4,531 matches
-
A. Durcovici și neotomismul în România", în Pro Memoria, 3/2004, București, pp. 127-141, "Monseniorul Anton Durcovici. Pastorația intelectualilor din București între 1936 și 1940", în Parohia Catedralei Sf. Iosif din București, D. Doboș și Eugen Bartoș (editori), Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București, 2005, pp. 187-198. 540 Dănuț Doboș, Eduard Lucaci, "Documentule inedite...", p. 127. 541 AARC, Fond Netzhammer, cutia VIII, doc. 1372; cutia XI, doc 2025; cutia XII, doc 2360; cutia XIV, doc 2626, doc 2806; cutia XV, doc 2862, doc
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
doc 2941. 542 V. Dancă, "A. Durcovici...", p. 127. 543 F. Müller, op. cit., p. 112. 544 Folosind manualul lui P. Bren A. Farges D. Barbedette, Philosophia scholastica, Berche et Pages, I-II, Paris, 1935. 545 AITRC Iași (Arhiva Institutului Teologic Romano-Catolic Iași), dosar 2/1947. 546 V. Dancă, "A. Durcovici...", p. 128. 547 Ziarul Farul nou a apărut la 1.01.1934, iar A. Durcovici a coordonat de la început comitetul de conducere și a participat la elaborarea publicației atât prin articole
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Paul Mosel", în Lumina creștinului, iulie 2007, p. 11. 770 Iulian Ghercă Munteanu, "Evoluția învățământului laic catolic în raport cu legislația românească. Studiu de caz: Școala parohială din Iași", în Analele științifice ale Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Serie Nouă, Teologie Romano-Catolică, Tom II, an 2007, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, pp. 439-445. 771 Dănuț Doboș, "Figuri ilustre. Preotul Paul Mosel", în Lumina creștinului, iulie 2007, p. 11. 772 Idem, "Preoți din Arhidieceza de București internați în Moldova între anii 1916-1917
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Cuza" Iași, pp. 439-445. 771 Dănuț Doboș, "Figuri ilustre. Preotul Paul Mosel", în Lumina creștinului, iulie 2007, p. 11. 772 Idem, "Preoți din Arhidieceza de București internați în Moldova între anii 1916-1917", în Pro Memoria, nr. 2, 2003, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București, București, pp. 191-204. 773 Idem, "Figuri ilustre. Preotul Paul Mosel", în Lumina creștinului, iulie 2007, p. 11. 774 Ibidem. 775 Idem, "Figuri ilustre. Preotul Bonaventura Morariu", în Lumina creștinului, august 2006, p. 11. 776 În aceeași revistă a mai
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
18. 802 Ibidem, p. 19. 803 Idem, p. 20. 804 Benedict Anderson, Comunități imaginate. Reflecții asupra originii și răspândirii naționalismului, traducere de Roxana Oltean și Ioana Petrache, Editura Integral, București, 2000, pp. 14-23. 805 În primul capitol al lucrări, Biserica Romano-Catolică și mijloacele de comunicare socială am prezentat instituțiile de presă ale Bisericii și rolul acestora în transmiterea viziunii asupra societății contemporane și modul în care s-a poziționat Vaticanul în noul context politico-social creat în secolele al XIX-lea și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
participarea monseniorului Gabor la expoziție acesta a fost înștiințat imediat: "Primind din partea Excelenței Sale Robu consimțământul pentru delegația P.C.V., ca să colectați toate cele trebuincioase pentru Expoziția Vaticană a Presei catolice, Vă numesc prin prezenta în mod oficial delegat al Provinciei Mitropolitane Romano-Catolice de București pentru toată țara împuternicindu-vă să vă prezentați la forurile în drept ale tuturor Eparhiilor romano-catolice spre a colecta tot materialul necesar, cât și istoricul diferitelor instituțiuni de presă precum și orice alte date statistice ce vă sunt de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ca să colectați toate cele trebuincioase pentru Expoziția Vaticană a Presei catolice, Vă numesc prin prezenta în mod oficial delegat al Provinciei Mitropolitane Romano-Catolice de București pentru toată țara împuternicindu-vă să vă prezentați la forurile în drept ale tuturor Eparhiilor romano-catolice spre a colecta tot materialul necesar, cât și istoricul diferitelor instituțiuni de presă precum și orice alte date statistice ce vă sunt de folos pentru a reprezenta cu demnitate România romano-catolică, respectiv Presa religioasă la sus numita Expoziție" (Ibidem, f. 230
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
să vă prezentați la forurile în drept ale tuturor Eparhiilor romano-catolice spre a colecta tot materialul necesar, cât și istoricul diferitelor instituțiuni de presă precum și orice alte date statistice ce vă sunt de folos pentru a reprezenta cu demnitate România romano-catolică, respectiv Presa religioasă la sus numita Expoziție" (Ibidem, f. 230). 860 Ibidem. 861 Arhiepiscopul Cisar a contactat toate diecezele latine pentru ai acorda sprijinul necesar monseniorului Gabor în vederea pregatirii expoziției: "Azi scriu și celorlalte trei Eparhii. Acum va fi timp
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
comuniste de a tăia legăturile comunității catolice din România cu Sfântul Scaun. Singura „concesie” admisă la începutul anului 1950 era o palidă recunoaștere a Papei ca autoritate spirituală supremă în probleme de credință și dogmă; în celelalte chestiuni însă, Biserica Romano-Catolică trebuia să se conformeze legislației arbitrare comuniste. Reprezentanța diplomatică a Sfântului Scaun la București, Nunțiatura Apostolică, a blocat orice proiect de statut al cultului catolic venit din zona clerului înclinat spre colaborarea cu regimul. Spre deosebire de pozițiile exprimate în istoriografia românească
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu puțin timp înainte de consacrare, prelații romani nu au uitat de trecutul „colaboraționist” al lui Petru Pleșca și l-au întrebat cu neîncredere de ce nu a fost niciodată în închisoare. Vaticanul avea rezerve mai mari față de Francisc Augustin, vicarul Arhidiecezei romano-catolice de București, care, înainte de a colabora cu guvernul comunist, trăise experiența carcerală. El era socotit la Roma ca fiind ordinarius substitutus, fără prea mari șanse de a fi numit arhiepiscop. îndeosebi calitatea sa de deputat în Marea Adunare Națională se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
legale, dar mai ales clandestine a Bisericilor Catolice locale. în ceea ce privește scopurile diplomației pontificale în relațiile cu România, analizele Securității conchideau că „Vaticanul s-a dovedit a fi interesat să restabilească relațiile diplomatice și cu R.S. România, în vederea reglementării situației Bisericii romano-catolice din țara noastră și reconsiderării fostei Biserici greco-catolice...”. Existau, așadar, multe probleme litigioase între Sfântul Scaun și România comunistă. Spre exemplu, acțiunea Sfântului Scaun de organizare a clerului greco-catolic din exil, prin consacrarea, la 8 septembrie 1960, a pr. Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
observatori la sesiunile Conciliului II Vatican, în ciuda insistențelor venite din mai multe părți și a confirmării participării chiar și de către Patriarhia Rusă. încă de la începutul anilor ’60 a devenit limpede că în centrul divergențelor dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Romano-Catolică se află așa-numita „chestiune uniată”. Renunțarea de către Vatican la sprijinirea „uniatismului”, care echivala cu abandonarea românilor greco-catolici, era prima condiție pe care ierarhia BOR o punea încă din anul 1964 pentru începerea unui dialog efectiv cu Biserica Romano-Catolică. Puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Biserica Romano-Catolică se află așa-numita „chestiune uniată”. Renunțarea de către Vatican la sprijinirea „uniatismului”, care echivala cu abandonarea românilor greco-catolici, era prima condiție pe care ierarhia BOR o punea încă din anul 1964 pentru începerea unui dialog efectiv cu Biserica Romano-Catolică. Puterea comunistă împărtășea această poziție, mai ales că deținea informații potrivit cărora, cu prilejul Conciliului II Vatican, s-au organizat manifestări „defăimătoare” la adresa statului român. Totuși, în contextul apropierii de Răsăritul ortodox, unii reprezentanți ai Vaticanului au deplâns în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ortodox, unii reprezentanți ai Vaticanului au deplâns în mod public chiar existența Bisericilor catolice orientale de rit bizantin și au lăsat impresia că acceptă statu-quo-ul confesional din Europa de Est, adică suprimarea acestor Biserici în anii stalinismului. în condițiile în care adepți romano-catolici ai ecumenismului înclinau spre ideea de a deposeda Bisericile Greco-Catolice de câștigurile obținute în urma Conciliului II Vatican, apropierea României de Vatican părea să fie facilitată. S-a vorbit chiar despre existența unor relații „relativ cordiale” între factorii politici de la București
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1975 al papei Paul al VI-lea, citit de Jan Willebrands, pe lângă protocolare „sentimente frățești”, amintea și de „neînțelegerile, lipsa de încredere și îndeosebi faptele dureroase” din „trecutul îndepărtat” și dintr-o „epocă mai recentă” care „au făcut ca Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă Română să nu aibă un punct de vedere comun”. Cuvântarea cardinalului Willebrands rostită la aniversarea Patriarhiei Române era o pledoarie pentru unitate, care însă nu ascundea „divergențele” și „dificultățile” “încă existente”: „Avem aceeași predică apostolică la originea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Gh. Stoenescu”, și ea merită redată în întregime: „După introducerile protocolare, card. Poggi a făcut o expunere asupra propunerilor pe care le prezintă din partea Secretariatului de stat al Vaticanului și al papei personal, probleme care se referă numai la Biserica Romano-Catolică, pornind de la dorința de a dezvolta bunele relații cu statul român” (sublinierea ne aparține). Se cuvin aduse o serie de clarificări. în timpul vizitei, Luigi Poggi a revenit asupra acestei chestiuni, precizând că, anterior, „Sfântul Scaun a separat problema romano-catolică de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Biserica Romano-Catolică, pornind de la dorința de a dezvolta bunele relații cu statul român” (sublinierea ne aparține). Se cuvin aduse o serie de clarificări. în timpul vizitei, Luigi Poggi a revenit asupra acestei chestiuni, precizând că, anterior, „Sfântul Scaun a separat problema romano-catolică de cea greco-catolică, cu toate că, pentru Vatican, romano-catolici și greco-catolici reprezintă o singură problemă; în consecință, delegația a fost împuternicită să ducă tratative numai cu privire la cultul romano-catolic”. Aceste fraze permit mai multe interpretări. Pe de o parte, se poate afirma că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Poggi a revenit asupra acestei chestiuni, precizând că, anterior, „Sfântul Scaun a separat problema romano-catolică de cea greco-catolică, cu toate că, pentru Vatican, romano-catolici și greco-catolici reprezintă o singură problemă; în consecință, delegația a fost împuternicită să ducă tratative numai cu privire la cultul romano-catolic”. Aceste fraze permit mai multe interpretări. Pe de o parte, se poate afirma că Vaticanul a „abandonat” problema greco-catolică pentru a ajunge la un compromis măcar în privința ritului latin al Bisericii Catolice. Pe de altă parte, din ultima frază atribuită
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
-lea unei delegații a Bisericii Catolice de rit oriental din exil, în cursul căreia s-a pus semn de egalitate între catolici și greco-catolici, Șerban Turcuș i-a găsit următoarea semnificație: sinonimia nu reprezintă topirea corpului eclezial oriental în corpul romano-catolic, ci reconsiderarea atitudinii față de Bisericile Unite cu Roma, percepute ca adevărate reprezentante ale universalității Bisericii. Potrivit sintezei deja citate, problemele expuse de delegația Vaticanului la 9 octombrie au fost: „1) Reînființarea treptată, pas cu pas, a Episcopiilor romano-catolice din România
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în corpul romano-catolic, ci reconsiderarea atitudinii față de Bisericile Unite cu Roma, percepute ca adevărate reprezentante ale universalității Bisericii. Potrivit sintezei deja citate, problemele expuse de delegația Vaticanului la 9 octombrie au fost: „1) Reînființarea treptată, pas cu pas, a Episcopiilor romano-catolice din România, cu propuneri pentru numirea (și soluționarea în drept canonic a numirilor) de episcopi. Astfel, au cerut ca mons. Augustin Francisc să primească o demnitate religioasă, urmând a fi înlocuit, cu rang de arhiepiscop, prin ajutorul lui, [Victor] Iacobec
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Roma, noile propuneri nominale; b) trimiterea studenților bursieri la Roma încă nu a fost făcută și roagă Departamentul să intervină pentru a pleca studenții în anul universitar în curs (1975-1976); c) constatând că Episcopiile nu primesc buletinul oficial al Bisericii Romano-Catolice de la Vatican, cere permisiunea de a putea fi trimis prin poștă; d) propune continuarea convorbirilor, invitând întoarcerea vizitei la Roma; e) propune acceptarea onorifică pentru episcopul clandestin romano-catolic, [Adalbert] Boros (68 de ani), să devină vicar auxiliar pentru episcopul de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
curs (1975-1976); c) constatând că Episcopiile nu primesc buletinul oficial al Bisericii Romano-Catolice de la Vatican, cere permisiunea de a putea fi trimis prin poștă; d) propune continuarea convorbirilor, invitând întoarcerea vizitei la Roma; e) propune acceptarea onorifică pentru episcopul clandestin romano-catolic, [Adalbert] Boros (68 de ani), să devină vicar auxiliar pentru episcopul de Timișoara (mons. [Conrad] Kernweiss). A prezentat această propunere sub forma unei manifestări de clemență din partea statului român pentru un om care nu a comis manifestări dușmănoase statului. în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să considere că Vaticanul va avea o poziție constructivă și la reuniunea CSCE de la Belgrad. “în continuare - preciza nota Securității -, au fost făcute prezentări ale relațiilor Vaticanului cu statele est-europene. Mons. Luigi Poggi a făcut o scurtă vorbire despre Biserica Romano-Catolică din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia și Bulgaria. Mons. Luigi Poggi este îndrumătorul lui Wyszynski din Polonia și-l va primi în 21 oct. a.c. la Roma pentru un sejur de circa 2 săptămâni. Trecând prin Belgrad pentru 2 zile (19-21 oct.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
va primi în 21 oct. a.c. la Roma pentru un sejur de circa 2 săptămâni. Trecând prin Belgrad pentru 2 zile (19-21 oct. a.c.), mons. Poggi se grăbește să-l întâmpine pe Wyszynski și să se ocupe de perspectivele Bisericii Romano-Catolice din Polonia. Plecând de la această relatare și coroborând-o cu publicitatea făcută în Occident pentru vizita lui Poggi în România, ca și a comentariilor făcute de călugărul Menges la Europa Liberă (ațâțarea împotriva mons. Augustin, a patriarhului Justinian Marina și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
reprezentanților oficiilor de stat însărcinate cu problemele cultelor, când delegația URSS a susținut că nu intenționează să stabilească relații diplomatice cu Sfântul Scaun. Vizita lui Poggi în România a inclus și o întâlnire la Oradea cu Sipos Francisc, conducătorul diecezei romano-catolice de Satu Mare. în discuțiile cu reprezentanții diecezei de Satu Mare, Sipos Francisc și Revesz Gavril, Luigi Poggi „a motivat că deplasările sale la episcopii și dieceze sunt necesare, fiindcă nu vrea să se ivească comentarii negative din partea preoților și șefilor diecezelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]