6,418 matches
-
o categorie estetică mult prea largă pentru a putea fi redusă atât de drastic la terifiant. În definitiv, numai câmpul semantic al termenului implică, virtual, o infinitate de sensuri. Astfel, cred că orice eludează definiția strictă a realului poate fi revendicat, în chip perfect justificat, de semele conceptului; așadar, fantasticul înglobează cu necesitate atât feericul, cât și scenariile SF. Prin opoziție cu acesta, teroarea narativă este limitată estetic la metamorfozele unei singure emoții dominante. Desigur, discuția inițiată de mine se poate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
maturi de astăzi. "Revoluționarii" de atunci, călăuziți de puterea din Răsărit, legitimată de Internaționala Comunistă și Cominform, au înlocuit, prin teroare și violență, pluripartidismul cu partidul unic și parlamentarismul cu dictatura proletariatului. Azi, noii "revoluționari" nu știu decât să-și revendice "drepturile" de la o populație tot mai dezorientată de alți "lideri" lacomi și trufași. Primul deceniu care a urmat după 6 martie 1945 a fost dominat de teroarea stalinistă în guvernare, preluată fără șovăire de moscoviții susținători ai lui P. Groza
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vechile forme de educație, nu se pot relua integral, dar nici nu se pot abandona în totalitate. Astăzi, ca și atunci, se învață prin lecții, cursuri, seminarii cu manuale, cărți și mijloace mai noi purtătoare de cunoștințe, tehnici, metode (necomuniste, revendică mulți) de însușire a unor obiecte de învățământ, care au cam aceleași destinații ca și în trecutul apropiat: aplicații în viață. Disprețuirea patriotismului nu întărește caracterele oștenilor plecați în misiuni internaționale, nici puterile tinerilor de a se afirma pe alte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Busuioceanu, 40b, pp. 98-103) Întrucât tradițiile dacilor au fost, se pare, mai bine răspândite, printre care și faima lor de cunoscători ai plantelor medicinale, s-a extins și numele dac Istru pe coastele Adriaticii. Isidor știa că și danezii își revendicau originea de la danoi, veniți de la Dunăre. Mai târziu, fără să-și dea seama, arhiepiscopul Rodrigo Jimenez de Rada (c. 1170-1247) a introdus în scrierea sa Historia Gothica mituri din istoria dacilor în istoria poporului spaniol. (Idem., p. 125) La sfârșitul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
creată la noi, metoda "algoritmică" de guvernare bazată pe procentul de voturi obținute în alegeri a împărțit România în partide parlamentare. Lor li se adaugă și partide neparlamentare, șapte partide ale minorităților și veterani ale unor partide desființate care își revendică drepturi. Dintre partidele minorităților, UDMR (Uniunea Democrată a Maghiarilor din România) a fost primul partid din România care a devenit în anul 2007 membru al celui mai mare partid UE în 2011, Partidul Popular European. Caracteristica UDMR-ului rezultă din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
primare. În disertația doctorală, mai apoi, romanticii sunt priviți din perspectiva kantianismu lui „inerent“ oricărei filozofii. Critica devine, la aceștia, o acti vitate „productivă“ a integrării unei forme fragmentare într-o formă absolută. În acest punct, observă Benjamin, romanticii se revendică de la opoziția kantiană între criticism, pe de o parte, și dogmatism/scepticism, pe de alta; mai mult, romanticii evaluază conceptul nu din perspectiva consecințelor sale imediate, prezente în Critica rațiunii pure, ci a celor „secunde“, care deschid drumul unei metafizici
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
timp, „locuirea“ sa ca labirint al copilăriei. Reluarea traseelor urbane nu are pentru flaneur sensul unei repetitivități oarbe (care ar fi de ordin, mai degrabă, tehnic), ci pe cel al dobândirii familiarității prin sesizarea urmelor lăsate de trecutul care își revendică amintirea (Gedächtnis). Un alt context, de data aceasta recent, poate preciza suplimentar figura flaneurului. Fără legătură cu actul mistic al lecturii și fără legătură cu lumea dialectică a secolului al XIX lea, spațiul virtual și rătăcitorii săi trimit spre detectivul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ei devine difuză, ilizibilă, folosind adesea ambii termeni simbolism / decadentism fără a preciza dominanta, dependentă de un proces complicat, dacă nu inefabil, de decantare estetică. Procedeul include inevitabila subiectivitate a cercetătorului, totuși o subiectivitate controlată. O serie de teme specifice revendică, în opinia noastră, estetica decadentă, "spre exemplu, cea a femeii fatale sau a lui diminutio capitis" adesea reunite în același subiect al Salomeii, tema geniului ca artiste maudit, sau tot ceea ce ține de exhibarea unei sexualități virtual punitive sau de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezentării. Se remarcă recurența unor teme, precum cea a femeii fatale conexată cu tema lui diminutio capitis -, și a Salomeei drept ilustrare exemplară a sensibilității decadente în artele palstice, dar și cea corespunzătoare, a unei femme fragile. Orice fenomen cultural-estetic revendică o tradiție, până și cele mai rebarbative care au în program, precum avangardismul, dezideratul de a face tabula rasa cu trecutul, cu istoria artei. Există un acord asupra "precursorilor" care întrunește un mare număr de critici ai simbolismului / decadentismului. Asemeni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o relevanță tematică decadentismului și nimic mai mult, din cauza unei "anumite indeterminări conceptuale" care a condus la înlocuirea sa cu simbolismul. Este esențial că mișcarea decadentă sau cea simbolistă nu pornesc din direcția artei plastice, ci din direcția literaturii care revendică un solid precursoriat cu Baudelaire, spre exemplu. Decadentismul se va fixa mai bine în proză decât în poezie, supraviețuind astfel asimilării sale de către simbolism. În poezie, în Franța, perioada decadentă este dominată de Rimbaud, Baudelaire a cărui substanță poetică poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
preia o serie de trăsături romantice afine. "Romantismul deja posedă clar trăsături simboliste". De asemenea, adversitatea romantismului față de raționalismul iluminist se transpune în adversitatea simbolismului / decadentismului față de naturalism sau realism. Orice nou curent își stabilește precursorii, în această privință sunt revendicați aproape întotdeauna aceeași: prerafaeliții englezi, Gustave Moreau și Puvis de Chavannes în Franța, Hans von Marées, Arnold Böcklin în Germania și alții aflați la confluența cu romantismul sau cu pictura academică. Edward Lucie-Smith contestă teza decadentismului / simbolismului ca romantism pervertit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de energie. [...] Picturile lui Moreau par să permită un mare grad de autonomie, deși acestea sunt, de obicei, constrânse de către un ferm, dar cu toate acestea bizar și abstrus aranjament imaginar"52. Chiar într-un context narativ pe care-l revendică pictura lui Moreau, "narațiunea", ca și în cazul romanului lui Gustave Flaubert și a romanelor decadente, cedează locul descrierii, sau mai precis "simbolurilor" care alcătuiesc textura decorativă a tablourilor, iar "intriga" care asigura coeziunea picturii academice dispare. Practic, compoziția se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în absența conceptelor care să o precizeze mai clar, face loc la trei direcții: una academică, "tehnica și concepția obișnuită" de care Klimt se distanțează, una a receptării de suprafață, pentru care simbolismul pervaziv acționează deja, producând o emoție estetică revendicată de compoziția simbolisto-decadentă în registrul "misticismului", un derivativ al sentimentului religios și o receptare a tabloului ca operă simbolisto-decadentă pe baza unei afinități care solicită o analitică la confiniile cu meditația filozofică. Cu câțiva ani înainte de acest scandal, Gustav Klimt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se poate învăța deopotrivă să rezumi și să stilizezi peisajul și mașina în scop ornamental"128. Cum se poate vedea, arta afișului și modernitatea întrețin o relație cordială, iar feroneriile Art Nouveau care decorează intrarea în metroul parizian la 1900 revendică acest nou contract social și deopotrivă estetic. Un exemplu "românesc" este Pal (Jean de Paleologue) care a debutat cu proiecte de toaletă și noutăți în lumea modei în speranța de a deveni un Chéret, Grasset, un Aubrey Beardsley, un Rhead
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
preiau doar câteva detalii din repertoriul bizantin până la un program estetic precum cel propus de Apcar Baltazar era cale lungă"189. Interesul pe care casa regală îl arăta artei și culturii bizantine venea pe două filiere. Această cultură exotică era revendicată ca dimensiune a unui orientalism care devenea o modă la finele secolului XIX după ce romantismul suscitase atenția pentru Orient. Pe de altă parte, familia regală descoperea dimensiunea culturii și civilizației bizantine ca tradiție în România, unde aceasta oferea mărci definitorii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asemeni unui libret picturii simboliste care își manifestă metabolismul poetic deopotrivă cu libertatea fanteziei pe care basmul o condiționează în formule bine precizate. Orientalizarea basmului, "fantezia orientală", consună cu un exotism pe care metisajul mitologic al picturii lui Loghi îl revendică plenar chiar în notele sale kitsch. Karnabatt sugerează că lumea basmului reprezintă deopotrivă o formă de evaziune și de transcendență puse sub semnul artei, pentru care simbolurile joacă rolul unei medieri. În aceste basme palpită o caldă fantezie orientală, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lumini din bezna bolgiei lui cu șerpi dantești, înconjurat de alte umbre, contorsionate pe soclu, de Ugolini tragici, amintire a lui Rodin din Porțile Infernului și a sclavilor michelangiolești"273. Cu referirea la macheta monumentului Eminescu, același binom tensionat este revendicat într-o cheie psihologist-sociologizantă de către Petru Comarnescu. Sculptura paciuriană nu este tributară actualității, ci se recomandă prin căutarea unor calități atemporale, sugestionând capacitatea poetului de a regăsi calea către lumină prin traversarea bolgiilor lumești, de extragere a sa din contigent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care simbolismul este metabolizat în cadrul modernității, Constantin Brâncuși și Dimitrie Paciurea, ambii traversând o etapă simbolistă sub influența lui Rodin. Într-un al treilea cerc stau sculptori care au migrat dinspre simbolism către modernitate, dar care măcar prin câteva lucrări revendică contactul cu formula rodiniană, sculptori precum Ion Jalea cu opera de început, Cornel Medrea (1888-1964) cu Sărutul și Christ, Floarea de zăpadă (1923), Păcatul (1926), proiectul din 1925 pentru Monumentul aviatorilor din Bucuresti care a fost câștigat de sculptorița Lydia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suferință, în Supliciul (1907) la Brâncuși sau Christ încoronat cu spini (1907-1908) la Paciurea. Jean Jacquet remarca în cazul lui Paciurea că "în opera lui e mai multă literatură"328, cum am văzut, literaturitatea constituind și un mod de a revendica în registru peiorativ sensibilitatea simbolistă. Ne aflăm într-un punct de inflexiune de unde arta celor doi sculptori își precizează mai clar distanțele pe măsură ce Brâncuși alege o esențializare a formelor, iar Paciurea continuă linia rodiniană de o manieră personală, în lucrări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
formă. Aceste himere se află parcă în cursul unei complicate metamorfoze. Asocierea lor cu figura eminesciană, sugerată și de schița unui monument Eminescu menționată mai sus, indică mai mult decât sorgintea lor literară, în spiritul simbolismului în artele plastice, care revendică programatic nu numai o dimensiune poetică, literară, ci și o integrare și a celorlalte arte într-un vast proiect de sinteză. Pe filieră eminesciană, himerele devin expresia ideilor poetice, ideilor creatoare de artă, fluide, într-o permanentă metamorfoză și în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
profilează statuar pe un fundal deopotrivă marin și stâncos, un fundal care exclude deopotrivă detaliul sau ornamentul, dar și efectele de lumină și culoare ale impresioniștilor. De altfel, pictorul nici nu finisează trăsăturile personajului, focalizând dimensiunea meditativă pe care o revendică postura poetului. Freud compară genul proxim al melancoliei ca stare potențial patologică, cu cea normală a doliului, circumscriind starea de melancolie unei "anulări a interesului pentru lumea exterioară", ceea ce pictorul sesizează în atitudinea unui Ovidiu care întoarce spatele agitației vibrante
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fete văzut din profil pe un fundal floral topit în indistinct, la care veșmântul alb al unei rochii accentuează disoluția, aerul evanescent, dobândește o aură melancolic-spiritualizată. Privirea fetei, fixată într-un punct imaginar, reflectă caracterul ei introspectiv, întors spre sine, revendicând pentru personajul feminin un moment de abstragere, de captivitate în spațiul propriei interiorități. Putem sesiza că unui decupaj pictural propriu-zis, pictorul realizează un portret din profil, atent la contraste și la efigierea acestui chip -, îi corespunde un altul, care conferă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
des Beaux-Arts", cu expoziții regulate între 1890 și 1900. În 1884 avusese loc o primă expoziție organizată într-un Salon des Indépendants. În 1890 are loc scindarea Societății Artiștilor Francezi, iar în 1891 apare un alt salon al cărui nume revendică secesiunea, Salon de refusés. În 1900 este constituită Société Nouvelle, condusă de Gabriel Mourney și după el de Rodin, personaj emblematic pentru arta simbolistă și pentru înnoirea limbajului sculpturii, artist frecventat un timp și de Constantin Brâncuși. La începutul secolului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în temporar. Arta este liberă pentru că ea este produsul unui elan creator spontan"479. În stilul Art Nouveau, pe coperta revistei se află o sirenă cu un păr care cade în valuri, ținând o mică lampă de ulei. Revista își revendică eclectismul prin următorul sumar: Secțiunea artistică, Poésies et belles-lettres, Critica artistică și articole filozofice și critice, Cronica artistică, Secțiunea bibliografică și anunțuri. În articolul său, "Tous contre tous", D.S. Merejkovski trece în revistă diferitele tendințe artistice și filozofice aflate în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1903). Tristețea este valorizată ca pocăință, se încarcă de un sens religios, femeia stând în genunchi cu corpul pliat și fruntea sprijinită de pământ, făcând invizibile trăsăturile personajului feminin, figura unei totale devoțiuni. Feminitatea este accentuată prin fluiditatea părului. Comparația revendică numaidecât pentru Salomeea artificialitatea unei coregrafieri atente, care circumscrie estetic dominanta posturală. O altă tratare a temei, datând din 1926, Salomeea (ronde-bosse în bronz, semnat pe postament spate cu monograma FS, nedatat, 575 x 14,5 x 46 cm, inventar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]