29,034 matches
-
trebuit să i dea totuși, directorului înfierbântat, răspuns și la aluzia aceasta, dar era convins că replica mai trebuia dunțuită încă, la foc mic. Așadar se hotărî să-i răspundă numai la erorile pe care le debita Sima în legătură cu textul. Reluă firul replicilor, de data aceasta, spre surprinderea directorului și a celor de față, calm și pe un ton liniștit: Nu vă fac mincinos, tovarășe director. E vorba de rolul meu și ar trebui să știu pe dinafară și cuvintele pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sufletul ei, Iozefina începu: Trebuie să știți cu toții, dragi tovarăși, odată pentru totdeauna, că în ultimul timp, eu am traversat o perioadă cruntă... O perioadă mai mult decât tracasantă... O, da - zâmbi Sima la fel de malițios - de când cu dactilografierea... Nu numai... reluă frumoasa lui soție cu groaza de a nu se bâlbâi măcar o dată-n viață din cauza stării de șoc în care se văzu deodată aruncată V-am chemat pe toți aici nu pentru o repetiție la teatru, ci pentru a vă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zeci de ani de la ultima noastră întâlnire, și îmbătrâniserăm amândoi de-a binelea. N-aveam de gând să vorbesc prea mult. Pierdut, privirile mi le împlântasem timp îndelungat, undeva, în dușumea. Transpiram încet. De emoție, cred, transpiram. Ea încerca să reia firul, dar o râcâia cu siguranță, ultima scenă, cea din fosa casei de Cultură. Mi se părea că venise aici, în modesta casă unde locuiam, ca, în primul rând, să repare o greșeală. Oricum, eu nu puteam s-o întreb
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Cine are mintea limpede, gândește și nu devine sluga viselor - părea a-și porunci cu mari eforturi, sieși. Ultima replică fusese așa, ca o mostră de acrobație, cum că ea nu va uita să rămână o cerebrală. Ca să nu mint - reluă nonagenara - un singur vis mi s-a potrivit cu ceea ce urma să se întâmple de-adevăratelea. Se făcea că verișoară-mea, cea care era în lagăr la Cotul Donului, împreună cu soțul ei, și care născuse acolo o fetiță pe nume Miryam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
interveni economistulșef-Ce înseamnă obiectiv și subiectiv? Obiectivitate sută la sută, cred, n-a existat niciodată. A existat numai un grad mai mare sau mai mic de subiectivitate. Atât. Nici chiar așa - făcu Lara, profesoara de biologie - de exemplu... De exemplu - reluă Ghiță firul - vă place Teleenciclopedia? Da. Voi credeți că filmele pe care le vedeți acolo sunt așa de curate, încât nu poartă amprenta subiectului, adică a reporterului care vede realitatea dintrun anumit unghi de vedere și mai apoi o filmează
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în șfârșit sănătatea. Am stat vreo opt luni în care zilnic mă plângeam de dureri și rău, dar scrâșneam din dinți și mergeam înainte. Doar opt luni am rezistat și m-am întors acasă cu destui bani și mi-am reluat cursa în maratonul căutării sănătății mele. Am crezut că poți cumpăra orice cu bani. Ajunsă în Rom=nia (acasă), am reluat din nou internările mele la Neurologie Iași și la București mergeam la spitalul Fundeni, că-mi făcusem și acolo
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și mergeam înainte. Doar opt luni am rezistat și m-am întors acasă cu destui bani și mi-am reluat cursa în maratonul căutării sănătății mele. Am crezut că poți cumpăra orice cu bani. Ajunsă în Rom=nia (acasă), am reluat din nou internările mele la Neurologie Iași și la București mergeam la spitalul Fundeni, că-mi făcusem și acolo program de internare din șase în șase luni. Am stat vreo patru luni acasă, ocupându-mă de jobul meu preferat, recuperarea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
prin 2007, Adina (nepoata mea) a venit la mine acasă și m-a invitat într-o plimbare cu mașina. Eu eram abia venită din Italia și mă pregăteam intens, financiar-sufletește să plec la Fundeni (un spital din București), pentru ami relua jobul meu (căutarea sănătății pierdute). Mergeam frecvent la acel spital, aveam abonament acolo pentru că problemele mele de sănătate se agravase între timp și aveam mari probleme cu colonul, care producea niște polipi meta-plazici (cancerigeni). Aveam banii pregătiți și urma ca
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de s-au cutremurat pereții crâșmei... Din cuhnea care avea ușa deschisă a pornit un tril de râs...Toți au întors privirile într-acolo... Și n-au avut ce vedea decât o ușă care se închidea încet... Pâcu însă a reluat vorba: Și cum vă spuneam, voi credeți că așa se cântă? Mai ales la o masă ca asta, unde... ulcelele s-au dogit de uscate ce-s? La auzul acestor vorbe, Costache s-a grăbit să umple ulcelele cu vin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
adunat, fă bine și chicură ceva udătură în ulcica asta uscată ca toaca. Râzând, Costache și-a făcut datoria pe deplin și nu numai față de Pâcu. Toți au gustat din ulcele în tăcere, semn că așteptau ca Pâcu să-și reia povestea. Acesta nu a mai lungit descântarea ulcelei cu vin, ci a început să vorbească: Într-o seară, printre mușteriii crâșmei, așezat la o măsuță mai retrasă, își vedea de țoiul lui moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nimic, dar nu a dat nici un semn că ar fi priceput ceva... După ce și-a terminat plăcinta, a întrebat pe neașteptate: Ia să-mi spuneți voi unde am ajuns cu povestitul? Nimeni n-a scos o vorbă. Atunci, Pâcu a reluat firul povestirii: Și spunea Vasile Căpitanu: „Unde au început să-mi tremure genunchii... <Hai, curaj, băiete! Ce aștepți? Intră! >s-a auzit glasul cucoanei. Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și încet-încet am deschis ușa și...și cucoana
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ridicat-o și ducând-o încet la gură a băut cu evlavie... Când a simțit că prin toate cele spuse și făcute de el a reușit să cucerească pe cei din jur, a așezat ulcica pe masă și apoi a reluat șirul poveștii... Spuneam, mi se pare, că nepotul acela - Costică - umblând prin podul fostei crâșme, a găsit o lădiță colbăită și scorojită de să-i plângi de milă. S-a uitat la ea întâi ca la o arătare, apoi, împins
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Apoi despre Costache nu poți spune că nu este prietenul tuturor cărăușilor. Surprins de cele spuse de Pâcu, Hliboceanu nu știa ce să spună. Pâcu - vulpoi bătrân - și-a dat seama de încurcătura în care se găsea Hliboceanu și a reluat vorba tărăgănat: Nu trebuie să-mi spui nimic, băiete. Nuuu. Ci să faci ceea ce trebuie... oricât de tare te-ar durea inima... Hliboceanu se întreba cum de a băgat de seamă așa repede Pâcu că el... „Măi, ce ochi are
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu ea și de a-i șopti vorbe dulci. De eram treaz sau dormeam, o visam numai pe Măriuța... Până într-o zi... Pâcu s-a oprit din povestit. A tras de câteva ori din lulea și a oftat adânc, reluând vorba: Hehei! Grea boală-i dragostea, băiete! Și cum îți spuneam: toate au mers bine, până într-o seară. Era ca și acum o noapte frumoasă de toamnă... Am ieșit din crâșmă odată cu Dumitru. Parcă simt și acum...parcă simt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Asta îi treaba mea.! Treaba voastră îi doar să-l cărați - a răspuns Aizic, făcându-și de lucru cu hârtiile din fața lui. Se vedea bine că nu i-a convenit întrebarea lui Hliboceanu. Acum să facem socotelile și plata - a reluat vorba angrosistul. Aș avea totuși o rugăminte la dumneata, jupâne. Dacă îmi ceri mai multe parale, îți răcești gura degeaba - i-a tăiat-o scurt Aizic. Nu! Nu-i asta. Ce vreți, atunci? Dacă nu-i cu supărare, am vrea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nourele printre stele nici de paie nici de lemne” - a răspuns țiganul. Un nou val de râs i-a cuprins pe cărăuși. Cotman, făcând-o pe supăratul, a tras o dușcă zdravănă de vin. Când s-a așternut liniștea, a reluat povestea: Și cum spuneam, în sat la noi era unul pe care nu l-am văzut zâmbind niciodată. Când se uita la tine, te apuca trepădu’. Înalt cât îi stâlpul, cu niște mâini cât cazmaua, iar când călca se zguduia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de povestitor - cum îi era obiceiul - a scos un oftat adânc din piepturile ascultătorilor. Pâcu, cu mutra lui poznașă, a ridicat ulcica cu vin și a gustat din ea pe îndelete. Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut, a reluat firul poveștii: Măi, și a cincea zi, minune mare! Mă trezesc cu geamurile luminate ca de o pălălaie... „Doamne!” - mi-am zis în gând. „Să știi că a luat foc cine știe ce!”... Privesc în jur prin odaie... Tipenie! M-am îmbrăcat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În acest cârlig și-a agățat pieptul calul în alergarea lui nebună... După această lămurire, Pâcu a gustat pe îndelete din vinul din ulcică, ca și cum ar fi vrut să-și adune gândurile. A rămas câteva clipe tăcut și apoi a reluat firul povestirii: După ce l-a cusut, cum spuneam, mama mergea des în grajd, să vadă ce face calul... Și el... el o primea de fiecare dată cu un nechezat abia murmurat. M-am mirat mult de faptul că nu a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
era așa, nu mă luau la cavalerie! - s-a îmbățoșat moș Dumitru. Pâcu s-a prefăcut că nu aude răspunsul prietenului său și s-a apucat să cotrobăiască prin chimir după lulea, dar până la urmă s-a lininiștit și a reluat vorba. Spuneam eu - de n-oi fi vorbind eu degeaba - că în toată zarea cât o puteam cuprinde cu ochii nu se mișca nimic decât omătul zburătăcit de vânt sub razele îngăduitoare ale soarelui...Am ieșit pe poartă și, luându
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu a fost sesizată atunci de către nici unul dintre cei de față - la fel cum n-ar putea fi sesizată nici acum, de către cititori -, ea nu trebuie practic luată În seamă. Odată trecută această perioadă, toți cei din restaurant și-au reluat nemișcarea, tăcând din ce În ce mai apăsat. Lucrurile amenințau s-o ia razna rău de tot, căci de o bună perioadă de timp nu se mai Întâmpla nimic, iar ăsta e un lucru neplăcut nu doar pentru mâna de oameni captivi, care În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se va Îneca, și o dată Îl auzeai, În liniștea generală, după detunătura abil potrivită a unui rateu, turându-și vocea până zbârnâiau geamurile. În punctul de intensitate maximă al cuvântării, s-a făcut auzit Îndemnul „Revoluție sau pană!“, care-a fost reluat din toate supapele de toți cei de-acolo, iar El Té a cerut continuarea revoluției până la capăt, care capăt nu-l reprezenta desființarea totală a exploatării mașinii de către om, ci chiar desființarea totală a omului de către mașini, adică suprimarea oricărei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mesaj cu litere decupate din ziar Îl anunță că nevastă-sa fusese răpită, dar că, În schimbul unei sume mărișoare, o să-i fie Înapoiată. — Depășește ambulanța! l-am zorit. — Omul o sună pe nevastă-sa, dar aia avea telefonul Închis, a reluat moșneagul, În timp ce presa ambulanța să treacă pe prima bandă. Acum, omul nu era chiar profesor de istorie, ci dealer de cocaină, deci nu se putea duce la poliție. O iubea pe pampușcă, așa că scoate suma, o pune Într-o geantă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lucrează ca asistentă și Luka își duce soția isterizată la tratament. Ei alunecă pe același pat pe rotile, iar acesta îi plimbă pe culoarele spitalului, precum covorul fermecat din O mie și una de nopți, așa cum mai tîrziu scena se reia, cînd îndrăgostiții plutesc cu pat cu tot deasupra pădurilor tomnatice cu frunze ruginii. Există o magie aparte a acestor scene, pe care mi-e greu s-o definesc, neverosimilul lor, ca această plimbare prin spital cu patul cu rotile, ține
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
semnul exterior al harului, o condiție absolut necesară pentru ca un Univers cuprinzător să ia naștere și să se desfășoare pe o diversitate de planuri: social, moral, psihologic, politic, filosofic - în sensul unei modernități a problematicii (seducția puterii, relația maestru-ucenic, mereu reluată în cele mai diverse situații, alienarea, destinul, vinovăția, demonismul dostoievskian al individului). Cele patru volume de memorii se organizează în jurul unor etape biografice: criza din anii de formație, tinerețea bucureșteană (1952-1969) și debutul literar - în primul volum; cariera (definită ca
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
repetat de nenumărate ori această pledoarie, adunând cu bună știință toate locurile comune care s-au rostit și se mai pot rosti din necesitatea de a-l promova sau de a-l apăra, presantă și permanentă în cultura română. O reia, la fel de patetic ca alte dăți, și în primul volum de memorii, Sensul vieții și o vom regăsi, aproape identic și în celelalte volume. Invocă gloria romanului burghez din secolul al XIX-lea, funcția de confluență a valorilor morale, sociale, filosofice
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]