3,846 matches
-
libelule grațioase și zumzăie Într‑o atmosferă de perfectă irealitate. După care se apucă să scrie eseuri, poeme, cărți Întregi, unii despre alțiiă - Te‑ai purtat ca un ovrei mitocan la un prânz oferit unui nobil - un musafir supraimportant - am replicat eu. - Și ce o să gândească T.S. Eliot despre noi! Dar, Într‑un fel, nu puteam crede că totul se rezumase la faptul că băuse Coca Cola din sticlă. (Și, dacă‑i pe așa, ce căuta o sticlă de Coca Cola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
chiar atât de umani pe cât vor să pară. Toate imperiile astea de răsărit sunt controlate de poliție. - Pădurea Întunecoasă e sufletul, Însă nu te poți refugia În ea ca să scapi de GPU. Dar n‑am chef de glumă. - Știu, a replicat Ravelstein. Te‑a avertizat deci că nu mai ai acces la trupul ei. Contractul ți‑a expirat. Dar nici un moment nu a fost permanent. Nu te poți aștepta ca oamenii să trăiască fără iubire sau fără măcar un simulacru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
I‑am spus că nici măcar nu știu cum se petrece actul sexual Între bărbați și că, la vârsta mea, nu mai am chef să Învăț. Mi se părea o glumă. Și totuși nu m‑a crezut... - Nu putea să te creadă, a replicat Ravelstein. I‑a luat un efort prea mare de gândire ca să inventeze până și această jalnică acuzație. În acest domeniu, amplitudinea ei mentală e extrem de limitată - deși mi se spune că, În mecanica haosului, e foarte vastă. Probabil că Abe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și fața lui lată părea mereu pregătită pentru un schimb de idei. Dar de fapt nu avea loc nici un schimb, pentru că el se lansa Într‑o expunere despre mit ori despre istorie, la care tu nu mai aveai nimic de replicat. Nu mă deranja. Nu‑mi plac responsabilitățile pe care ți le asumi când trebuie să susții o conversație. Însă fiecare dintre noi avem un soi de pajiște personală a cunoștințelor adunate la Întâmplare și e plăcut când cineva ne‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Însuți. Ravelstein ar fi profitat mult mai bine de anii care mi se Îngăduiseră mie. A recunoaște faptele reale este lucrul cel mai mărunt pe care‑l putem face. Ravelstein a socotit că tratez ușuratic păcatul sinuciderii când i‑am replicat că le dăduse soților Battle un răspuns foarte evreiesc. Pe urmă, Însă, s‑a Îmblânzit și mi‑a spus: - Oricum, am meritul că am salvat două vieți. ÎN ORICE CAZ, CU AJUTORUL LUI ROSAMUND, am reușit să‑mi respect promisiunea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Vela apela la mama ei ca să netezească - cum să le numesc? - relațiile umane. Ea nu avea asemenea talente. Oricum, bătrâna mă detesta. Faptul că avea un ginere evreu i‑a otrăvit bătrânețile. - Ei, acum ai pus degetul pe rană, a replicat Rosamund. Iei În considerație tot felul de probleme și o uiți pe cea mai importantă. Ai pornit de la chestiunea evreiască. - Desigur, În jurul ei se Învârtește conversația - ce Înseamnă pentru evrei faptul că milioane și milioane de oameni le doresc moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tu nevoie. - Indiile de Vest or să‑mi dizolve toate straturile de stres, o să mă simt brusc Înviorat, ameliorat și Îndeajuns de puternic pentru a scrie biografia lui Ravelstein. - Eu nu mă gândesc la o vacanță de lucru, mi‑a replicat Rosamund. Bănuiesc că ai mai fost În Caraibe. - Da. - Și nu ți‑a plăcut? - E o uriașă mahala tropicală... Dar eu am fost mai mult prin Porto Rico. Hardughii de localuri cu jocuri de noroc, o imensă lagună puturoasă, Întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ce‑ți spunea? - Spunea că Ivan Ilici a făcut un mariage de convenance și că dacă el și soția lui s‑ar fi iubit, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. - Bieții de ei se urau unul pe celălalt, a replicat Rosamund. Când citești povestea asta ai senzația că te cațări pe un munte de sticlă spartă. E un calvar. Rosamund era foarte inteligentă. Puteam nu numai să discutăm Între noi, ci să și fim convinși că ne facem Înțeleși. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gătească diferite sorturi de excremente și mă Înnebuneau cu duhoarea. - Cum e posibil ca niște oameni drăguți, cumsecade, agreabili, civilizați să gătească - și să mănânce! - asemenea Împuțiciuni! - S‑ar simți jigniți dacă le‑aș cere să Închidă ferestrele, mi‑a replicat Rosamund. Dar nu crezi că ar trebui să te examineze un doctor? E un doctor francez pe strada asta. I‑am văzut de zeci de ori plăcuța. Stăteam pe terasă și sorbeam un pahar de vin Înainte de cina pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În ce privește metafizica platonică. O dată să se fi repezit În mine cu burta lui vârtoasă și m‑ar fi proiectat afară din ringul iluminat, Îndărăt În bezna vâjâitoare. Totuși, m‑a Întrebat cum Îmi imaginam eu moartea - și când i‑am replicat că prin sistarea imaginilor, a reflectat solemn asupra răspunsului meu, a tăcut și s‑a Întrebat ce anume vreau să spun. Nimeni nu poate renunța la imagini. Imaginile ar putea, da, s‑ar putea să continue. Și dacă Ravelstein, ateul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cereau, un anumit gen literar: tragedia nu era o formă arbitrară, ci era reclamată de substanța și sensul evenimentelor și personajelor. Forma și conținutul se află Într-o perpetuă concordanță: nu o poți (re)prezenta pe Antigona Într-o comedie. Replicând, Hayden White a dat exemple de emplotment contraintuitiv care nu trădează totuși, retoric și etic, un subiect extrem: filmul italian din 1997 distins cu marele premiu la Cannes În 1998, La vita e bella (regia: Roberto Benigni; Benigni joacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
anul - 1789 ora - 23 și 55 personajele sunt fascinate de coborârea solemnă a ceasului; această coborâre poate fi însoțită de un imn cântat la orgă; tic-tac-ul ceasului s-a auzit încă de mult, el a însoțit tot mai puternic ultimele replic,i iar acum, suveran, a pus stăpânire pe sală; acest tic-tac, care la început va fi neglijat și de actor și de spectatori, merge în crescendo, iar ultimul minut va fi bătut cu o forță deosebită, sugerând în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
alege cu o carte mare. — Dumneata știi răspunsul? l-am întrebat. — Nu, mi-a spus el. Tocmai de asta aș plăti bani grei pentru o carte care să conțină acest răspuns. — Faci vreo presupunere? l-am iscodit eu. — Nu, a replicat el, privindu-mă drept în ochi, cu toate că am fost unul dintre cei care s-au oferit voluntar. După această mărturisire s-a retras pentru un timp. Și s-a gândit la Auschwitz, la care nu-i făcea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am intervenit eu. — Poți? m-a întrebat, clătinând din cap. Eu nu, a declarat el. O să-mi fie întotdeauna rușine. Voluntar în Sonderkommando - lucrul cel mai rușinos care se putea face! — Nu cred, i-am zis. — Ba eu cred, a replicat el. Rușinos tare, a adăugat el. Nu mai vreau să vorbesc despre asta cât oi trăi. CAPITOLUL TREI BRICHETE... Gardianul care îl schimbă pe Andor Gutman la ora șase în fiecare seară este Arpad Kovacs. Arpad este un om ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Îi reprezintă pe cei treisprezece evrei din cabinetul lui Franklin Roosevelt, remarcă el. — E o idee foarte caraghioasă, am spus eu. — Toată lumea crede că nemții n-au simțul umorului, zise el. — Germania este cea mai neînțeleasă țară din lume, am replicat eu. — Ești unul dintre puținii oameni din afără care ne înțelegi cu adevărat, mă complimentă el. — Sper că e un compliment pe care-l merit, am spus cu. — E un compliment la care nu ai ajuns foarte ușor, preciză el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
minunat, cu acest ceresc miracol? întrebă ea. — Totul, i-am spus, strângând-o la piept. — Ei nu, nu... foarte puțin, protestă ea, dar totuși ceva... slavă Domnului, ceva-ceva. Marele miracol este talentul cu care te-ai născut. — Marele miracol, am replicat eu, este puterea ta de-a învia morții. — Dragostea face asta, m-a asigurat ea. Și tot dragostea m-a readus și pe mine la viață. Câtă viață crezi că mai rămăsese în mine... înainte? — Vrei să scriu despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
admir forma, am spus. Admir lucrurile cu un început, un mijloc și un sfârșit - și, ori de câte ori e posibil, și cu o morală. — Există o șansă, bănuiesc, ca soția dumitale să mai fie încă în viață, zise Wirtanen. Ceva vag, am replicat eu. Ceva irelevant. Piesa s-a terminat. — Ai pomenit ceva de o morală? întrebă el. — Dacă m-aș fi sinucis atunci când te așteptai dumneata, am zis eu, poate că te-ai fi gândit la o morală. Va trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
trebui să știe dacă glumesc sau nu. Probabil că glumești, a spus el. Ce te-ar putea interesa la Moscova? — Aș încerca să dau de urma unui vechi prieten, am spus. — Nu știam că ai un prieten la Moscova, a replicat el. — Nu sunt sigur că e la Moscova... e undeva prin Rusia, am spus eu. Va trebui să mă interesez. — Cum îl cheamă, întrebă Kraft. — Stepan Bodovskov, am zis eu, scriitorul. — O! exclamă Kraft așezându-se din nou jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu vopsele, a spus șeful și și-a îndreptat atenția spre Resi. Dumneata, desigur, ești Resi Noth, a spus el. — Da, a zis ea. — Ți-a plăcut scurta ședere în țara noastră? o întrebă el. — Ce trebuie să spun? a replicat Resi. — Orice poftești, a precizat el. Dacă ai vreo reclamație o voi transmite autorităților competente. Știi și dumneata, încercăm să intensificăm turismul dinspre Europa. Spui niște lucruri foarte amuzante, zise ea fără să zâmbească. Regret că nu pot să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
alune. Asta a comandat Munteanu, porc cu alune. - Aoleu, mă omori. E o porcărie, Cornele, zău așa. De ce l-ai lăsat, mă? Le-am zis de Țepușe, că lui i-a plăcut, dar Cornel, mușcându-și o unghie, mi-a replicat: - Ei, Țepușe, te iei și tu după el, nu știi că mănâncă toate porcăriile? Bineînțeles, Țepușe a sărit să mă apere, și uite așa am dezbătut problema calității porcului cu alune, până când liftul a făcut ping, dar noi eram prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
multiplică. Clona ne exprimă. „Fiecare om ar trebui să aibă o clonă pentru a se cunoaște pe sine”; adevăratul înțeles al acestei maxime ne scapă. Pe mine, cel puțin, nu mă convingea deloc teoria autocunoașterii aplicată unei bătrâne care-și replica tinerețea. Dar dacă situația era și mai lugubră? O idee perversă și scârboasă a prins să mi se învârtească prin cap. Dacă Mama Mare vrea să-și transfere creierul? În Z și Y nu se putea, fiindcă, așa cum mă anunțaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cartea era o piesă nefinisată. Douăzeci de piese extrem de complicate, care se îmbinau perfect și nu duceau nicăieri. La un interviu (pe care Calomfir evita să și-l reamintească), i se pusese întrebarea „ce susțineți dumneavoastră, în definitiv?”. Maestrul a replicat imediat, servind pe tavă opt concepte clare. A adăugat aluatul conectorilor frazali, a mai pigulit pe ici pe colo, a verificat dacă expunerea nu contrazicea vreun principiu al logicii și, în final, a zâmbit. După plecarea reporterului nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mult mai înțeleaptă, comentă Hugo. Disprețuiesc cultul expertului. Tu ai făcut trei ani de teatru, Hugo! îi atrase atenția Sophie, cu voioșie. Remarcasem că toată lumea se înviorase de când apăruse Hugo. — Bineînțeles că în cazul meu nu se aplică asemenea generalizări, replică Hugo, impecabil. Ușile se trânteau acum la intervale regulate, pe măsură ce actorii se adunau, chitiți, fără excepție, pe ibricul cu cafea. Presupun că nici vorbă de capuccino. N-am găsit nici măcar un loc pe lângă stație de unde să-mi iau un mocca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
închis-o la loc, la unison, de parcă ne-ar fi sincronizat cineva. De ce să le stricăm tuturor plăcerea? — Parcă ai fi fost un peștișor auriu, i-am spus lui Hugo, răutăcioasă. Draga mea, ar fi trebuit să te vezi, îmi replică el. Tu chiar ai făcut niște ochi de broască. MM se uita la ceas. Nu putem să stăm după Violet. Tabitha, pentru moment, citește-o tu pe Hermia. Bun, haideți în jurul mesei. Spuneți fiecare cum vă cheamă, pe cine jucați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la o țigară cât stau eu cu Hazel să mai lucrăm discursul ăsta. Bun, Hazel, hai încoace. O luară încet către celălalt colț al sălii și rămaseră în picioare, MM sprijinită de perete, cu scenariul în brațe, citind ici colo replici ca să-i arate lui Hazel cum să facă, iar Hazel dădea din cap, cu un efort de concentrare care o făcea să pară că-și pune întreg corpul în poziție de drepți. Din când în când repeta și ea replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]