KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928

a ceea ce el are diferit de mine. La limită, tot ceea ce cade în afara eului meu îmi este străin. Sânt atât de bine închis în diferența limitelor mele, încît identitatea pe care o împart cu ceilalți devine insesizabilă. Firescul a ceea ce sânt transformă în nefiresc tot ceea ce e altfel decât mine. Totul, în mine, este acord cu cele douăsprezece limite care mă determină în concretețea lor, dar acest acord se însoțește cu opreliștea absolută ca același drept să și-l asume și

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
de dinaintea alegerii mele) în virtutea căreia pot alege și prin care, alegând, pot la rândul meu să institui limite. Numai că libertatea ca facultate a alegerii nu se poate exersa "liber", ci doar îngrădită de celelalte limite care alcătuiesc fondul intim-străin. Sânt acestea singurele limite care îngrădesc - și totodată fac cu putință - exercițiul libertății și care, făcînd-o să depindă de..., o transformă în libertate gravitațională? Libertatea ca alegere nu se poate exersa decât în măsura în care se bazează pe conștiința existenței unor posibilități variate

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
profesiune, odată aleasă, este limita pe care mi-o dau în chip liber (e hotarul care rezultă din hotărârea mea), dar este o limită pe care mi-o dau dintr-un număr limitat de posibilități. Eu decid, hotărăsc, aleg - deci sânt liber -, dar decid instituind o limită dinlăuntrul unui set (limitat) de limite eligibile. "Limita inventarului" - câmpul finit de posibilități în care se mișcă alegerea mea - este, alături de limita elementelor fondului intim-străin, cea de-a doua față gravitațională a libertății. Libertatea

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
câmpul alegerii este compensată de redeschiderea libertății în spațiul îngrădirilor inițiale pe care le marchează elementele fondului intim-străin. Am văzut că libertatea se poate întoarce asupra acestor elemente și le poate considera și reconsidera. În primă instanță eu descopăr că sânt centrat (fixat) pe cele douăsprezece determinații ale fondului intim-străin: sânt centrat pe sexul meu, pe națiunea mea, pe limba mea etc. Sânt "centrat" în măsura în care consider că axa lumii trece, de pildă, prin satul meu, prin masculinitatea mea, prin cuvintele graiului

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
inițiale pe care le marchează elementele fondului intim-străin. Am văzut că libertatea se poate întoarce asupra acestor elemente și le poate considera și reconsidera. În primă instanță eu descopăr că sânt centrat (fixat) pe cele douăsprezece determinații ale fondului intim-străin: sânt centrat pe sexul meu, pe națiunea mea, pe limba mea etc. Sânt "centrat" în măsura în care consider că axa lumii trece, de pildă, prin satul meu, prin masculinitatea mea, prin cuvintele graiului meu sau prin zeii religiei mele. Apoi descopăr că există

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
se poate întoarce asupra acestor elemente și le poate considera și reconsidera. În primă instanță eu descopăr că sânt centrat (fixat) pe cele douăsprezece determinații ale fondului intim-străin: sânt centrat pe sexul meu, pe națiunea mea, pe limba mea etc. Sânt "centrat" în măsura în care consider că axa lumii trece, de pildă, prin satul meu, prin masculinitatea mea, prin cuvintele graiului meu sau prin zeii religiei mele. Apoi descopăr că există alte sate, alte obiceiuri, alte limbi, alte peisaje, alte seminții, alte altare

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
care nu se poate relativiza, pe scurt centrarea căreia descentrarea îi este refuzată. Eu nu pot ajunge astfel la gândul generos că în cântarul mare al lumii toate concretizările elementelor fondului intim-străin atârnă la fel și că, de aceea, ele sânt egal îndreptățite. Descentrarea nu înseamnă pierderea centrării, ci reașezarea în sistemul de limite primite cu un spor de toleranță față de celelalte centrări și cu gândul că propria ta centrare nu e până la urmă decât rodul unui hazard ("s-ar fi

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
principiu de economie al ființei; datorită lui, ființa devine numărabilă. Faptul de a fi este infinit la nivelul reiterării exemplarelor în cadrul speciilor, dar este finit la nivelul speciilor înseși. Cu alte cuvinte, el este finit din perspectiva tiparului (regnurile ființei sânt limitate ca număr), dar este infinit din perspectiva indivizilor care, la nivelul hotarelor ce le sânt proprii, multiplică indefinit tiparul. Nu putem spune ce anume este în mai mare măsură: tiparul care se reiterează în fiecare exemplar, ori hotarul fiecărui

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
finite. Esența preluării în proiect este puterea. Puterea ca preluare în proiect începe de la eul propriu. Supunerea eului la proiectul propriu este prima formă a puterii. Mă preiau în proiect, mă supun hotărârii mele, îmi dau hotare, mă hotărăsc și sânt la nivelul liberei mele instituiri. Dar cine sânt "eu", acela pe care îl preiau în proiect și care precede orice preluare în proiect? Acest "eu" gol, care premerge oricărui proiect și pe care abia urmează să-l preiau în proiect

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
ca preluare în proiect începe de la eul propriu. Supunerea eului la proiectul propriu este prima formă a puterii. Mă preiau în proiect, mă supun hotărârii mele, îmi dau hotare, mă hotărăsc și sânt la nivelul liberei mele instituiri. Dar cine sânt "eu", acela pe care îl preiau în proiect și care precede orice preluare în proiect? Acest "eu" gol, care premerge oricărui proiect și pe care abia urmează să-l preiau în proiect, îl descopăr în frică. În frică, ființa mea

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
dată aici, cu mine. Frica aceasta se naște nu din iminența primejdiei, ci din posibilul ei, știut, experimentat și verificat ca atare de alții. Nu primejdia reală, ci doar proiecția ei mă înspăimîntă și mă domină. Și dominîndu-mă, eu nu sânt liber. Am luat o hotărâre. Această hotărâre îmi tulbură liniștea, îmi schimbă cursul vieții, îmi primejduiește însăși viața. Nu este o hotărâre prin care doar risc, ci una în care am certitudinea deznodământului nefast. Hotărîndu-mă astfel, nimic bun nu mă

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
astfel, nimic bun nu mă poate aștepta. Primejdia care mă amenință acum este la fel de concretă ca aceea pe care o trăiesc într-o avalanșă, într-un cutremur sau într-un atac la drumul mare. Numai că de data aceasta eu sânt cel care o provoacă; ea este înscrisă de la bun început în însăși hotărârea mea. Hotărârea mea este avalanșa, cutremurul, atacul la drumul mare. M-am expus primejdiei cu bună știință, mi-am asumat-o, am făcut-o să se nască

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
bun început în însăși hotărârea mea. Hotărârea mea este avalanșa, cutremurul, atacul la drumul mare. M-am expus primejdiei cu bună știință, mi-am asumat-o, am făcut-o să se nască și mă duc în întîmpinarea ei. Făcând astfel sânt curajos. Făcând astfel îmi este totodată frică. Dar frica aceasta, care este o componentă a curajului, care s-a născut din libertatea hotărârii mele, frica aceasta pe care mi-o asum laolaltă cu efectul hotărârii mele, frica aceasta care însoțește

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
l-a proiectat, toată ființa mea se adună în frică. Însăși această așteptare înfrigurată determină strângerea mea în mine. Frica este punctul de supremă concentrație a ființei mele dinaintea deznodământului nefast. De aceea, mai mult decât oriunde, în frică eu sânt În timp ce mă adună între hotarele ființei mele, frica îi trasează și îi măsoară acesteia teritoriul. Nici o parte din mine nu rămâne, desprinsă, în afara mea. Totul este retras aici, concentrat, compact, coerent. De-abia acum, în această contracție de ființă, aflu

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
între hotarele ființei mele, frica îi trasează și îi măsoară acesteia teritoriul. Nici o parte din mine nu rămâne, desprinsă, în afara mea. Totul este retras aici, concentrat, compact, coerent. De-abia acum, în această contracție de ființă, aflu cât de mult sânt Știu că sânt pentru că, fiindu-mi frică, sânt amenințat să nu mai fiu. Și în această amenințare esențială a ființei mele aflu cât de mare este povara lui "a fi" și cât de puțin liber sânt tocmai pentru că atârn de

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
îi măsoară acesteia teritoriul. Nici o parte din mine nu rămâne, desprinsă, în afara mea. Totul este retras aici, concentrat, compact, coerent. De-abia acum, în această contracție de ființă, aflu cât de mult sânt Știu că sânt pentru că, fiindu-mi frică, sânt amenințat să nu mai fiu. Și în această amenințare esențială a ființei mele aflu cât de mare este povara lui "a fi" și cât de puțin liber sânt tocmai pentru că atârn de faptul de a fi. Pentru că sânt confruntat cu

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
aflu cât de mult sânt Știu că sânt pentru că, fiindu-mi frică, sânt amenințat să nu mai fiu. Și în această amenințare esențială a ființei mele aflu cât de mare este povara lui "a fi" și cât de puțin liber sânt tocmai pentru că atârn de faptul de a fi. Pentru că sânt confruntat cu suprema mea condiționare, cu însuși faptul de a fi, în frică sânt cel mai neliber. Povara lui "sînt", sensul lui adânc gravitațional, se dezvăluie în întregime în frică

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-mi frică, sânt amenințat să nu mai fiu. Și în această amenințare esențială a ființei mele aflu cât de mare este povara lui "a fi" și cât de puțin liber sânt tocmai pentru că atârn de faptul de a fi. Pentru că sânt confruntat cu suprema mea condiționare, cu însuși faptul de a fi, în frică sânt cel mai neliber. Povara lui "sînt", sensul lui adânc gravitațional, se dezvăluie în întregime în frică. În frică sânt dar nu sânt liber, și astfel, omenește

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
de a fi. Pentru că sânt confruntat cu suprema mea condiționare, cu însuși faptul de a fi, în frică sânt cel mai neliber. Povara lui "sînt", sensul lui adânc gravitațional, se dezvăluie în întregime în frică. În frică sânt dar nu sânt liber, și astfel, omenește, nu sânt De aceea frica deschide totodată către forma cea mai înaltă a libertății: doar în măsura în care ea apare și o înving, îmi dovedesc sau fac dovada faptului că ceva (în numele căruia o înving) este mai puternic decât

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
cu suprema mea condiționare, cu însuși faptul de a fi, în frică sânt cel mai neliber. Povara lui "sînt", sensul lui adânc gravitațional, se dezvăluie în întregime în frică. În frică sânt dar nu sânt liber, și astfel, omenește, nu sânt De aceea frica deschide totodată către forma cea mai înaltă a libertății: doar în măsura în care ea apare și o înving, îmi dovedesc sau fac dovada faptului că ceva (în numele căruia o înving) este mai puternic decât condiționarea mea; că eu sânt în

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
înaltă a libertății: doar în măsura în care ea apare și o înving, îmi dovedesc sau fac dovada faptului că ceva (în numele căruia o înving) este mai puternic decât condiționarea mea; că eu sânt în altă parte decât în limitele condiționării mele; că eu sânt liber față de suprema mea condiționare, de însuși faptul de a fi în nemijlocirea lui. A mă hotărî știind ce este frica înseamnă a putea să-mi pun în discuție eul meu, ființa mea strânsă, prin frică, în propriul ei contur

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
tocmai pentru că hotărârea și curajul pot câștiga în fața acestei griji, frica devine un instinct negociabil la nivelul libertății. În frică survine deci o confruntare decisivă: între ceea ce este condiționat în mine și necondiționarea mea. În chip real și ferm eu sânt mai întîi condiționat: de faptul de a fi, de conștiința acestui fapt, de finitudinea mea. Fiind condiționat astfel, eu sânt desigur, condiționat și de libertatea mea. Dar spre deosebire de celelalte condiționări, libertatea este condiționarea care mă face să-mi obțin necondiționarea

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
apar ca punct ferm prin care mă definesc și prin care îmi definesc relația mea cu lumea. Hotărârea se mișcă pe terenul certitudinii: hotărîndu-mă, fac dovada faptului că știu ce am de făcut, că dețin certitudinea în privința actelor mele. Ele sânt "hotărîte", au primit hotar, contur, limită. Ele sânt acum compacte, strâns unite în ele însele - "coerente". Iar ele au primit configurație și coerență dinlăuntrul meu chiar; eu sânt cel care le-a dat hotar, le-a "hotărît" așa, le-a

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
știu ce am de făcut, că dețin certitudinea în privința actelor mele. Ele sânt "hotărîte", au primit hotar, contur, limită. Ele sânt acum compacte, strâns unite în ele însele - "coerente". Iar ele au primit configurație și coerență dinlăuntrul meu chiar; eu sânt cel care le-a dat hotar, le-a "hotărît" așa, le-a delimitat, eu sânt cel care le-a "tăiat", "tranșat" (decido), decupîndu-le din materialul amorf al gesturilor posibile, din posibilul vieții mele, dîndu-i acesteia, de fiecare dată, contur. Mă

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
eu, din aceeași voință, din aceeași certitudine; laolaltă, ele alcătuiesc ansamblul unei vieți. Până atunci altceva și alții au hotărât pentru mine. Până să ajung să mă hotărăsc și astfel să fiu eu, nu sânt decât conturul trasat din afara mea, sânt ceea ce s-a făcut din mine, desenul unei alte mâini, al unei alte voințe, care a hotărât fără să mă întrebe. În schimb, hotărârea luată în numele certitudinii pe care o dețin este limita pe care mi-o dau din interior

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]