, și dulcea, dulcea libertate a weekendului era la doar zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la ora asta? — Ai o criză-Miranda? m-a Întrebat ea și mi-a aruncat o privire plină de simpatie. Am dat afirmativ din cap. — De data asta, cred c-am dat-o rău de tot În bară, am zis, acceptând recunoscătoare farfuria. Pe chestia asta s-ar putea să fiu concediată. — O, scumpo, tu Întotdeauna spui așa. N-o să te concedieze. Nici n-a văzut Încă În ce hal muncești. Cel puțin, sper că n-o să te concedieze - ai cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunat adineauri acasă și mi-am ascultat mesajele de pe robot. Sunt chiar acum În drum dinspre Paris, undeva deasupra Atlanticului, dar aveai o voce atât de Îngrijorată, Încât m-am gândit să te sun imediat. — Mulțumesc! Mulțumesc! Îți sunt foarte recunoscătoare. Da, sunt puțin Îngrijorată pentru că am primit un telefon de la Miranda azi-dimineață și mi s-a părut ciudat că n-a primit coletul. I l-ai dat șoferului la Paris, nu? — Bineînțeles. Mă Înțelegi, domnișoară, În meseria mea nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
instinctiv, deși undeva, În fundul minții, ceva Îmi spunea că ea Încă nu scosese o vorbă. Dar tensiunea era insuportabilă și nu mă puteam stăpâni să nu Îi dau Înainte: Sunt atât de Încântată să lucrez pentru tine. Îți sunt foarte recunoscătoare pentru ocazia pe care mi-ai oferit-o de a... Taci din gură! Taci naibii din gura aia! Și mai ziceam de alții, că nu au demnitate. S-a Îndepărtat de mine. A terminat cu examinarea mea de sus până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
decât toate țoalele mele. După cum Îmi făcusem deja obiceiul, m-am dus pe jos până la intersecția cu Third Avenue și am luat imediat un taxi, după care m-am cufundat pe bancheta călduță din spate, prea obosită să mai fiu recunoscătoare că nu trebuie să mă alătur oamenilor de rând din metrou, și am zis cu voce răgușită: — Madison 640. Repede, te rog. Taximetristul m-a privit În oglinda retrovizoare - cu oarecare milă, aș putea să jur - și a zis: — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
grieu. Di aceia Îți aduc lucrurile astiea aici, a zis el și m-a ajutat să apuc cum trebuie plasele pline ochi și cutiile grele. Să fii fată bună și Îți doriesc o zi frumoasă. I-am aruncat o privire recunoscătoare, m-am uitat amenințător, mai În glumă, mai În serios, la Eduardo - era felul meu de a-i spune: „Te omor dracului dacă Îți trece măcar prin cap să mă pui să-ți cânt În clipa asta“ - și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i-a Înmânat o sacoșă. A strigat - la propriu - de bucurie. — Ah-ha! Iată-l, un prânz preparat perfect pentru un editor perfect - și o asistentă perfectă, a adăugat el și mi-a făcut cu ochiul. — Mulțumesc, Sebastian, Îți suntem amândouă recunoscătoare. Am deschis sacoșa din bumbac natural, care aducea foarte mult cu cele űber-trăsnet de la Strand pe care și le atârnau pe umăr toți studenții de la New York University, dar fără marca firmei, și am aruncat o privire Înăuntru ca să mă conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai părea supărat, dar eu abia mă mai puteam mișca. Efortul de a‑l recâștiga, de a găsi cuvintele potrivite nu numai ca să‑l conving că nu Îl scăpasem din vedere, dar și ca să‑l asigur că eram suficient de recunoscătoare și entuziasmată Îmi secătuise ultimele resurse de energie. Nu‑mi amintesc cum m‑am urcat În mașină, nu‑mi amintesc drumul spre casă și dacă i‑am dat bună ziua sau nu lui John Fisher‑Galliano În holul clădirii. În afara unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
best‑seller‑uri. Și, crede‑mă - pe Gabriel Brooks e bine să Îl cunoști. — Hmm, probabil că ai dreptate. În fine, trebuie să plec, și așa peste câteva ore trebuie să fiu la serviciu. Mulțumesc pentru tot. Îți sunt realmente recunoscătoare. M‑am ridicat În vârful picioarelor să Îl sărut pe obraz; pe jumătate așteptând ca să‑și Întoarcă buzele spre ale mele, pe jumătate și vrând ca el să o facă, dar s‑a mulțumit să zâmbească. — Mi‑a făcut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Am ignorat tranziția ei la stilul familiar - faptul că se referise la Miranda folosindu‑i numele ei mic - și m‑am străduit să scap de ea. — OK, așa mă gândisem și eu. Dar Îți mulțumesc că ai căutat, Îți sunt recunoscătoare. La revedere. — Stai așa! a strigat ea și, deși receptorul era deja la jumătatea distanței spre lăcașul lui, excitarea ei m‑a făcut să ascult din nou: — Da? — Ăă, păi, eu, ăă, voiam doar să Îți spun că dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din cea mai bună revistă din lume!!! Miranda, știu că ești o persoană minunată și editor de revistă de modă și că mă poți transforma Într‑o persoană nouă și mai frumoasă și, crede‑mă, ți‑aș fi pe veci recunoscătoare pentru asta. Dar dacă nu mă poți face o persoană nouă, poate poți să‑mi dai și mie o rochie foarte, foarte, foarte drăguță pentru o ocazie specială? Eu nu am Întâlniri romantice cu nimeni, dar mama zice că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
e cel mai greu, dar În mod clar nu ești singură. Am pus poza Înapoi În plicul confidențial și i‑am Înapoiat‑o Ilanei. — Ești nemaipomenită, i‑am zis și i‑am pus mâna pe umăr. Îți sunt cu adevărat recunoscătoare și promit să nu spun niciodată nimănui de unde o am, dar vrei te rog să mi‑o trimiți? Nu cred că Încape În poșeta mea Leiber, dar aș da orice să mi‑o trimiți acasă. Se poate? A zâmbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai deranja din cauza aburilor călduți și plăcuți ai șampaniei. Deși nu credeam că lucrurile se pot Îmbunătăți În seara asta pentru mine, ea mă chemase, evident, ca să mă prezinte prietenilor ei celebri. — Da, Miranda? am ciripit eu cu cel mai recunoscător ton mulțumesc‑că‑m‑ai‑adus-În‑locul‑ăsta‑nemaipomenit. Ea nici măcar nu s‑a uitat În direcția mea. Adu‑mi un pahar de San Pellegrino și pe urmă ai grijă ca șoferul să fie la scară. Sunt gata de plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
importante reviste - cea mai mare, de fapt - funcționează, ciclul de producție, care sunt diversele posturi. Și, firește, am putut să observ modul În care tu conduci totul, deciziile pe care le iei - a fost un an uimitor. Sunt atât de recunoscătoare, Miranda! Atât de recunoscătoare că doi molari mă dureau de două săptămâni Încoace, dar nu reușisem Încă să mă duc la un stomatolog În timpul serviciului, dar, În fine. Noile mele cunoștințe privind arta creatoare a casei Jimmy Choo meritase toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]