3,312 matches
-
mâna, a descânta, a vrăji", din latinul vulgar admagire (de la magus-mag, vrăjitor și magia-magie, vrăjitorie), apoi "a fermeca" (popular fărmăca, fărmeca), de la latinul pharmacum, "a descânta", de la discantare, "soarte, soartă" din latinul sors, sortem, sau "altar", "vărgură", "păcat", "drac", "închina", "rugă", "ajuna" sau termenul provenit din substrat, precum "balaur" (monstru), smău, bală, "ghionoaie" (ciocănitoare). Inexistența templelor, lipsa idolilor, absența dedicațiilor nu constituie premise ale abstractizării sacrului, ce vine în întâmpinarea ideii Dumnezeului creștin, nevăzut, infinit? Nu este o premisă a creștinării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
această condiție prin abordarea unei motivații apăsat confesive va fi sortită eșecului, capacitatea sa de a transfigura trăirea nostalgică a rememorării fiind destul de redusă. În vechea limbă românească, „plângerea” semnifică și tânguirea, iar aceasta la rândul ei presupune bocetul, invocarea, ruga, cu un cuvânt, ritmul esențial al reintegrării în sacru. De aceea, poate, neconcordanța pe care Nicu Caranica o descoperea între titlurile acestor poeme și perspectiva de învingător în plan moral și în plan social a lui C. Poetul experimentează o
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
Trohin Crețul, poreclit și Mocanul (1883), Școlarii (1900) C. rememorează anii copilăriei, creionează, incolor și convențional, scene care încearcă să reconstituie o atmosferă proprie satului basarabean sau celui dobrogean. Cântecele mele (1891) adună „mici poeme în proză”, un fel de rugi patetice, încrâncenate. SCRIERI: Dreptatea divină, București, 1880; Din viața moșului meu Trohin Crețul, poreclit și Mocanul, Galați, 1883; Cântecele mele, Galați, 1891; Școlarii, Galați, 1900; De la 1848, Galați, 1915; De ziua lui Alexandru Cuza, Galați, 1924. Repere bibliografice: Nicolae Coban
CREŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286485_a_287814]
-
evanescență și puritate la senzualismul nărăvaș și notarea în priză directă a realității. Spațiul de grație (1976) surprindea prin unitatea de ton. Afilieri la îndemână sunt Lucian Blaga, Constanța Buzea, Nichita Stănescu, Ileana Mălăncioiu. „Spațiul de grație” este unul de „rugă și pândă”, loc de inițiere, unde închiderea (a ochilor, a păsării în căușul palmei, a petalelor „în” floare) este resimțită concomitent ca tensiune și salvare, dublată fiind de figurile deschiderii gingașe (spargerea, sfârtecarea, visul în turn, roua, mierea, aburul) ce
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
crescut de părintele său, absolvind liceul, el se va stabili în Franța (fotograf de artă, cineast, Elly Lothar a lucrat cu sculptorul Giacometti, cu regizorii René Claire și Luis Buñuel). În țară, N. D. Cocea deschide „Viața socială” cu incendiara Rugă de seară (1910) și, dintr-un caiet lăsat acasă, transcrie câteva piese din Agate negre, prezentându-l pe A. drept „poetul cel mai revoluționar al vremii”. Acesta își face o reintrare explozivă în jurnalistică, atacând în „Facla”, din mai 1911
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
asumarea contradicțiilor, a zbuciumului („Ca un norod de pașnici și veseli asasini/ Ce pregătesc dreptatea luminii viitoare,/ Unii-nvârtesc săcurea, ceilalți desfoaie crini,/ Cu sufletele-n beznă și degetele-n soare.”) - iată calea aleasă de A. în trăire, cunoaștere, poezie (Rugă de vecernie). O formă specială a situării între impulsuri opuse se manifestă în raporturile cu ceilalți. A. e vădit de partea celor „căzniți, urâți și goi”, purtători neștiuți - întrucât reprezintă natura elementară - ai germenului unei lumi superioare (Caligula); versantul opus
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în suita eroică Din iureșul războiului sfânt (1943). Peisajul agrest îl reconfortează pe autor, senin și destins în versurile de atmosferă rustică și naturistă. Dinspre trecut, prinde contur „icoana” copilăriei (Daruri pentru copii, 1933). Icoana, altarele de unde răzbesc „vibrațiuni de rugă”, o troiță la răscruci, freamătul bătăii de aripă a unor îngeri intră în recuzita unei lirici cu tentă religioasă. După instalarea la putere a comuniștilor, B., în stihuiri răspândite prin presa vremii, lepădând obida și oțărârea, își îmbracă stanțele în
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
așa după cum, la nivelul „fondului”, principalul ei atribut distinctiv este nutrirea masivă din simbolistica biblică, din patrimoniul de trăire și exprimare a evlaviei creștinești. Aceste însușiri concură la definirea uneia dintre ipostazele întoarcerii, în poezie, după 1989, la spiritul religios. Ruga, oficierea ritualului creștin, exaltarea imnică a iubirii, rostirea răspicată a experienței lăuntrice a devoțiunii creștinești, a cucerniciei și a aspirației spre mântuire sunt realitățile omniprezente ale acestei lirici de exclamație și fervoare religioasă, formulată într-un lexic simplu (cel fundamental
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
ție, Decebal, Ca tine ridicat fu din popor, Ca tine în fruntea armiei fu pus... Cred în destin... La pasurile lui Destinul a vorbit... Când era El [î]n război pleca[t] - tot poporul În Capitol s[-a] adunat la rugă. Murmurele se ridicau la Joe Și, tocmai când cântau Salve-Imperator, Poarta se dă în lături și Traian Apare. În van el în războaie haina schimbă, În van necunoscut vrea să rămâie, Amic și inamic îl recunosc. Se zice cumcă zeii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E visu-inimei triste... icoana-i dureroasă E pentru mine sântă... o dulce rugăciune Etern șoptește-n sînu-mi cuvintele ei bune. N-o mai iubesc pe dânsa, nu mai iubesc femeia, Ci sufletul, lumina, ador într-însa zeea. Când îngenunchi în rugă la sântele altare Atuncea eu la dânsa că mă închin îmi pare. În fine, e-o părere, e-un vis, e o nălucă Ce inima învie, iară nu o usucă... E viața vieței mele. Ea de-ar fi a mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vorbă ne înalță și ne scapă, Unde-i steaua să răsară călătorilor pe apă? " 2260 Eram tineri pe atuncea, eram singuri, eram șapte, Noapte era-n toată lumea, și la Putna era noapte, Se sfârșise și prohodul, se-ncheiase de mult ruga, Doar suna adânc și dulce și din vreme-n vreme Buga, Clopotul lui Ștefan Vodă, ce când vremile se schimbă, Mișcă neatins de nime, rar, profetica sa limbă. Pe atunci trecuse-un suflet peste-al morții jalnic vad, Cel din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
el i-a pus capăt. LĂPUȘNEANU (apart) (clătinînd din cap ) Este el... Ei, vere, vere, e o mare mișelie, Dar îmi place... Tu, tu singur poate că îmi sameni mie Pentru sufletul lui însă poți să pui să fac-o rugă.... Ia așa... mai calea-vale... [VISTIERUL] Prea supusa voastră slugă Au și plâns chiar la prohodul acelui viteaz prea mare. [LĂPUȘNEANU] Vere, așa-mi placi tu mie... că ți-aș da o sărutare, Dar lasă... Lăpușneanu sărutând... ar rîde-o lume. Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ador cu moartea în suflet CHIPUL Vin! eu vin. Sufletul în vecia-i, atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el, de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat. Dar auzi o rugă, o dulce rug': -a ta! La al tău glas de jale lumina tremura; Chiar Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit, Ascultă blânda rugă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
el, de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat. Dar auzi o rugă, o dulce rug': -a ta! La al tău glas de jale lumina tremura; Chiar Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit, Ascultă blânda rugă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros suris. Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră De cugetă lumi nouă cum cugeta o liră Eternele-i armonii... Ș-acele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bătrân ca iarna, cu grai încet și rar, Mă spunea la nepoții ce stau cu ochii țintă Și ascultau la vorba-i ca la o rugă sântă; Trăiam în lăutarul cel orb și plin de zile Care, scoțând căciula, o-ntinde după mile Și-apoi, șezând pe-o piatră ce stă-n mijloc de cale Și scârțiind din scripcă dulci sunete de jale, Spune la [cei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. Pe murii în risipă o candelă subțire Ardea-n a lui chilie negrită-n părăsire; Pe căi necunoscute gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă; De gânduri uriașe, de rugi a pus cătușe Pe inima-i bolnavă... A presărat cenușă Pe flacăra dorinței. În van... deșertăciuni Au ars și mai departe sub spuză, ca cărbuni... În van în a lui urmă s-a-nchis a lumei poartă: Inima-i tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întrerumpere, eu ședeam la masă și ceteam cu spatele întors spre conte, atunci auzii un șoptet lin... ascultai... era o rugățiune călduroasă și din animă pentru pace și repaus în moarte, pentru iertarea păcatelor. Eu îl lăsai să-și zică ruga până-n sfârșit. - Cine e aici, întrebă contele încet. Eu mă apropiai de pat. D-ta părinte? urmă el cu blândețe, și încă deștept. E târziu. Eu sânt fericit, părinte, căci se face în curând ziuă... am avut o noapte lungă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
campaniei, luarea cetății Tzepaena. Principele sârbilor Uroș mijlocește pacea între romîno-bulgari și romei. Covârșitoarea putere a romeilor bătea la ochi și neliniștea încît principele bulgar Mihail, având grija unei așa de primejdioase vecinătăți, stătu totuși pe gânduri de pace, de rugă și mișcă pe socru-său, principele sârbesc Uroș, ce era-nsurat cu Anna, fiica regelui maghiar Bela IV, ca să ia asupră-i rolul de mijlocitor în această operă a împăcării. Primit de împăratul cu bunăvoință, prietenie și onori, Uroș alcătui cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în Mare afunădându-se”) și sfântul îl blagoslovește : „Să fii la toate beséricile de lumină și oamenilor de spasenie”. Sisinie îl scoate pe drac din fundul mării, îl bate și-l obligă să-i dea înapoi copiii Melintiei. Și acolo unde „ruga aceasta grăi-se-va și numele tău [Sisinie] pomeni-se-va, acolo dracul să nu-l acopere [= să nu ajungă]” (40, p. 221). Scris sau recitat, se credea că acest text-amuletă avea valențe apotropaice, ținând departe de lehuze și de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
gurii mele” (I Regi, XVII, 1). Riturile pentru aducerea ploii au fost în van îndeplinite de preoții zeului Baal, pe când cele săvârșite de Eliah în numele zeului Iahve (construirea jertfelnicului, sacrificiu de vițel pentru arderea de tot, vărsare magică a apei, rugă) și-au atins scopul. „Cerul s-a întunecat de nouri și s-a pornit furtună și ploaie mare” (I Regi, XVIII, 45). Ulterior, profetul Eliah s-a ridicat la cer „într-un vârtej de vânt”, având ca vehicul „un car
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
chiar de litere inventate (121, p. 307). Faptul că în „Cartea solomonarului” se utilizau, probabil, diverse formule magice scrise și cu caractere ebraice i-a făcut pe țăranii români să o asemene sau chiar să o identifice cu cărțile de rugă ciune ale evreilor. Astfel, „în Bucovina [se] cred[e] că taina «școlii de șolo- monărit» o știu numai jidovii din cartea din care se roagă ei toamna, la sărbătoarea lor cea mare” (8, p. 146). De aici, nu a mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
iar fascio = „a înfășura, a lega cu fâșii” ; sanscr. yukti = „a lega, a uni”, dar și „mijloc magic” ș.a.m.d. (7, p. 151). În aceste cazuri, omologia acțiunilor este dublată de omonimia noțiunilor. Labirintul silvestru și legarea magică prin rugă se regăsesc și în Epopeea lui Ghilgameș (tăblițele III, IV, V). Eroul sumerian este călăuzit prin pădurea de cedri de Enkidu. Enkidu să meargă înaintea ta ; El cunoaște drumul... Înăuntrul pădurii, toate potecile lui Huwawa, întâi el să le pășească
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
furiei, Radoslav lovi cu pumnul în chipul sculptat al Sfântului Augustin cel Nou și apoi se prăbuși la pământ. Aproape că leșină din cauza vorbelor pe care le rostise. Se ghemui ca un foetus pe pardoseala rece și începu să bolborosească rugi. Se aștepta ca mânia divină să se pogoare din cer și să îl trăznească acolo, pe loc. Ecourile se stinseră însă precum toate celelalte, și Abatele începu să creadă că doar durerea pe care o simțea în pumnul cu care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
probabil ca părintele Bernard Vaughan să vină iarăși să mai țină o predică. O, da; foarte impresionant. Un om cu adevărat minunat. Părintelui Conmee îi părea foarte bine că o vede pe soția domnului deputat Sheehy bine sănătoasă și o rugă să-i transmită salutul său domnului deputat David Sheehy. Da, avea să vină să le facă o vizită, fără îndoială. La revedere, doamnă Sheehy 407. Cîteva lucruri sînt uimitoare în prezentarea acestei întîlniri. Selectarea extraselor din conversația dintre părintele Conmee
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lux". Sunetul demiurg constrînge realitatea. Noi vom aduce la semnele scrise, medium rece, virtuțile împrumutate Verbului, medium cald prin riturile orale, cu formulele lor de imprecație sau incantație, binecuvîntare sau blestem. Nu de aici vine "farmecul" poetului? Murmurul vrăjit al rugii? Făcător de cuvinte, făcător de farmece. Orice schimbare, eveniment sau catastrofă naturală nu presupune oare intervenția unei cauze inteligente? Contra acestei credințe originale, terifiante, ne apărăm cu o contra-credință: cea cu care noi vom putea stăpîni natura și evoluția evenimentelor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]