3,646 matches
-
supuși recluziunii și detenției la un loc cu deținuții comuni. * Așa ne explicăm că istoria penitenciarelor include o parte din istoria psihiatriei și a suferințelor psihice (nerecunoscute ca atare). Această omologare între măsurile restrictive aplicate deținutului de drept comun și represiunea aplicată alienatului a fost de durată îndelungată, fiind frecventă și în secolul al XIX-lea. De altfel, o delimitare riguroasă este dificilă și astăzi. Doctorul Alex Brăescu descria locurile unde poposeau atât de frecvent bolnavii mintali, încă la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
era diferită. Într-adevăr, nu putem privi omogen o masă de bolnavi care prin însuși structura nosografiei psihiatrice este heterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, exista o categorie mare, aceea a alienaților de penitenciar. Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament dur. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt negativiști, violenți, nesupuși, impulsivi. Căutându-i în lumea închisorilor timpului, îi vom găsi înlănțuiți și torturați. Reputația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unui butoi dintr-o pivniță a răposatului Dimitrie Anghel. Liniștea odată restabilită, s-a procedat imediat la arestarea autorilor provocători ai acestei culpabile mișcări și astfel țara a fost cruțată de un dezastru fără seamăn. Nu voi tăgădui însă că represiunea a fost din cale afară de sângeroasă; că ar fi fost chip de a se cruța multe vieți; că, în loc de sângele vărsat inutil al atâtor oameni nerăspunzători moralicește, s-ar fi putut din vreme lua măsuri contra instigatorilor, dar, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
satisfăcute. Unele reușesc, mai ales cele care nu contravin normelor sociale; altele însă sînt refulate, sînt îndepărtate din conștiință și împinse în stratul inconștientului, care devine astfel depozitarul unei mari și necunoscute energii psihice. Freud face distincție între refulare și represiune ambele fiind mecanisme de apărare a eului față de pulsiunile interne; represiunea, spre deosebire de refulare, este un mecanism de respingere conștientă și voluntară. Nu puține sînt situațiile în care instinctul nu este respins, ci numai deturnat de la scopul inferior și orientat într-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
altele însă sînt refulate, sînt îndepărtate din conștiință și împinse în stratul inconștientului, care devine astfel depozitarul unei mari și necunoscute energii psihice. Freud face distincție între refulare și represiune ambele fiind mecanisme de apărare a eului față de pulsiunile interne; represiunea, spre deosebire de refulare, este un mecanism de respingere conștientă și voluntară. Nu puține sînt situațiile în care instinctul nu este respins, ci numai deturnat de la scopul inferior și orientat într-o altă direcție, cu valoare morală și, tocmai de aceea, acceptată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lor biologice și dovedesc în fiecare clipă că, pentru dînșii, calea spre puritate rămîne încă de parcurs" (20, p. 268). Psihanaliza ne pune în fața unui copil cu o viață psihică extrem de complexă; pulsiuni care tind să se realizeze, manifestări de represiune ale supraeului, refulări insesizabile, izbucniri ale unor mai vechi refulări sau chiar traume psihice. Fazele cele mai interesante ale dezvoltării libidoului sînt acelea care preced vîrsta de trei ani. Cînd copilul a împlinit această vîrstă, i se dezvoltă simțul eului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
afecțiunii din partea ambilor părinți, copilul se simte în securitate; își însușește normele de comportare pe care aceștia le transmit și reușește să-și reprime pulsiunile reprobabile. Sentimentului de securitate i se adaugă astfel mulțumirea de sine pentru capacitatea sa de represiune. În condițiile unui dezechilibru afectiv apar manifestări de angoasă, de agresivitate, însoțite de neputința reprimării unor pulsiuni; de aici sentimentul de culpabilitate, cu consecințe dăunătoare asupra comportamentului în viitor. Potrivit teoriei psihanalitice, intrarea copilului într-un grup mai mare în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin care elevii se simt legați de profesor. Relația profesor-elev își are rădăcina în afectivitatea inconștientă a profesorului (22, p. 172). Să nu uităm că procesul educativ presupune în viziune psihanalitică întîlnirea a două... inconștienturi, fiecare împovărat de pulsiunile, refulările, represiunile și angoasele sale. Pentru ca această întîlnire să nu blocheze, ci să deschidă posibilitatea dialogului, este necesar ca educatorul să posede deplină maturitate afectivă, adică să fi parcurs fără tulburări etapele manifestărilor instinctive, să-și fi putut constitui un eu care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că în anii de studenție a fost dat afară din Universitate datorită unor activități naționaliste. Și când auzeau asta, toți se fereau să se amestece într-un caz de „naționalism”. Era cuvântul aducător de spaimă, putea duce la cercetări, suspiciuni, represiuni, acte negre la dosar și o mulțime de alte mari neplăceri. Au trecut mulți ani, până când directorul intreprinderii, comunist vechi și cu relații solide la Comitetul Județean de Partid, uzând de relațiile sale, s-a dus să vadă personal în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
acestora. Sprijinul marilor puteri strica și echilibrul de forțe din cadrul imperiului. Interferența era întotdeauna doar în sprijinul creștinilor. Nici un stat străin nu susținea cauza musulmanilor, cu toate că aceștia erau afectați în aceeași măsură de proasta funcționare a administrației otomane și de represiunea violentă a stăpînirii creștine. Poarta nu putea face mare lucru în această situație. Ea nu dispunea de puterea militară care să împiedice amestecul străin și nu era în stare să facă ordine nici măcar în propria ei casă. Nevoia disperată de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Cucuta, Santander del Norte, Colombia sau, foarte rapid, aici În Bogotá. MÎine mă duc să văd meciul dintre Millonarios și Real Madrid, pe cele mai ieftine locuri, deoarece e mai ușor să ajungi la un ministru decît la compatrioții noștri. Represiunea libertății individuale e mai mare aici decît În orice altă țară În care am fost pînă acum, polițiștii patrulează pe străzi Înarmați cu carabine și, la cîteva minute, Îți cer actele, pe care unii dintre ei le citesc de-a-ndoaselea. Atmosfera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care se compun aceste cooperative și centre de muncă. Du-te acolo și află de ce boli suferă, care sînt alimentele pe care le consumă, află despre sărăcia extremă În care au trăit de-a lungul anilor, moștenită din secolele de represiune și supunere totală. Medicii, personalul medical trebuie să pătrundă În miezul noii lor activități, aceea a unui om Între mase, a unui om În mijlocul comunității. Orice s-ar Întîmpla În lume, fiind mereu apropiat de pacient, cunoscîndu-i Îndeaproape psihologia, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe bază de tabele, sub semnatură. Casele parohiale și bisericile cu întregul inventar au fost trecute în posesia Bisericii Ortodoxe Române, bunuri care de drept aparțineau Bisericii Catolice. Cei ce refuzau trecerea erau urmăriți pas cu pas de organele de represiune care foloseau orice mijloace, inclusiv delațiunea, pentru a-i trimite în instanțele de judecată cu diferite învinuiri specifice regimului comunist mergând până la „crimă de înaltă trădare”, instanțe ce împărțeau cu dărnicie ani grei de pușcărie. Preoții ce nu au consimțit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a corului, o colegă l-a apostrofat : „Tu cu vocea pe care o ai ce cauți la pedagogie și nu urmezi canto?” A voit să-și folosească vocea așa cum i-o dăruise Dumnezeu, fără a o mai cultiva. Organele de represiune erau îngrijorate de popularitatea tot mai mare de care se bucura tânărul preot care după ce cânta la capela Notre Dame, majoritatea participanților îl urmau și la Pitar Moș pentru a-l reasculta. Din nefericire nu a rămas nicio înregistrare a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru perioada mea, ar fi de semnalat doar: 1. Timp de aproape un an nu am avut nicio zi de repaus. Pentru a obține repaosul duminical, noi preoții am reușit să organizăm o grevă: succesul a fost nesperat de ușor, represiunile au fost minore, poate și datorită faptului că din 500-600 de oameni câți, aproximativ, eram, nu s-au desolidarizat decât 12. Pe cât îmi amintesc, de la această dată nu am mai lucrat niciodată duminica. 2. Ultimul lot sosit, cât am fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de patrie. Unii erau coconii șvabi, mari amatori de polcă pe furate și experți rurali în virtute; iar ceilalți - funcționarii și lacheii dictaturii. Patria rurală ca teutomanie și patria de stat ca supunere fără crâcnire și ca frică oarbă de represiune. Ambele noțiuni de patrie erau provinciale, xenofobe și arogante, adulmecând pretutindeni trădarea. Ambele aveau nevoie de dușmani și stabileau, pline de ură, judecăți globale de nezdruncinat. Ambele nu se coborau până-ntr-atât încât să-și mai revizuiască vreodată o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ci frica ticluită, planificată, administrată la rece, care-ți sfârtecă nervii. După sosirea mea la oraș din franjurii satului, asfaltul a devenit covorul pe care, substituindu-se panopticului zilelor de deces, pe la glezne ți se furișa moartea planificată de stat, represiunea. Încă din primii ani am avut ocazia s-o observ pretutindeni. Viza oameni pe care nu-i cunoșteam personal. Mă temeam de ea, dar numai în general - era prea aproape de mine ca să n-o văd, dar prea departe ca să pricep
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ci, pe lângă asta, și haine din cele bune, cosmeticale bune, mâncare bună și-o bună sănătate (dar, profilactic, și câteva doctorii bune). La ce-au nevoie făcătorii de gazete din Vest, a căror viață n-a fost niciodată zădărnicită de represiune, de aceste furnicături mașinal subversive spre a face mai atractiv sondajul lor de opinie? Bineînțeles că ei știu foarte bine: au existat insule pentru ciumați și leproși, au existat și încă mai există insule-închisori. Nelson Mandela a fost și el
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și dacă, folosind pluralul cerului, ne și găsim în sfera poeticului, spunând „ceruri“ - ori dacă vorbim despre frica pe care o vâră în noi alți oameni. Ar trebui să folosim și frica la plural, vorbind despre frici. Căci frica de represiunea zilnică exercitată pefață ori într-ascuns, prin metode urzite tot mereu, din nou, cotropește orele zilelor, săptămânile lunilor și vremea din ani. Cotropește ticăitul ceasului la fel ca și zgomotele diurne și liniștea nocturnă a străzilor. Poate că ar trebui
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și de alta a Carpaților. Peste orice fel de piedici ridicate de oficialități, în cursul tulburărilor socioconfesionale din Transilvania secolului al XVIII-lea, românii transilvăneni au privit spre Biserica de peste Carpați ca păstrătoare a adevăratei credințe și, în perioadele de represiune, au căutat refugiu în principatele muntean și moldovean. Uneori puterea acelor vremuri a recurs la persecuții împotriva ortodocșilor din Transilvania care frizează teroarea, numai pentru a-i determina pe românii din aceeastă parte a imperiului să treacă la catolicism. O
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
unde evreii erau pe punctul să îngroape un soldat român de origine evreiască. O formă tipică de transformare anticipată în țapi ispășitori a fost aceea de a-i informa pe liderii evrei că autoritățile românești ar putea lansa acte de represiune contra evreilor. În Memoriile sale, Al.Șafran rabinul șef nota că la 26 iunie, Mihail Ghelmegeanu, ministru de interne, i-a convocat pe Șafran și pe Filderman, cărora le-a cerut politicos să prevină populația evreiască din Basarabia și nordul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
inter-titluri ale acestui scurt studiu. Cenzura presei În România nu a fost inventată de puterea comunistă ci doar ea a perpetuat-o pe cea existentă, deja, pe toată perioada celui De-al Doilea Război Mondial. Practic, existența acestei forme de represiune a cuvântului scris sau vorbit a fost o prelungire a articolului XVI stipulat de Convenția de Armistițiu semnată la Moscova În ziua de 12 septembrie 1944 de către delegațiile României - Învinse și URSSÎnvingătoare. Chiar dacă această convenție fusese prevăzută a se aplica
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aprobat un plan complex de restrângere până la suprimare a așa-ziselor „acțiuni subversive” ale „reacționarului” preot Sofianu care Își vedea liniștit de relațiile Înfiripate cu alți prelați ortodocși cu vederi antitotalitare și anti-comuniste. În rândurile celor considerați de organele de represiune ale anilor ’48 - ’89 trădători ai „nobilelor” idealuri de comunizare totală a țării se vor fi regăsit și preoții Dumitru Lapteș (5 ani de pușcărie numai pentru că a fost membru al PNL), Constantin Burduja (condamnat În 1949 la 3 ani
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Iliescu are toate motivele să nu și-l mai amintească oficial, deloc: Fișa biografica a acestuia, prezentată de Lumea liberă este elocventa: EFTIMIE ILIESCU "Unchiul lui Ilici, fratele lui Alexandru Iliescu, a fost ofițer de securitate, a participat activ la represiunea și decapitarea poporului român, fiind adjunctul lui Alexandru Drăghici, Ministrul de Interne al lui Dej. După moartea lui Stalin, Dej l-a demis și l-a numit director la fabrica de încălțăminte "Pionierul". Alcoolic fiind, l-a ucis, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
au făcut posibilă declanșarea revoltei spontane și a manipulării maselor, soldata uneori cu vărsare de sânge nevinovat, de la câteva persoane până la câteva sute sau chiar mii de morți. Pusă, de regulă, pe seama odiosului regim proaspăt răsturnat și a aparatului de represiune al fostului dictator. Regizorii adevărați, cei care au stat în umbră revoltei populare, a revoluției, manipulind opinia publică prin mass-media, precum și nucleul paramilitar utilizat în lovitură de stat, rămân ani de zile - ori pentru totdeauna - necunoscuți marelui public. Căci profanii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]