17,060 matches
-
ca spectacol... E de bine. Și uite așa, ajunge la mine... Biata Loredana Buzescu nu e Cordelia, tânăra actriță joacă și nu este. Că n-are voce pentru scenă; când deschide gura, glasul taie ca un metal. Că regizorul a recurs la subterfugiul microfoanelor de scenă, și aceasta a fost o idee catastrofală pentru spectacol, dar folositoare pentru biata Loredana. Actrița e patetică în mod deplasat, nu-i vine bine tragicul, nu poate să fie, în dragostea ei, nesentimentală, teribilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că În anul precedent tatăl lui făcuse multe speculații nefericite cu petrol. Se consumase foarte puțin petrol, dar Stephen Blaine se pârlise destul de rău. Anul următor și următorul și următorul indicau descreșteri similare, iar Beatrice Începuse - pentru prima oară - să recurgă la banii personali pentru Întreținerea gospodăriei. Totuși, factura doctorului pentru 1913 se situase la peste nouă mii de dolari. În ceea ce privește starea exactă a lucrurilor, domnul Barton a fost cam vag și confuz. Se mai fuseseră recent unele investiții, al căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În Browning un citat În sprijinul ideii. Era unica persoană cunoscută de el vreodată care era capabilă să caute pasaje și citate, să ți le recite În toiul conversației și totuși să nu te enerveze de să-ți sară capacele. Recurgea la asta mereu cu atâta entuziasm și că el s-a Îndrăgostit de priveliștea buclelor blonde suspendate deasupra unei cărți, a frunții ușor Încrețite de efortul vânării citatului. În prima parte a lunii martie și-a petrecut sfârșiturile de săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o familie fericită, Îmi vine rău de la stomac. - Familiile fericite Încearcă să-i facă pe oameni să se simtă rău, a observat cinic Tom. TOM CENZORUL Erau și zile când Amory asculta. Mai ales acelea când Tom, Învăluit În fum, recurgea la asasinarea literaturii americane. Nu găsea suficiente cuvinte potrivite. - Cincizeci de mii de dolari pe an! exclama el. Dumnezeule! Și uită-te la ei, uită-te la ei - la Edna Ferber, Gouverneur Morris, Fannie Hurst, Mary Roberts Rinehart! Toți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acesta Hans nu are nevoie de el deoarece propria lui voință ajunge pentru mai mulți. Uneori mai e împușcat câte un om, care zace apoi mort pe caldarâm. Lucrurile n‑au voie să meargă atât de departe încât să se recurgă la arme de foc, trebuie căutată din vreme o altă soluție. Fericirea și cariera nu se împacă neapărat cu infracțiunea, ba chiar aceasta din urmă le exclude complet pe primele două. Ca să faci carieră trebuie să fii o persoană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oricum merită să sacrifici în scopul ăsta o cămașă curată. Tăticul e mereu ca scos din cutie. Are de gând să caute femei mai tinere chiar decât mama, care e oricum mult mai tânără ca el; în acest scop, va recurge la un accent german care sună elegant și trezește interesul. Hai, hai, hai să mergem odată, că altfel nu ne mai urnim astăzi, iar pe mine mă trage ața să ajung în Waldviertel. Tu ai să conduci, băiete, fiindcă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și cu spume la gură, și‑o lovește cu toporul. Încă nu se gândește la nimic, nici dacă‑i bine, nici dacă‑i rău. Nu vrea decât să lovească mortal. Când a tras ultimul glonț, a știut deja că va recurge la topor ca să‑și desăvârșească opera. Nici unul nu vorbește și nu țipă. Mama e întinsă pe burtă și în felul acesta e omorâtă în lovituri. Moare. Rainer n‑o clintește nici măcar cu un milimetru, nici înainte, nici după. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tamponă gura cu o batistă. — Ezit să vă sugerez asta, Herr și Frau Steininger, și vă rog să nu mă credeți un glumeț, dar când obișnuitul s-a dovedit inutil, atunci cu siguranță nu poate fi nici un rău în a recurge la neobișnuit. — Eu credeam că de-asta am apelat la dumneavoastră din capul locului, zise Hildegard pe un ton înțepat. Obișnuitul, cum ziceți dumneavoastră, era ceva ce așteptam din partea poliției. Vogelmann zâmbi jenat: — M-am exprimat prost, zise el. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
straniu cu psihanaliza... -3 Inventarea psihanalizei. Din câte știu, Freud nu-l citează niciodată pe Antiphon din Atena, care ar putea totuși trece foarte bine drept precursorul disciplinei create la Viena la începutul secolului XX. Judecați și dumneavoastră: după ce a recurs la o serie de scrieri satirice de tip publicitar, Antiphon și-a deschis lângă agora din Corint un fel de cabinet în care primește pacienți, pe care-i supune unui tratament bazat pe cuvânt. Mai întâi, el ascultă, în cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dezamorsa potențialul negativ al visului dându-i o interpretare cathartică... Pentru că, după spusele lui, divinația se rezumă la prezumțiile unui om înzestrat cu bun-simț. Inventator al psihanalizei, el este și inventatorul modelului lacanian - să spunem mai degrabă al analistului care recurge la humor sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog: un țăran își îngrijește prost scroafele și Antiphon vede de la el de acasă cum sunt acestea maltratate și înfometate. într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
libertatea... Supunerea în fața legilor e antihedonistă, ea generează dureri, le sporește pe unele și creează altele noi. Astfel, la tribunal, ofensații care se apără au de suportat afrontul ofensatorilor gata de orice, inclusiv să mintă, să travestească adevărul și să recurgă la mărturii false, pentru a face ca punctul lor de vedere, strâmb, să triumfe; la bară nu mai este vorba de adevăr și de eroare, de bine și de rău, ci de capacitatea sau de incapacitatea de a seduce verbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trebuie să-i căutăm și să-i găsim pentru a-i scoate la lumină. Ansamblul anecdotelor referitoare la Aristip din Cirene are aceeași semnificație: ele constituie o formidabilă mașină de război antiplatoniciană. într-un spirit ludic și comic așadar, ele recurg la o metodă agonică pentru a atinge niște țeluri filosofice. Anecdotele își propun o edificare personală. în plus, întrucât marchează conștiințele și memoriile, ele țin de cunoștințele de mnemotehnică, stăpânită la perfecție în acele vremuri. Absența cărților, sau, oricum, extrema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-și merita statutul de discipol al lui Antistene, să ridice o bucată de brânză la demnitatea de obiect filosofic, să dea lecții de detașare cu ajutorul unei străchini scoase din sac și aruncate apoi la lada de gunoi a istoriei, să recurgă la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei poziții filosofice, dar, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Binele suveran, ceea ce este bun și plăcerea avansează identificate și identificabile. Oare de ce, în loc să discute această teză, Socrate, adus pe scenă de Platon, caricaturizează opțiunea hedonistă, pentru a se mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la animale, figuri emblematice ale plăcerii fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească despre plăcere, el recurge la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a se mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la animale, figuri emblematice ale plăcerii fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească despre plăcere, el recurge la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
X PRODICOS și „fericirea” -1- Soarta literei „Y”. Filosofia antică utilizează în mod recurent un topos referitor la cele trei genuri de viață: viața teoretică de cercetare dezinteresată, viața dedicată acțiunii politice și viața hrematistică, închinată afacerilor. Toți autorii care recurg la această împărțire tripartită ierarhizează scopurile care comandă alegerea genului de viață. Ce anume îi permite omului să ajungă cel mai sigur la fericire? Sappho, Pindar, Arhiloh, Anacreon, Tirteu, Teocrit abordează subiectul, la fel și Platon, care se înscrie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care pot fi doar concepute - în cel mai bun caz - de către suflet, partea nemuritoare și eternă a unui trup muritor: realitatea coincide foarte exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem, cu ceea ce ne arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
îndurător, echilibrat, necunoscând severitatea, nici răzbunător, nici complotist, detestând mai mult decât orice discordia, agitația, invidia, el ia ca model prudența și perspicacitatea lui Ulise, are ca țintă supremă dreptatea și își duce la bun sfârșit toate acțiunile fără a recurge niciodată la arme. Inspirat de filosoful ce-l are ca model pe înțeleptul Epicur, el însuși avizat în ceea ce privește modelul superior oferit de zei, Philodemos demonstrează că transcendența nu pare niciodată mai dezirabilă ca atunci când provoacă imanența... XIII LUCREȚIU și „voluptatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
după o reducere intelectuală a întregului la părțile care îl compun. Ansamblul are valoare nu atât pentru că există, cât prin felul lui de a fi: cimentat de o forță magică și magnifică. în mai multe rânduri - de patru ori -, Lucrețiu recurge la o metaforă foarte utilă pentru înțelegerea discursului său: un fond de litere, redus ca număr, permite combinări multiple, cu care posibilitățile devin infinite. Cu numai douăzeci și șase de litere ale alfabetului se pot scrie la fel de bine Odiseea, Divina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cădere de particule, fără ca natura sau omul să poată apărea. în condițiile în care nicio conștiință nu face posibilă cunoașterea acestui proces, realul și nimicul ar coincide la infinit... Pentru a demonstra acest lucru, Lucrețiu postulează clinamenul, așa cum Kant va recurge la postulatele rațiunii pure practice: ca un argument necesar, a priori, pentru a justifica posibilul, deci realul, are loc o declinație. Cum? în mod insesizabil, ușor, imperceptibil. Să nu ne imaginăm vreun unghi drept, precis, casant, nu, ci un suflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum spre templu, atras de fumigațiile credincioșilor și de incantațiile preotului. Filosoful recurge la o alegorie cu atât mai legitimă cu cât registrul poetic o pemite fără subînțeles. Faptul că Cezar își explică succesele prin Venus Genitrix și descendența lui în linie dreaptă din Enea - trebuia neapărat s-o facă... - nu transformă textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne imaginăm teoria relativității povestită de pana unui filosof înmuiată în geniul unui poet... Performanța nu încetează să stupefieze. Pentru că Lucrețiu procedează asemeni unui om de știință și recurge la o metodă experimentală demnă de acest nume. Ansamblul poemului în versuri solicită cunoașterea directă prin experiență, iar apoi folosirea dreptei rațiuni pentru a extrage raporturile logice, pentru a imagina inducțiile ipotetice și a elabora raționamentele spiritului - tot atâtea expresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tine însuți. Hedonismul nu presupune egoismul, și nici măcar bucuria răutăcioasă, ci construirea de sine ca o cetate, o fortăreață de necucerit. Lucrețiu utilizează metafora castelului construit pe un pisc stâncos - persistență a sublimului și a posturii romantice! Și Nietzsche va recurge la piscuri: locul bătut de vântul tăios al lucidității nu suportă aglomerația și, din înaltul acestei fortărețe intelectuale, poți vedea jos, asemeni unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe oamenii împotmoliți în eroare: polemicile verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
date directe ale experienței). Deci tratarea realistă a acestei naturi secunde, cogitale, o constituie nu dezvoltările algoritmice (calculatoare), ci combinarea logică a axiomelor. Tot ce se interpune între subiectul raționant și "datum"-ul noțiunilor, tulbură oglindirea lor în spirit. Astfel, recurgând la un exemplu binecunoscut din teoria funcțiunilor, stăpîniria completă a funcțiunilor analitice de variabilă complexă o dă nu reprezentarea lor prin integrale sau prin serii de puteri, ci tratamentul axiomatic inaugurat de Riemann. * Câteodată prejudecata algoritmică poate falsifica pe de-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
amabilă scrisoare pentru care îi mulțumesc actualului președinte, că propunerea nu este statutară și, cu toate că eu am insistat a se face măcar cunoscută propunerea mea, bănuind că există motive temeinice, chiar și de natură statutară, ca să nu se facă asta, recurg la dreptul meu individual de a candida. Tocmai fiind vorba de un program de candidatură, vreau să-mi asigur confrații că această depunere a ei nu este deloc un gest formal, deoarece motivele mele au fost temeinice. Ele nu au
PROGRAM DE CANDIDATURĂ LA CONDUCEREA UNIUNII SCRIITORILOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364380_a_365709]