3,323 matches
-
hrănesc cu ploi și vânt (sunt și zile pure)/ numai argint suflat pe fond de azur.” În pofida tinereții autorului, poezia este înfiorată de nostalgii după edenul copilăriei pierdute (Întoarcere), dar și de un cutremurător, prin premoniție, sentiment al morții iminente (Ruga). „Plecarea lui I. Roșca - notează tot Perpessicius - este una dintre cele mai dureroase pentru tânăra lirică bucovineană și pentru poezia românească în genere.” SCRIERI: Semne-n scuturi, pref. Mircea Streinul, București, 1937. Repere bibliografice: Ghedeon Coca, Tânăra mișcare literară din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289369_a_290698]
-
se reproduc însemnările Cum am debutat eu?, un număr e consacrat lui Octavian Goga, altul lui Onisifor Ghibu, un al treilea lui Ion Moldoveanu. Prilejuite de moartea acestuia din urmă, se publică articole de evocare, se reiau unele poezii (Ideal, Rugă) sau sunt tipărite versuri ce îi sunt închinate (George Popa, Secvență de baladă, George Todoran, Poetul, Dimitrie Danciu, Noi nu ne-am cunoscut). În „Partea literară” sunt incluse texte pentru copii din scrieri de I. A. Bassarabescu, Mihail Sadoveanu (Domnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289510_a_290839]
-
și străin, despre viața culturală a orașului și oameni de cultură români, îmbrățișând, cu timpul, o arie tot mai largă de probleme. La rubrica „Inițieri în filosofie” sunt publicate traduceri din Émile Faguet, iar numărul 7 din 1936 conține poeziile Rugă și Intermezzo de H. Heine, în traducerea lui D. Paltin. Alți colaboratori: Petre Solomon, Panait Antohi, Aurora Țane, Grigore Marinoiu. M.W.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286178_a_287507]
-
sa carte i-ar fi conținut în germene toată opera. În La Fântâna Castaliei se acumulau stări de spirit și imagini amintind de factura așa-zișilor poètes maudits: autoidentificări în registru macabru (Ecce homo, Oboseală, Spleen, Sentimentalism), atracție spre morbid (Ruga unui bolnav, Nevroză, Seara, Concert, Cu gândul aiurea), proiecții în demonic și titanic (Titanii, Cu senior Cristos de vorbă, Parafraza sărutării lui Iuda, Daemonica poemata, Povestea celui ce s-a dus) etc. Cerebralitatea discursului, cu răceala sa inerentă, îngrămădirea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
un ecleraj oblic asupra lăuntricului (stilul indirect liber), cu posibilitățile de „glisare” și îngemănare proprii acestuia. Narația omniscientă (nu însă una ostentativ omniscientă), notațiile de mișcare și gest nu se desfășoară fără o acumulare progresivă de încărcătură emoțională, în secvența rugii eroinei, la Mănăstirea Bistrița, către sfânta Ana, de aici înainte protectoarea protagonistei în „lumea de devale” - spațiu al „anchetei” sale. „Făcându-și cruci repetate, își murmura gândul care o ardea”; nu se rămâne la doar gestica ritualică: „Cu năframa aceea
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Poezia se păstrează la nivelul unui conservatorism ingenuu, al versificației conformiste, cuminți, ce pendulează între un peisagism delicat și portrete nostalgice de voievozi. Colaborează cu poezie George Voevidca (Adormire), Al. Brateș (La mare), Ion Buzdugan (Vedenii din trecut), Radu Gyr (Rugă veche, Rugă nouă), Nuși Tulliu, Traian Chelariu, C. Zarojanu, Ovidiu Hulea ș.a. Sunt prezenți cu proză Liviu Rebreanu (fragment din Ciuleandra, aflată sub tipar), V. Demetrius, Leca Morariu, iar teatru, George Mihail Zamfirescu (Primăvara ce s-a dus). Cronicile literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]
-
păstrează la nivelul unui conservatorism ingenuu, al versificației conformiste, cuminți, ce pendulează între un peisagism delicat și portrete nostalgice de voievozi. Colaborează cu poezie George Voevidca (Adormire), Al. Brateș (La mare), Ion Buzdugan (Vedenii din trecut), Radu Gyr (Rugă veche, Rugă nouă), Nuși Tulliu, Traian Chelariu, C. Zarojanu, Ovidiu Hulea ș.a. Sunt prezenți cu proză Liviu Rebreanu (fragment din Ciuleandra, aflată sub tipar), V. Demetrius, Leca Morariu, iar teatru, George Mihail Zamfirescu (Primăvara ce s-a dus). Cronicile literare și studiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]
-
explicația unor termeni precum: „Internet, Internel, Interneți, Internetat” ș.a., ce devin, nu întâmplător, „fondul principal de cuvinte” al textului. În alt registru se înscrie Carte de rugăciunițe (2000; Premiul Filialei Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor), o culegere adresată tot copiilor, cuprinzând rugi (Tatălui, Maicii, Îngerului), dar și poeme precum Ruga părintească către ai săi, Cum mă închin, Titanic ș.a. Expresia sentimentelor candide în dialogul cu divinitatea se oglindește într-o scriere naivă, de aparentă sorginte folclorică. Romanul parodic Cărțile cu Alfonz. Dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289145_a_290474]
-
moaște între Dan Diaconescu și Victor Ponta” (gândul.info, 8 nov. 2012). - „Pelerinaj la moaștele cuviosului Băsescu” (autor Lucian Avramescu, Jurnalul Național, 13 oct. 2009). - „4.000 de pelerini din orașul Voluntari, în pelerinaj la Iași” (Lumina, 15 oct. 2012). - „Rugă către Sfânta Parascheva : scoateți diavolul din Casa Pătrată” (Ziarul de Iași, oct. 2009). - „șeful statului nu s-a închinat la moaștele Sf. Parascheva pentru că nu a stat la rând” (www.realitatea.net, 14 oct. 2007). d) Forțele de ordine. Jandarmeria
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
totul este posibil. Rămîn uluit! Omul meu chiar vorbește serios. Dorește un accident sau o molimă ucigașă pentru cei din partea de sus a listei. Omule, dar ești... oribil. Dar nu merit eu asta, nea Costică? Privește în gol, într-o rugă mută spre Cel Atotputernic. Fabulații De pe la ora zece seara, în zona în care locuiesc, se așterne o liniște plăcută, presărată cu lătrături preventive, de loc enervante. Alte animale nu-și fac de loc simțită prezența prin zonă. Garantez că prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Oreste. Pe marginea ferestrelor sînt puse fețe de masă curate. Containerele de gunoi de pe traseu sînt învelite în folii de plastic. Mici altare, în nișe străvechi ale unor case, inundate de flori, opresc procesiunea și sfîntul părinte îngenunchează ca să ridice rugă lui Iisus. De la ferestre se aruncă petale de trandafir de către gospodine. Ninge gros cu flori peste noi și se așterne covor gingaș pe care nu mă îndur să calc. Șiruri lungi purced baldachinul sub care preotul poartă Sfînta Cruce. Copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mîntuitor și Fecioara Maria. Pardoseala din marmură cizelată cu migală, icoanele în argint și aur, totul tînjește spre perfecțiunea divină. Lume puțină intră și admiră măiastra lucrare, se roagă la Sfînt și lasă bilete pentru pomenirea lor veșnică sau pentru rugă la Cel de Sus, ca să-i ajute. Stau pe un scaun, îmi plec capul și încerc să mă apropii de El, Atotputernicul. Căldura infernală m-a lăsat fără voință și în răcoarea Catedralei încerc să-mi revin. Gîndurile sînt în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
infernală m-a lăsat fără voință și în răcoarea Catedralei încerc să-mi revin. Gîndurile sînt în ceață încă și mă las ușor în voința divină. După cîteva minute ridic ochii spre Sfîntul Andrei: Sfinte, ajută-mă să-mi fac ruga, însăilez greoi. Minunea s-a făcut aproape imediat, gîndurile s-au limpezit, s-au ordonat, au căpătat forță și consistență. Cu privirea clară, cu evlavie, înalț ruga spre Domnul și am certa senzație că El acum mă aude. Ajută-ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Sirenele sună din nou dar lui Vuk nu-i mai pasă. Dorește să se facă bine. Mai dorește să atace NATO și cu forțe terestre. Vuk vrea război, Vuk vrea să curgă mult sînge. Vuk nu-i de acord cu ruga preotului. Odihnește-i, Doamne, în pace, la loc luminat... și iartă-i, Doamne, pe cei care le-au curmat viața atît de nemilos. Nuuu...părinte. Eu nu-i iert decît cînd voi intra în mormînt... Și mai iartă, Doamne, rătăcirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd sacrificiile făcute de altcineva, înconjurat de o ciudată horă ca o tornadă. Totul apoi se prăbușește, lumînările se sting și o tăcere de mormînt se așterne. Incantația era o rugă la Orula să împiedice îndeplinirea oracolului. O poză deformată a lui Liviu (o luasem din www.dezavantaje.ro) stătea pe altar. Devenise roșiatică. Deodată, omul din poză este cuprins, parcă, de niște crampe groaznice la stomac. Se zbate, se contorsionează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lux". Sunetul demiurg constrînge realitatea. Noi vom aduce la semnele scrise, medium rece, virtuțile împrumutate Verbului, medium cald prin riturile orale, cu formulele lor de imprecație sau incantație, binecuvîntare sau blestem. Nu de aici vine "farmecul" poetului? Murmurul vrăjit al rugii? Făcător de cuvinte, făcător de farmece. Orice schimbare, eveniment sau catastrofă naturală nu presupune oare intervenția unei cauze inteligente? Contra acestei credințe originale, terifiante, ne apărăm cu o contra-credință: cea cu care noi vom putea stăpîni natura și evoluția evenimentelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fotbal în biserică, de pildă. O poartă era naosul, iar altarul - cealaltă. Undeva în Valea Spumoasă se juca de-a indienii. Acolo era o peșteră cu două intrări. E și acum - și miroase a urs peștera. Încins miroase, stătut. Între rugi de zmeură și ferigi buboase. Femeile n-aveau dreptul să pătrundă acolo. Doar războinicii. Spune și asta ceva despre originea sacrului. Și războinicii ăștia, odată, au atacat un trenuleț care ducea bușteni la Fabrica de Hârtie. Pe mecanic l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
platou. Ciori nu se mai văd. Nu mai sunt ciori prin aer. Au dispărut. Și porumbeii. Să tragi cu praștia. Și să n-ai nici o satisfacție că piatra aia s-ar îndrepta undeva. Că s-ar deplasa. Sus, peste câțiva rugi de muri, peste cătină, măceșe. Piatra nu avansează. Mergem pe islaz. Teren prost, denivelat. E unul cu caprele. Îl alungăm p-ăla cu caprele lui d-acolo. L-a mințit Jderilă că, dacă vrea să se facă căprar, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acolo, îmi amintesc, poate chiar în ziua aia când mi-am propus să vânez ciori, s-a jucat Ciuș cu un chibrit. Și a dat foc unei tufe de la care focul s-a întins prin iasca uscată și la ceilalți rugi. Era, așa, un fum negru, urât. Ardeau murii și scrâșneau. Fumul se ducea departe, se topea în aer până aproape de Doftana, aș zice. Era atras de Doftana. Aspirat. Mure uscate care se topeau. Cam astea sunt lucrurile pe care pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tine și de aici texte mereu surprinzătoare, mereu inovatoare, mereu aproape sufletului meu însetat de uimire. Este păcat că nu mai puteți scoate "Dialog"-ul. Puține reviste au o asemenea condiție grafică, iar calitatea textelor este întotdeauna indiscutabilă. Îl voi "ruga" pe D.R. (Popescu n. red.) să-mi publice cîteva poeme în răspăr. Unul se cheamă așa: "Emergență?! sau Poem împotriva împotriva generației mele poetice". Vreau să public numai în revistele oamenilor care mai au curaj și nu preferă monotonia stearpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mușcată de aprigi săgeți. Ni-s zeii potrivnici de-o vreme, în Cuzco dușmanul a-nvins, ne plouă de-un timp cu blesteme și Marele Inca e prins! Au fost profeții necrezute de tragic sfârșit de pe ape, acuma ni-s rugile mute și somnul s-a stins sub pleoape. Din cer luna plină jelește cu lacrimi de-argint o cetate și neamul supus mișelește cu plumbii țintiți pe la spate. Mă plimb printre falnici ruine, aud parcă sunet de pași și simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pentru a-i stimula creșterea producției la hectar. Așa că rugii ăștia erau crescuți, supraetajați și încolăciți între ei precum colcăiala monstruoasă și respingătoare a reptilelor cavernicole în perioada reproducerii. Era suficientă o clipă de neatenție când vârful piciorului intra sub rugi iar în virtutea inerției corpul o lua înainte pe câtă vreme tu, cu piciorul devenit prizonierul rugilor învingători, te trezeai azvârlit la pământ. A naibii treabă! Era destul de neplăcut. Eu veneam cu nasul în miriște, tamponat în ceafă de sacul plin cu tizic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
figura adresa „Strada Puțul de Piatră nr. 18“. Or, el avea o soră care locuia tocmai pe această stradă. și, gândind că poate face un bine familiei, care altminteri nu avea cum să afle unde le e îngropat mortul, o rugă pe sora lui să se intereseze. Omul în chestiune se numea Rădulescu Mihai. Dumnezeu a iubit-o pe Alice... Faptul de a avea la dispoziția durerii sale un mormânt, fie și la șapte kilometri de bariera Bucureștilor, loc unde se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
până la prânz; după-masă nu putu să vorbească celorlalți decât despre Sfânta Treime, făcând tot felul de asemănări și simțind o mare bucurie și consolare. În urma acestui fapt, i s-a întipărit pentru toată viața simțirea unei mari evlavii atunci când se ruga Sfintei Treimi 1. 29. Al doilea. Odată i se înfățișă minții, cu mare bucurie spirituală, felul în care Dumnezeu a creat lumea; i se părea că vede ceva alb din care izvorau niște raze și din care Dumnezeu făcea lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și fiica plecară spre Roma. În acea zi, ieșiră mulți oameni din oraș. Cum Pelerinul știa că urma să treacă pe acolo stăpâna locului, îi ieși în cale și-i spuse că nu era bolnav, ci numai slăbit, și o rugă să-l lase să intre în oraș pentru a căuta cele de trebuință. Ea îi îngădui cu ușurință. Începând să cerșească, primi destui quattrini 2. După două zile, timp în care se întremă, își reluă drumul și ajunse la Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]