3,007 matches
-
ani, Steaua Roșie Belgrad l-a inclus pe Vidić în sistemul ei de juniori. Nemanja Vidić și-a început cariera de senior la Spartak Subotica, în 2000. A ajuns din nou la Steaua Roșie după un sezon, jucând în SuperLiga sârbă. Datorită calităților sale de lider, Vidić a primit în scurt timp banderola de căpitan. De-a lungul celor trei ani în care a fost căpitan, el a marcat 12 goluri în 67 de meciuri, și în ultimul sezon petrecut la
Nemanja Vidić () [Corola-website/Science/308976_a_310305]
-
câteva cărți îi sunt interzise, deși atât Mickiewicz, cât și Towiański sunt încurajați să participe la slujbele religioase. O selecție a prelegerilor susținute în acea perioadă sunt publicate în patru volume, evidențiind vastele sale cunoștințe de literatură rusă, poloneză, cehă, sârbă. Împreună cu alți doi profesori celebri de la "Collège de France" din acea perioadă și anume Jules Michelet (titularul catedrei de „Istorie și morală”) și Edgar Quinet (titularul catedrei de „Literaturi și instituții comparate ale Europei meridionale”, în cadrul căreia acesta a susținut
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
vizată, de unele caracteristici ale acesteia, de întrebarea concretă. Construcțiile diferă numai prin registrul de limbă în care se folosesc. Exemplu pentru întrebarea corespunzătoare lui „Unde locuiește (el)?”, cu procedeele prin care se realizează în raport cu propoziția enunțiativă corespunzătoare: În limba sârbă, de exemplu, întrebarea totală directă conține obligatoriu o particulă interogativă, "li" sau "da li": "Spavaju li deca?" sau "Da li deca spavaju?" (ambele însemnând „Dorm copiii?”). Acest criteriu se referă la atitudinea vorbitorului față de ceea ce exprimă. Astfel, propoziția poate fi
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
se compara: Propoziția exclamativă poate fi marcată și prin cuvinte specifice: "ce" interogativ cu valoare adjectivală sau adverbială, adverbul "mai" (Ce am mai râs!"). În unele gramatici, astfel de cuvinte sunt cuprinse în clasa gramaticală numită particulă. Exemplu din limba sârbă: Ala je lepa ova bašta!" „Ce frumoasă e grădina asta!”. Acest criteriu cuprinde și modalitatea, adică felul cum consideră vorbitorul acțiunea. Conținutul și modalitatea se redau mai ales prin modul verbal al predicatului. Astfel există următoarele tipuri de propoziții: Propoziția
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
al patrulea fiu, Constantin, Manuel l-a ținut la Constantinopol, până ce un apanaj potrivit avea să fie disponibil. Se știu puține lucruri despre copilăria și primii ani ai lui Constantin. I-a fost devotat mamei sale, Elena, fiica unui principe sârb, Constantin Dragaș. I s-a spus adesea Porfirogenetul, ceea ce însemna că se născuse în camera de purpură a palatului. Era o distincție pe care o împărțea cu fratele său mai mare, Teodor, și cu frații mai mici, Dimitrie și Toma
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
cei care s-au întors în Serbia au dus cu ei mai degrabă o versiune turcească decât una grecească. În mod sigur, toate relatările turcești timpurii care s-au păstrat despre căderea Constantinopolului înregistrează tăierea capului împăratului. Unul dintre luptătorii sârbi a lăsat propria sa relatare. Este vorba despre Constantin Mihailovici din Ostrovița, care mai târziu s-a convertit la islam și a putut deveni ienicer în slujba sultanului. Amintirile sale sunt, uneori, greșit socotite drept jurnalul unui ienicer polonez. Le-
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
de armată Constantin Prezan, la 5 februarie 1920 ("Înalt Decret no. 372 din 5 februarie 1920"), pentru modul cum a condus operațiile din Transilvania și Ungaria din anii 1918-1919. Primul ofițer străin decorat a fost căpitanul Milenko Milicievici, din Divizia Sârbă de Voluntari, la 1 octombrie 1916 ("Înalt Decret no. 2990 din 1 octombrie 1916"), pentru fapte de eroism din timpul luptelor de la Cocargeaua. Primul ofițer străin decorat clasa II a ordinului a fost generalul Dimitri Grigorevici Șcerbatciov, comandantul Grupului de
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” () [Corola-website/Science/309348_a_310677]
-
să nu calce liniile de margine de pe teren. Se autodescrie ca fiind dârza, sensibilă, determinată și foarte competitivă. Persoanele pe care le admira cel mai mult sunt familia, pentru sprijinul pe care i l-au acordat. Vorbește fluent engleză și sârbă. Cele mai memorabile amintiri sunt victoriile asupra lui Amelie Mauresmo, la Roland Garros, în 2005, și asupra Mărținei Hingis, în finala de la Montreal, în 2006. Ana își face debutul în circuitul ITF (jucând la 4 turnee), precum și în WTA, evoluând
Ana Ivanović () [Corola-website/Science/309349_a_310678]
-
total, 3 864 de mașini. La nivelul anului 2007, rețeaua SEAT în România cuprindea 23 de concesionari, fiecare cu service propriu. Rețeaua de concesionari SEAT din Serbia include un dealer în Provincia Autonomă Voivodina, la Novi Sad. În 2006, importatorul sârb al SEAT, "Porsche Serbia", a anunțat vânzări de peste 300 de unități pentru marca spaniolă în întreaga Serbie. Celebrul duet sârbo-muntenegrean Flamingosi a fost contractat în 2006 pentru promovarea mărcii. Participarea constructorului spaniol la mecanismul de testare a siguranței autoturismelor, Euro
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
un peisaj natural deosebit, a fost în secolele XVIII, XIX și stațiune turistică. Multă vreme minele din Baia Mare și Baia Sprie au reprezentat proprietatea reginei. În anul 1411 cele două orașe sunt cedate de regele Sigismud lui Ștefan Lazarevisc, despot sârb, în schimbul cetății Belgradului, iar mai târziu în 1427 stăpân al orașului avea să devină Gheorghe Brancovisc. Numele ambilor stăpâni au lăsat gusturi amare locuitorilor din acele vremuri. Ei au asuprit locuitorii băștinași pentru îmbogățirea lor personală. Domnia lui Iancu de
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
Turcii au încercat să debarce la Vidin, dar au fost respinși de săgeți. La 4 iunie, un contingent de ieniceri a debarcat în timpul nopții, la Turnu, unde aproximativ 300 din ei au fost uciși de atacurile valahilor. Ienicerul de origine sârbă "Constantin din Ostrovița" a scris despre întâlnirea cu Vlad Țepeș: Armata otomană a reușit să avanseze, dar Vlad le-a îngreunat considerabil avansul, pârjolind terenul și otrăvind fântânile. De asemenea valahii au deviat cursurile râurilor mai mici, formând astfel terenuri
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
și atestările mai vechi ale termenului „limba muntenegreană”. Adversarii ideii de limbă muntenegreană sunt totodată adepții uniunii statale cu Șerbia, de exemplu lingviștii Mihajlo Sćepanović, Branislav Brborić, Slobodan Remetić, Drago Ćupić și Mâțo Pižurica. Ei consideră că muntenegrenii vorbesc limba sârbă și aduc ca argument principal faptul că nu există diferențe semnificative între limba vorbită în Muntenegru și cea vorbită în Șerbia. Alt argument este că în general muntenegrenii s-au considerat în decursul istoriei sârbi, desi Muntenegrul a fost multă
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
viitoarea Iugoslavie. Că în general muntenegrenii se considerau sârbi reiese și din legea muntenegreană a învățământului din 1911, conform căreia era obligatoriu învățământul primar în școli sârbești de stat sau private, și printre materiile principale era istoria sârbilor și limba sârbă. În general, lingviștii din afara spațiului ex-iugoslav, neimplicați emoțional în problema, fac o distincție netă între punctul de vedere sociolingvistic și cel lingvistic propriu-zis. De exemplu Paul-Louis Thomas, profesor la Universitatea Paris-Sorbona (Paris IV), unde are oficial specialitățile numite „limba și
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
intelectuali muntenegreni mulsulmani și nemusulmani cer într-o scrioare deschisă retragerea volumului. Standardizarea limbii muntenegrene se face pe baza a două categorii de trăsături: pe de o parte acele trăsături ale dialectului štokavian care sunt comune vorbitorilor de bosniacă, croată, sârbă și muntenegreană, pe de altă parte trăsăturile comune graiurilor muntenegrene ale dialectului štokavian, clasificate în trei grupuri: de sud-est, de nord-vest și al celor din partea muntenegreană a Sandžakului. Standardul muntenegrean are nu numai trăsături comune cu toate celelalte trei standarde
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
trăsături comune cu toate celelalte trei standarde, ci și unele comune numai cu cel croat, și altele comune numai cu cel sârbesc. Standardul limbii muntenegrene conține majoritatea trăsăturilor fonologice din standardele celorlalte limbi din diasistem (vezi Limba croată și Limba sârbă). Pe lângă acestea normează pronunțarea (i)jekaviană, care este standard și în croată, precum și câteva trăsături proprii numai muntenegrenei. Este normata o palatalizare provocată de pronunțarea jekaviană. Această produce două consoane specifice, rezultate din palatalizarea jekaviană a lui /s/ și /z
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
sunt limitate teritorial și nu sunt normate. se scrie cu alfabetul chirilic și cu cel latin, ceea ce se precizează și în constituția țării, existând tendința de a folosi mai mult alfabetul latin. Sunt aceleași alfabete pe care le folosesc limbile sârbă și croată (vezi Limba sârbă. Corespondență scriere-pronunțare), având în plus două litere pentru redarea celor două consoane specifice. În alfabetul latin, acestea sunt Ś și Ź, luate din scrierea limbii poloneze, care are de asemenea consoanele respective. În alfabetul chirilic
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
sunt normate. se scrie cu alfabetul chirilic și cu cel latin, ceea ce se precizează și în constituția țării, existând tendința de a folosi mai mult alfabetul latin. Sunt aceleași alfabete pe care le folosesc limbile sârbă și croată (vezi Limba sârbă. Corespondență scriere-pronunțare), având în plus două litere pentru redarea celor două consoane specifice. În alfabetul latin, acestea sunt Ś și Ź, luate din scrierea limbii poloneze, care are de asemenea consoanele respective. În alfabetul chirilic, acestora le corespund Ć, respectiv
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
pe hărți, pot fi scrise împreună și fonetic, si ca în limba de origine, dacă aceasta folosește alfabetul latin sau pe cel chirilic. Morfologia și sintaxa limbii muntenegrene standard are doar câteva particularități față de standardele din restul diasistemului (vezi Limba sârbă. Gramatică). Unele forme specifice decurg din frecvență mai mare în muntenegreană a grupului "ije". Prin urmare, ca forme negative de indicativ prezent ale verbului "biți" „a fi” sunt normate numai formele cu "ije": "nijesam" ( și "nisam") „(eu) nu sunt”. De
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
diferă în esență de cel al diasistemului în general. Totuși sunt destul de multe cuvinte diferite. Exemple de cuvinte de aceeasi origine, dar cu forma diferită de cele din sârbă și croată: Exemple de cuvinte diferite, cu același sens în muntenegreană, sârbă și croată: Și forma în care se adaptează împrumuturile lexicale poate să difere în muntenegreană: Ca si graiurile croate de pe coasta Adriaticii, muntenegreană are mai multe împrumuturi din limba italiană decât sârbă. Exemple:
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
de cuvinte diferite, cu același sens în muntenegreană, sârbă și croată: Și forma în care se adaptează împrumuturile lexicale poate să difere în muntenegreană: Ca si graiurile croate de pe coasta Adriaticii, muntenegreană are mai multe împrumuturi din limba italiană decât sârbă. Exemple:
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
zice că numele Cravețchi, Ghiboltovschi, Gorodețchi, Medvețchi, Vornovițchi sunt de origine poloneză, Borcoman, Gogoman - de origine turcească, Andronic, Auzeac, Cușnir, Moscaliuc - de origine ucraineană, Bejenaru, Ciubotaru, Dohotaru, Vacaru - că-s veniți din dreapta Prutului, iar Ostaficiuc, Panteleiciuc, Timciuc sunt de origine sîrbă. Legendele sunt legende, dar în sec. XVIII despre s. Grimăncăuți, după cum ne argumentează cu date concrete istoricul Vladimir Nicu, se știe deja precis. Pe timp de iarnă, cînd locuitorii lui nu prea se încumetau să se ascundă prin păduri, la
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
localități: Pojejena, județul Caraș-Severin, (52.09%) Svinița, județul Mehedinți, (87.27%) , și majoritatea relativă într-o a treia, Socol, județul Caraș-Severin, (49.54%) . Regiunea în care se află cele trei localități este cunoscută cu numele de "Clisura Dunării" (în limba sârbă: "Банатска Клисура" ("Banațka Klisura"). Cei mai mulți sârbi din România sunt creștini ortodocși ținând de Eparhia ortodoxă sârbă a Timișoarei, în timp ce sârbii din Svinița sunt adepți ai ritului ortodox vechi. Populația sârbească din România a fost mai numeroasă în trecut. Deși cei mai mulți
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
Timișoarei, în timp ce sârbii din Svinița sunt adepți ai ritului ortodox vechi. Populația sârbească din România a fost mai numeroasă în trecut. Deși cei mai mulți sârbi locuiau în regiunea Banatului, mai existau comunități sârbești și în regiunea județului Arad, cunoscută în limba sârbă ca "Pomorišje", dar și în alte localități ale Principatului Transilvaniei, bărbații servind ca soldați ai principilor Transilvaniei. La începutul secolului al XVIII-lea, orașul Timișoara avea 600-700 de locuitori, din care 446 erau sârbi, 144 evrei și 35 armeni. În
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
orașul Ploiești, toți dintre ei fiind bulgari" (Giurescu, p.269). Se presupune că sârbii au sonstituit marea majoritate a trupelor de mercenari cunoscute ca "seimeni", dat fiind faptul că nucleele lor au fost atestate documetar ca fiind formate din ""seimeni" sârbi" în timpul unei revolte a lor din 1655, iar din timpul domniei lui Matei Basarab există mărturii ale sosirii în țară a unui mare grup de refugiați sârbi. Listă a mânăstirilor sârbești din România: Carașovenii reprezintă o populație vorbitoare a dialectul
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
Banatul românesc (județul Caraș-Severin). Alți autori includ această variantă regională în dialectul štokavian. Graiurile "torlački" și graiurile bulgare de vest, care se aseamănă cu ele, au făcut, până la o epocă relativ recentă, obiectul unor dispute de fapt extralingvistice între lingviști sârbi și bulgari, primii considerând toate aceste graiuri pur sârbești, iar ceilalți afirmând despre ele că sunt pur bulgărești. În realitate este vorba de un continuum dialectal, aceste graiuri fiind de tranziție între cele două limbi. 2. Există și o diviziune
Diasistemul slav de centru-sud () [Corola-website/Science/306100_a_307429]