14,075 matches
-
este impresionantă, fiind una dintre cele mai dramatice ale romanului. În sugerarea trăsăturilor personajului, Sadoveanu îmbină armonios cele trei moduri de expunere: narațiunea, descrierea și dialogul, ultimele două fiind preponderente. Dialogul înviorează narațiunea și-i conferă dramatism, fiind magistral folosit. Replicile sunt pline de forță și de adevăr: Și noi ce facem?” / ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Alături de epitete ca: ,,măreț”, ,,falnic”, povestitorul apelează la comparații: ,,bătrânii ca și copiii”, enumerații: ,,că-i scăpase de tot vrăjmașul, mânia și primejdia” sau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
motiv de meditație pentru filozofi și moraliști. Lectura, vorbirea, scrierea și rolul lor în formarea personalității omului. Cuprins Valabilitatea adevărului maximei: importanța lecturii (vezi citate din: M.Costin, M.Eminescu); rolul vorbirii: exprimarea orală și atentă, gândirea, spiritul polemic, spontaneitatea replicilor; însemnătatea exersării scrisului. Limitele adevărului implicat în maximă. Încheierea Omul care nu citește are blocată fereastra care dă spre lume, ceea ce înseamnă gândire limitată, sensibilitate nefinisată, orizont cultural restrâns, și, implicit, exprimare deficitară și scrisă. Maxima lui Bacon exprimă un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ceasul hotărât. Ar fi adormit, poate, dacă vocea din valiză nu l-ar fi Întrebat dojenitoare: Vă culcați fără să știți ce scrie doamna Ster? Doamna Ster nu scrie, doamna Ster vorbește În scris, ceea ce e cu totul altceva, fu replica sa tăcută, Înecată Într-un căscat prelung. Un mic vârtej negru și sărat se iscă sub pleoape și luă cu sine pletora de argumente pe care Petru Își sprijinea subtila distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atât de oțioasă a lui Wenczel Horacsek: Vom putea spune „am fost și vom fi” doar dacă vom rămâne pe loc... În vremea asta lumea Înaintează, mormăi Zegrea, cu un rânjet blând pe chip ce nu mai lăsa loc pentru replici și Îndoieli. Căci “dăinuirea”, cum cu o anume emfază sau bățoșenie ne place să numim banala viețuire În anumite tipare sau clișee, are un preț atât de mare Încât... Unii nu sunt dispuși să-l mai plătească, veni triumfătoare concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orice piedică În calea apropierii de trufașa reformată. Dumneavoastră nu ați spus nimic, domnule Cain. Vocea guturală, intonația specială a frazei, care amesteca savant reproșul șăgalnic și lauda ironică, Îl făcură să abandoneze pereții acoperiți cu, În opinia sa, o replică abstractă a Genezei, la a cărei contemplare se dedase din plictiseală, spre a găsi un răspuns care să nu profaneze memoria celui dispărut și durerea stăpânită a femeii care Îi Întindea un pahar cu vin roșu. Ce-aș putea zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
talcioc melancolic se Înghesuiau fragmente de decor din Solo pentru orologiu, Căsătoria și Svejk În al doilea război mondial, piesele preferate ale lui Eustațiu. Ghemuit În cușca lui de labrador, cum Îi plăcea să-și spună, aplauda de unul singur replici sau scene care Îl impresionau. Sala Îl urma docilă dar și oarecum descumpănită, căci arareori gusturile lor coincideau. Era Însă greu să nu te supui unuia care Își făcuse educația teatrală la București și care știa câte țigări Benson&Hedges
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În el și care Îi amintea că numai Dumnezeu poate ști “ Cine va trăi, cine va muri, Cine a ajuns la capăt, Cine n-a ajuns Încă”. Se uită la cușca lui Eustațiu: el a ajuns. Acum șoptește cu siguranță replici Îngerilor debutanți ori celor amnezici În vreun teatru de provincie din Raiul de Est. I se făcu frig. „Trebuie să pleci, dacă vrei să scapi de frig...” Nu se miră, nu tresări: cel ce Îi vorbea avusese Întotdeauna dreptate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îndoială de gesturi galante, eroice chiar, la nevoie, dar mizând parcă excesiv pe efectul gesturilor sale. Calcul, exercițiu, premeditare. Sau bună creștere de care face atâta caz. Alida Übelhart: Va dispare odată cu noi, draga mea. Vorbea afectat, malițioasă. Ea Îi replica nepăsătoare: Și fără se poate trăi! Tocmai lucrul ăsta mă Îngrozește. Dar câte n-o Îngrozeau pe ea. Trăia totuși ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
glas tare: M-am născut și am crescut aici. Și acest lucru nu te Îngrijorează? Întrebă Iolanda, cu o maliție În glas ce nu mai mira pe nimeni. Nu Înțeleg Întrebarea, bâigui Petru. Era iritat. Începuse un joc ciudat al replicilor care risca să prelungească mica lor reuniune până la ora Închiderii. Parcă zicea că Îl așteptau părinții la masă și când colo, iată-l parcă stăpânit de o voioasă amnezie. Hotărî că era timpul să-și reia locul În fotoliu, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așteptarea unui răspuns Coriolan socoti că un somn scurt i-ar prinde bine. Adormi pe loc cu capul În piept. După câteva minute Începu să scandeze: meseleu, tindeu, merindare, meseleu, tindeu, merindare. Înscrieți-vă și veți fi fericiți! Părea o replică dintr-un film ce nu-și găsise Încă producătorul. Flavius-Tiberius stinse două din cele trei becuri ale candelabrului vechi din alamă Înnegrit de muște și se duse la culcare, nu Înainte de a pune peste genunchii bătrânului o pătură ușoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jalnice de tipul: Tu, semnul meu de a fi! Citat din volumul niciodată publicat al unui celebru poet local și cenaclist duminical Înrăit. Dar, se Întreba, nu era el Însuși un joc de cuvinte, o găselniță verbală? Evanghelist al exilului! Replică târzie a unui fost propagandist hazliu și deconcertant al socialismului cu față umană, cum cu atâta convingere Îl descria tovarășa Csiki Irma de la Propagandă, În timp ce documentele de partid gemeau sub fesele ei tari de fostă dansatoare În Ansamblul Mărțișorul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În haine curate mima În fața unei vitrine diverse posturi care, prin grație, puteau stârni mai degrabă admirația decât mila trecătorilor. Gândești că ești Karli Kaplin, mă, Garincea, strigă un bătrân prin hubloul de aerisire al unei sticle de vodcă, o replică În miniatură a rachetei Soiuz 1. Așezat pe un scaun și Îmbrăcat ca un cazac, bătrânul ducea din când În când la buze o sticlă, demult goală, de Stalinskaya. Tu să taci, băi, acesta, zise tânărul. Ce știe Ceapaev de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avea cum să slăbească, hotărî că urma să-și țină blana de nutrie pe umeri ca pe o pelerină. Și când dansăm? Întrebă Gheretă cu un alint În voce care nu scăpă Zorelei. Vorbești ca un poponar, Gheretă, veni disprețuitoare replica femeii. Când dansăm, apăsă bine pe acest cuvânt, tu o să stai pe scaun cu blana În brațe. Să nu-ți fie frig. Se apropie de oglindă și Începu să-și examineze ridurile și mustața abia mijită. Se gândea că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Când o să mai leșin o dată, édes faszom? 29. Imediat după intrarea În noul an, Începură să sune telefoanele. Nici al lor nu șoma. Răspundea Coriolan: solemn, vesel; cordial, familiar, condescendent, reținut, locvace, după caz. La ultimul apel a rămas fără replică. Un nume necunoscut Îl căuta pe Flavius-Tiberius. După schimbul obișnuit de replici, bătrânul cedă receptorul, Însoțindu-și gestul cu un scurt comentariu: are o voce plăcută. Parcă ar fi Ingrid Bergman În Casablanca, unul dintre filmele sale preferate. La mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noul an, Începură să sune telefoanele. Nici al lor nu șoma. Răspundea Coriolan: solemn, vesel; cordial, familiar, condescendent, reținut, locvace, după caz. La ultimul apel a rămas fără replică. Un nume necunoscut Îl căuta pe Flavius-Tiberius. După schimbul obișnuit de replici, bătrânul cedă receptorul, Însoțindu-și gestul cu un scurt comentariu: are o voce plăcută. Parcă ar fi Ingrid Bergman În Casablanca, unul dintre filmele sale preferate. La mulți ani! Și să-ți meargă bine vânzările, Îți urează Iolanda Filcz&Co.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care, spre bucuria lui, nu o trăia singur. Sau se simțea acasă pentru că nu era singur. Ar fi vrut să povestească ce simțea, dar socoti că e mai bine să tacă decât să fie contrazis de te miri ce replică a Iolandei. Intră În sufragerie. Lipită de perete, Iolanda privea afișul intens colorat prins În pioneze la mijlocul peretelui din fața ei. Sub el se afla un tub de carton. Semăna cu o petardă de mare putere. E pentru tine, zise Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din senin“. — Pleacă pur și simplu. Înainte să continuăm, ești sigur că nu ai simțit dorința de-a face așa ceva? Nu cred, am zis, cântărind bine ideea. Nu. Nu cred că vreau să plec undeva. — Bun. Îmi poți spune o replică din Casablanca? — Poftim? O replică din Casablanca. Simțeam că eram de-a dreptul depășit de toate astea, dar am făcut așa cum mi-a cerut. — „Dintre toate bodegile din lume, ea a trebuit să intre într-a mea.“ — Bine, încuviință Randle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simplu. Înainte să continuăm, ești sigur că nu ai simțit dorința de-a face așa ceva? Nu cred, am zis, cântărind bine ideea. Nu. Nu cred că vreau să plec undeva. — Bun. Îmi poți spune o replică din Casablanca? — Poftim? O replică din Casablanca. Simțeam că eram de-a dreptul depășit de toate astea, dar am făcut așa cum mi-a cerut. — „Dintre toate bodegile din lume, ea a trebuit să intre într-a mea.“ — Bine, încuviință Randle. Cine spune asta? — Bogart. Rick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Din nou, Nucleul celulei conține informații biologice e titlul original. [doi rechini alcătuiți din cuvintele: spine - spate scale - solz joint - încheietură fin - înotătoare / coadă faceplate - cap EYE - ochi ridge - dungă] 3. Reconstituirea unei fosile de pește Prima imagine e o replică a unei structuri textuale găsite în pasajul Arundel Way, în Sheffield. Imaginea a fost creată pe orizontală, pe două lespezi de la baza unei scări (vezi fotografiile și harta pasajului), folosind transferuri de litere. Structura pare să reprezinte o specie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Răspunzi? 12 Fragmentul becului (Partea a doua) Clio își lăsă arătătorul și degetul mare să alunece în jurul piciorului paharului ei cu bere Amstel. — Întrebarea e, zise ea, de ce să nu vrei un hamac? — Păi... — O... Dumnezeule... mare! sări ea cu replica ei favorită din Totul despre sex. Ești așa de demodat, Eric. Ai stat vreodată într-un hamac? — Nu. — Vezi? zise ea. Vezi? Cu o expresie aproape imobilă, Clio reuși să-mi arunce o privire gen ce naiba ți se pare așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și cu cele cu adevărat importante. — Regret că am spus asta. — Nu face nimic, aveai dreptate. În orice caz, eu sunt ultima persoană pe care s-o deranjeze ceea ce ai sau nu în cap. A! Să tai asta de pe lista replicilor mele forte? Râse. — Știu ce vrei să spui, și îți mulțumesc. Vorbesc serios. Îți mulțumesc. — Îmi place să te știu lângă mine, am spus, scormonind și eu focul. — Mda, spuse ea, scormonind de partea ei. Și mie. Aha, am exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de fragilă, în mintea căreia sălășluia lucrul ăla. Unde oare găsisem toate fațetele astea? Poate că veniseră de la adevăratul Eric Sanderson, cel din Fragmentul becului. Poate că îi descoperisem uneltele de mult îngropate - costumul și mașina de Batman și toate replicile lui tăioase - și acum mă plimbam în persoana cuiva care nu avea să-mi aparțină niciodată cu adevărat. Sau poate, spun doar poate, era totul aievea. Asta voiam eu să cred. Fusesem o ființă lineară, ceva luat drept o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu-i așa, Scout? O secundă de tăcere pluti în aer mare și grea, ca un păianjen. — Hei, am făcut, neștiind ce să spun și vrând cu disperare să spun ceva, să sparg gheața, să pun capăt schimbului aceluia de replici pe care nu-l pricepeam, dar în mijlocul căruia eram prins. Hei, hei. Eu sunt. Sunt chiar aici, lângă voi. Fidorous se răsti la mine: — O, mă-ndoiesc de asta, Eric, zise, pentru că, dacă ai fi tu, aici ar fi ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
1956 din Ungaria, precum și numeroși oameni de cultură. Problemele comune și controversate de natură istorică erau dezbătute în cadrul Comisiei mixte de istorici. La una din sesiuni, istoricul ungur Harsanyi a afirmat că românii ardeleni au avut o înclinație pro-hasburgică; în replică, academicianul Ștefan Pascu a spus că Avram Iancu, la vârsta de 24 ani, a refuzat să se întâlnească cu împăratul Austriei. Intr-o serie de comentarii și spectacole teatrale, Avram Iancu era prezentat ca un om cult, de omenie și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
MAGDA URSACHE RĂU DE ROMÂNIA EDITURA JUNIMEA IAȘI 2003 Litera i "Am stîrpit lupii ca să urlăm noi, Dumnezeule!" Marin Sorescu, Au! Au! luni, 30 iulie, 2001 Tele Next. O să intrăm întro emisiune culturală "laif", după ce se termină telenovela. Cum sună replicile, pare gata să se termine: " Barbarita trăiește?" " Da, Santiago." Plouă cît poate să plouă. Nu știu de ce, îmi trece prin cap că insula Ada Kaleh a fost inundată. În ce vară? În ce an? A dispărut, atunci, sub ape, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]