3,443 matches
-
cer și dincolo de pământul de sub picioarele ei era același lucru: V-I-D. Pe măsură ce pietrele curgeau de deasupra, mărind gaura de dedesubt, Începu să intre În panică, temându-se să nu fie Înghițită de abisul flămând. „Opriți-vă!“ strigă pe când pietrele se rostogoleau sub picioarele ei. „Opriți-vă!“ le comandă mașinilor care se Îndreptau spre ea În viteză, care treceau peste ea. „Opriți-vă!“ Îi imploră pe trecătorii care o Împingeau cu umărul dintr-o parte și din cealaltă. „Vă rog, opriți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acel moment a Înțeles ceea ce știa deja. Era ca și când o poartă secretă ar fi fost desferecată În adâncul minții ei și, Înainte ca mintea ei să se poată obișnui cu lucrurile care țâșneau de acolo, un val introspectiv s-a rostogolit asupra ei. Trebuia să meargă acolo. De asta avea nevoie disperată: o călătorie. Din pricina copilăriei ei fragmentate, nu reușise Încă să afle un sentiment de continuitate și de identitate. Trebuia să-și viziteze trecutul pentru a putea Începe să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vânzător. Sunt sigură că mama ta e bine. Gândește-te puțin, dacă n-ar fi fost bine, cum ar fi putut face călătoria asta tocmai din Arizona până-n Istanbul? — Cred că ai dreptate. Armanoush a Încuviințat din cap și a rostogolit zarul. „Șase șase“ din nou! — Oho, ai de gând să dai șase șase la nesfârșit? Zarurile astea sunt măsluite sau ce? i-a aruncat-o Asya bănuitoare. Nu cumva trișezi, domnișoară? Armanoush a chicotit pe Înfundate. — Da, măcar de-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dedesubt, adâncind-o tot mai mult, a Început să intre În panică, temându-se că o să i se-ntâmple același lucru, temându-se că o să fie Înghițită fără urmă de abisul flămând. „Opriți-vă!“ striga pe când pietrele continuau să se rostogolească sub picioarele ei. „Opriți-vă!“ le comanda mașinilor care veneau spre ea În viteză și care treceau peste ea. „Opriți-vă!“ Îi implora pe trecătorii care o loveau cu umărul. „Vă rog, opriți-vă!“ Luna următoare nu i-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
roșu și galben, În mijlocul haosului și larmei. Armaoush, Asya și șoferul priveau În tăcere din dric, cu ochii țintă la taxiul galben din față. Îl urmau la o distanță periculos de mică, astfel Încât Asya putea vedea cutiile gole de bere rostogolindu-se Încoace și-ncolo În fereastra din spate. — Uită-te la ei! Așa ar trebui să se comporte niște oameni maturi?! a explodat șoferul dricului. Așa se-ntâmplă uneori. Un suporter moare și familia sau prietenii lui descreierați vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Urmarea e pe măsura celor de mai Înainte: „Căsătoria asta, atît de apropiată și deja atît de Îndepărtată! Am asistat la ea Încordat și cred că eram livid. Căsătoria, ce aruncare de zaruri În providența lui Dumnezeu! Astăzi, zarurile se rostogolesc!“. Mereu aceeași dramatizare excesivă! În loc să semnaleze sobru: „Fiul meu se căsătorește“, el scrie: „Aceasta e intrarea fiului meu În taina iubirii“, de parcă ar fi fost vorba de un tren fantomă, ceea ce, de altfel, nu mi-ar fi displăcut. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cazuri noi. Cinci! Liputin își puse ceasul în buzunar. Expresia îi era de nepătruns. ă Asta nu are nicio legătură cu noi. Nădăjuiesc că vă cunoașteți îndatoririle în fața legii. ă Bineînțeles, excelența voastră. Indubitabil! In-du-bi-tabil! Doctorul opri căruciorul și apoi rostogoli cu grijă cufărul încât acesta ateriză în picioare pe podea. În ciuda grijii sale, dinăuntru se auziră zgomote alarmante de metal și sticlă, ceea ce îl făcu pe doctor să deschidă cufărul și să-i inpsecteze atent conținutul. ă Nicio o stricăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prada sus, În vârful muntelui, iar acum se odihnea, cu aripile strânse. Își Închipui cum se scurg picături de sânge de pe trupul său musculos, pe marmura gri. Minunat. Picăturile de sânge erau, de fapt, picături de apă care i se rostogoleau pe spate, iar aripile strânse se transformaseră În aripi de Înger, un Înger cu ochi de mercur și bucle argintii, grele de apă, un Înger ud, gol, gata să plonjeze În oceanul aerului și să se transforme În Hermes, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
scaune... nimeni n-ar fi făcut așa ceva În Europa. Cred că nici mulți oameni de-aici, din State, n-ar fi făcut asta. Ce poveste! Încă nu dispăruse ostilitatea dintre ei. Discuția lor era doar un armistițiu. Apoi el se rostogoli peste ea, o Îmbrățișă și o privi În ochi mult timp, fără să spună nimic, de parcă ar fi vrut să citească În sufletul ei, să vadă dacă dragostea ei era adevărată. Sau poate că se gândea la altceva În timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
privirea și se gândea, Discuția asta complică lucrurile, mai bine i-aș spune imediat. N-a făcut-o totuși, deodată fiica lui avea din nou opt ani, iar el îi spunea, Fii atentă, e ca atunci când mama ta frământă pâinea. Rostogolea bulgărele de argilă înainte și înapoi, îl apăsa și-l întindea cu podul palmei, îl lovea cu putere de masă, îl turtea, îl strângea, apoi o lua de la capăt, repeta întreaga operație o dată, de două ori, iar și iar, De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se hotărî să se întindă în fața intrării în cușcă, acolo unde pământul nu era prea ud. După masa de dimineață, Cipriano Algor merse să caute un urcior în magazie, îl așeză cu grijă în furgonetă, potrivindu-l ca să nu se rostogolească printre lăzile cu farfurii, apoi se urcă, se așeză și porni motorul. Găsit își înălță capul, era evident că nu ignora că un zgomot ca ăsta e urmat întotdeauna de o îndepărtare, apoi, imediat, de o dispariție, dar experiențele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Până la urmă, tot încercând în zadar să găsesc pe cineva care să mă ajute, m-am pomenit afară din oraș. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirând și-mi simțeam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și m-am rostogolit într-o râpă. Când m-am oprit în sfârșit și m-am ridicat dintre bălăriile între care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur, la o distanță nu prea mare, se ridica un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răzbunării celui reclamat. Dar această întâmplare mi-a atras antipatia generală, și a deținuților și a gardienilor care se uitau în altă parte când cineva profita de înghesuială ca să-mi vâre cotul în burtă sau îmi punea piedică și mă rostogoleam pe jos. N-am avut ce face și m-am întors la metoda prin care mă apărasem la spital. Am început să-i tratez pe gardieni ca pe niște oameni importanți și, când am avut prilejul, i-am arătat directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-o zi, pe vremea când umblam fără nici un rost, înainte de a intra la meșterul de cruci, am văzut un tânăr ridicându-se cu greu de pe scaunul de lângă mine. Am crezut că era beat și, temându-mă că se va rostogoli peste mine, m-am ferit bombănind: „ăsta a luat-o de dimineață ca să nu piardă vremea”. Abia după aceea am observat că tânărul, îmbrăcat cu un trening jerpelit și cu un tricou roșu, n-avea ambele mâini de la umeri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sfâșiat bluza. Marta s-a întors fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cioplită, și lângă o fântână din bronz, de grilajul căreia atârnau țurțuri lungi, se deschidea bolta unui alt gang. Deasupra ușilor, vechi capete aurite de lei mușcau inele de bronz. Un freamăt ușor trecea printre zidurile acelea, zgomote inexplicabile se rostogoleau de pe acoperișurile joase și se infiltrau În jgheaburile streșinilor. Casele trădau o existență a lor, fantomatică, doamne oculte ale vieții... Un cămătar bătrân, Învăluit Într-un anteriu jerpelit, aproape se atinse de noi trecând, și mi se păru că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
infern. Mergi, frate, În mijlocul camerei e un sipet, În sipet e ceea ce cauți de veacuri. Nu te teme de Întuneric, el nu ne amenință, ci ne ocrotește. Nerodul Își Îndreaptă pașii Într-acolo, aproape orbește. Un bufnet sec. S-a rostogolit În groapă, când să ajungă la nivelul apei, Luciano Îl Înșfacă și-l lovește cu tăișul spadei, o tăietură rapidă la gât, gâlgâitul sângelui se face una cu bolborosirea lichidului htonian. Bate cineva la ușă. — Tu ești, Disraeli? — Da, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se separe de medium, Încerca să-l sufoce. Devenise un fel de chewing-gum, de care ultimul dintre frații Fox Încerca să se descotorosească. Apoi și Theo căzu În genunchi, tușea, se confunda cu acel ceva parazit care-l devora, se rostogoli pe jos, apărându-se ca și cum ar fi fost cuprins de flăcări. Fantasma care fusese Kelley Îl acoperi mai Întâi ca un lințoliu, apoi muri lichefiindu-se și Îl lăsă deșertat pe jos, redus la jumătate din el Însuși, ca mumia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca și cum, pentru totdeauna, aceeași clipă s-ar fi prezentat sub diverse perspective și a privi o clipă pentru totdeauna nu Înseamnă a o privi În timp ce trece. De aceea Jacopo rămăsese țeapăn, insensibil chiar la căderea cartușelor trase care i se rostogoleau la picioare, nici nu-și pusese trompeta la șold, ci o ținea Încă la gură, cu degetele pe taste, În poziție de drepți, cu instrumentul ațintit În diagonală spre cer. El suna În continuare. Nota lui finală, foarte lungă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
imens magazin numit ShapeShifters, tot atît de mare ca un Home Depot. Pe rafturile lungi de o milă, obiecte făcute din „plastic inteligent“ se formează și se reformează. Wakefield Întinde mînă să ia ceea ce pare un boț de stofă; se rostogolește de pe raft și se revarsă ca o cascadă, ajungînd o băltoacă umedă pe podea. CÎnd Wakefield calcă În ea, se Înfășoară În jurul pantofului lui ca un galoș. O coloană sonoră liniștită le oferă vizitatorilor profesiunea de credință a arhitecților: „Forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nu are nimic de-a face cu Jack Allen. Oricum, soția lui s-a întors din Australia și s-au hotărât să se împace. Își scoase inelul de logodnă și îl așeză pe cel mai elaborat dintre cadouri. Însă se rostogoli de-acolo și trebui să se aplece să-l ridice de jos. Așa că nu observă expresia de pe chipul lui Laurence când vestea îl izbi în plin. Rămăsese încremenit. — Știu că n-o să mă crezi acum, dar sunt convinsă că fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ar strîmba pirostriile ruginite ale lumii noastre, ne-ar răsturna valoarea tuturor noțiunilor, brusc”. Răsturnarea valorilor dezvăluie caracterul de butaforie al lumii „de fetișuri” în criză. Apocalipsa umanului este însă una veselă, carnavalescă: „...întreaga priveliște ar fi de carnaval. Suferința rostogolită în cascade de rîs. Veselia isbucnită în suspine și întreg rostul firei întors. O lume croită pe-o muche de gîndire. Sinteza rece a acțiunilor omenești laolaltă, pe cari nu le poți confrunta cu fiecare fără să simți o revoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inedite din această vilegiatură”, Chemarea oferă — ironic — cititorilor primul „poem” scatologic din literatura română modernă: „După masă mă duc la water closet/ Unde lipsesc lanțul și instalația modernă/ Și unde ie doar un măturoi cu care mă joc/ Și-l rostogolesc cînd crispez piciorul pe el./ De un cui sînt atîrnate foi/ Ilustrierte Zeitung/ Bukarester Tagblat (...)/ În jurul meu roiesc tot felul de muște/ Cele mai multe din ele sînt verzi./ Nesuferit cînd cineva dă busna acilea/ Și trebuie să strig precipitat Pardon/ Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el câinele? — Eu cobor... Gaston l-a apucat de umeri pe Endō, care stătea lângă el. A apăsat atât de tare, încât Endō s-a zgârcit de durere. Legăturica cea neagră a căzut pe jos și din ea s-a rostogolit un obiect. Era un pistol Colt. 6 Noaptea în Sanya Bărbatul cu pelerină nu a încercat să-l oprească pe Gaston sau să pună mâna pe pistol. Înainte de a se putea debarasa de mâna grea a lui Gaston, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
habar și datorită plăcerii neașteptate și a mîndriei că el era prezent și vorbea la nunta mea. — Nu i-am fost cel mai bun tată lui Ellie, spuse el, iar eu am simțit un nod În gît și o lacrimă rostogolindu-mi-se pe obrazul stîng. Mama ei a murit cînd ea era mică. S-a auzit un foșnet, iar oamenii se priviră surprinși, puțini dintre ei știind amănuntul acesta sau orice altceva despre mine, În afară de faptul că mă măritam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]