23,741 matches
-
a dus la înmulțirea plantelor toxice și a buruienilor (plante ruderale), cu valoare furajeră slabă, altele de-a dreptul toxice care dăunează metabolismului animalelor. Dintre plantele toxice amintim (unele au valoare curativă, vindecătoare!): mătrăguna, cucuta, mărul lupului, coada calului, spanacul sălbatic, piciorul cocoșului, mana apei, floarea paștelui, fumărița, ciumăfaiul, măsălarița, baraboi, roșcuța, iarba fiarelor, dalacul, săpunarița, holera, rugina, inul sălbatic, pelinul, vinarița, laptele câinelui, loboda, bozul etc. în condițiile în care se vorbește tot mai mult despre păstrarea mediului, despre ecologie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toxice care dăunează metabolismului animalelor. Dintre plantele toxice amintim (unele au valoare curativă, vindecătoare!): mătrăguna, cucuta, mărul lupului, coada calului, spanacul sălbatic, piciorul cocoșului, mana apei, floarea paștelui, fumărița, ciumăfaiul, măsălarița, baraboi, roșcuța, iarba fiarelor, dalacul, săpunarița, holera, rugina, inul sălbatic, pelinul, vinarița, laptele câinelui, loboda, bozul etc. în condițiile în care se vorbește tot mai mult despre păstrarea mediului, despre ecologie și produse ecologice, se impune, ținând seama de importanța economică și de funcția socială a vegetației (recreere, agrement, preocupări
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
păduri întinse și pajiști, iar populația era mai puțină și rară, fauna specifică zonei era mai bogată și chiar pe teritoriul comunei Filipeni erau mamifere și păsări care astăzi nu mai sunt. Din Colinele Tutovei au dispărut bourul și capra sălbatică, altele sunt (cervidele) rare și nu se mențin decât prin protecția omului. Fauna comunei este alcătuită din animale, păsări și insecte (fauna terestră și păsările, fauna acvatică - mamifere de apă, păsări de apă, reptile de apă și ihtiofauna), care populeaz
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apa, pomi fructiferi, se cultivau varză și zarzavaturi), se urca printr-o pădurice în Poiană, din Poiană în partea stângă dădeai în locul numit Curpeniș și în Curătură (o poiană făcută cu toporul în pădurea verde!) unde creștea viță de vie sălbatică și alte plante cu tulpină tip vrej, care se cățăra pe copaci. Urcând se ajunge la Fântâna lui Dugheanu (un loc de adăpat vitele și oile). Numele nu vine de la cineva numit Dugheanu, nici de la dugheană, fiindcă nu are sens
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în teritoriile de la sud și la est de Carpați să fi apărut un stat al turcilor vechi, cumanii, numit Cumania, repede „spulberată” de marea pustiire mongolotătară de la 1241-1242. Oricât de pustiitoare și distructive au fost năvălirile migratorilor asiatici, oricât de sălbatice au fost hoardele înarmate, pornite după jafuri și cuceriri, până la urmă trebuiau să asigure stabilitate, liniște și ordine pentru populația locală; altfel i-ar fi anulat orice posibilitate de subzistență. Nu știm de nici o înțelegere dintre reprezentanții populațiilor migratoare și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
familii din satul Iacobeni (e vorba de satul Iacobeni, pe valea Bistriței, nu departe de Vatra Dornei). Și oameni tare cuviincioși erau acești bejenari și femeile lor. Toamna accea (1784) dase târziu, cutreierau câmpii și pădurile, și strângeau pădurețe (mere sălbatice) care roduri și adunături le-au pus în chivnițele (beciuri) gazdelor de-au avut ei a face din ele borș aproape toată iarna, chiuau (băteau în piuă!) produsele și din zeama lor făceau și mâncare.” Importanța însemnărilor lui Ion Dumitru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cetăți zidite din piatră. Pădurea, care ocrotea populația, furniza și o mare parte din cele necesare traiului zilnic: fructe, ciuperci, tuberculi, rădăcini și vânat. În depozitele osteologice de lângă așezări s-au descoperit printre oasele animalelor domestice și oase de animale sălbatice, în principal cervide și porcine. O lungă perioadă de timp, acoperind mileniul I d. Hr. și cel puțin secolele 78, din cel de-al doilea mileniu, pentru protoromâni și români creșterea animalelor a predominat față de cultura plantelor. Situația este explicabilă nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tribut migratorilor care nu îmbrățișaseră religia mahomedană: pecenegii, cumanii, uzii, bulgarii și ungurii. Mongolo-tătarii, trecuți la mahomedanism, erau opriți de a consuma carnea unui animal considerat spurcat. În tot arealul românesc, cu precădere în zonele joase, de șes, creștea calul sălbatic. Din acest cal sălbatic, încrucișat cu caii domestici, dar și cu caii migratorilor asiatici, au rezultat caii moldovenești renumiți, despre care vorbește Dimitrie Cantemir. Când comunitățile românești s-au organizat în uniuni de obști, capabile să opună o oarecare rezistență
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
îmbrățișaseră religia mahomedană: pecenegii, cumanii, uzii, bulgarii și ungurii. Mongolo-tătarii, trecuți la mahomedanism, erau opriți de a consuma carnea unui animal considerat spurcat. În tot arealul românesc, cu precădere în zonele joase, de șes, creștea calul sălbatic. Din acest cal sălbatic, încrucișat cu caii domestici, dar și cu caii migratorilor asiatici, au rezultat caii moldovenești renumiți, despre care vorbește Dimitrie Cantemir. Când comunitățile românești s-au organizat în uniuni de obști, capabile să opună o oarecare rezistență militară, creșterea cailor a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care fie că rădăcinile erau lăsate să putrezească, fie că cioatele erau scoase printr-o muncă istovitoare și terenul nivelat pentru semănat sau plantat. Terenurile astfel obținute se numeau curături (o curătură este deasupra satului Slobozia, era acolo și viță sălbatică - auă!), arșite, runcuri, lazuri. La sudul comunei Filipeni, a satului Pădureni (Moara lui Conachi) era o localitate numită Laz (Lozinca?), dovadă clar a modului de obținere a terenului agricol pe seama pădurii. Văile pâraielor Dunav și Dunavicior (Pârâul Roșu sau Tresștia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bătuți”, iar Cristina Platoneasa (a lui Platon din Filipeni) vinde o vie cu loc de prisacă și pomi în 27 ianuarie 1665 și, respectiv, în 17 martie 1665. Facem cuvenita precizare că vița de vie autohtonă (creștea și în mod sălbatică prin păduri și prin rediuri) era deosebită de vița altoită (nobilă) care se cultivă acum. Vița autohtonă era de calitate superioară (renumitele vinuri de Cotnari din care a băut țarul Rusiei, Petru cel Mare, când a venit la Iași, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bejenarii bucovineni pe dealul Glodișoare, acesta venea de la Bacău călare și trebuie să ne imaginăm că nu călărea o mârțoagă. Despre oi, Cantemir ne spune că sunt de trei feluri: oile de munte, oile de Soroca (astăzi Republica Moldova) și oile sălbatice de pădure. Oilor de la munte nu li se știe numărul, cele din ținutul Câmpulungului aduceau venituri domniei care percepea darea numită gorștina de oi. Și pentru vitele mari se plătea o dare numită văcărit, aplicată numai în anumite perioade și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că primii bucovineni veniți în 1784, ca vornicul Furcaru, au stat o iarnă în Fruntești și, din însemnările lui Ion Ciuchi, aflăm că umblau prin păduri după fructe (poame!), le fierbeau și mâncau un fel de zeamă de pădurețe (fructe sălbatice). Conservarea fructelor s-a făcut prin uscare: cireșe, vișine, merele se tăiau felii și se uscau, se făceau scrijele, perele, toate ciupercile comestibile și fructele de pădure, toate se uscau. La fel se uscau pe lozniță, prunele, numite perje, sau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trebuie pe lume sînt mai mulți oameni răi cu adevărat și mai puțini țugurlani limitrofi. Nu mai vorbiți prostii. Ce trebuie e un pic mai multă milostenie creștină și mai puțină ticăloșie, că parcă sîntem Într-o țară de fiare sălbatice, i-o reteză Merceditas. Se tot duce lumea la slujbă, dar pe domnul nostru Iisus Hristos aici nici Dumnezeu nu-l bagă-n seamă. — Merceditas, să nu mai pomenim de industria liturghierelor, care e o parte a problemei, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
destul de îndelungate în locuri unde își construiesc primele case de piatră. Sacrul îi însoțește și aici: anumiți zei devin stăpânii unor întinderi de pământ. Acum 15 000 de ani, acești mesopotamieni, încă nomazi, sapă puțuri și controlează turme de animale sălbatice, fără să le domesticească deocamdată; acordă tot mai multă importanță progeniturilor lor și protejează natura, considerată expresie a divinității. Acum 10 000 de ani, pentru a vâna animale mai iuți decât el, omul inventează două instrumente revoluționare ce-i permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
putea evita, dacă așa ceva încă mai este posibil, vărsarea de sânge într-o confruntare fizică ce se apropie în mod evident, domnule președinte, domnule prim-ministru, spuneți-ne unde se află polițiștii ca să-i apere pe oamenii nevinovați de tratamentele sălbatice cu care ceilalți se pregătesc să-i pedepsească, doamne, doamne, ce se va întâmpla, aproape suspina reporterul. Elicopterul rămânea imobil, se putea vedea tot ce se petrecea pe stradă. Două automobile se opriseră în fața clădirii. Se deschiseră ușile, ocupanții coborâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în jacheta lui veche de sport și cu melonul neperiat. Avea pantalonii necălcați, mâinile murdare, iar fața lui, cu barba roșie crescută de câteva zile, cu ochii mici, nasul mare și agresiv, era nu numai aspră, ci de-a dreptul sălbatică. Gura prea mare, buzele greoaie și senzuale. Nu, era imposibil să-l etichetez exact. — Și nu te mai întorci la soție? l-am întrebat în cele din urmă. Niciodată. — Să știi că ea e gata să dea uitării tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
comandat ceva de băut și am așteptat liniștit să termine Strickland partida. Ba chiar m-am bucurat de prilejul de a-l cerceta în voie. Cu siguranță că nu l-aș mai fi recunoscut. În primul rând, barba lui roșie, sălbatică și nețesălată îi ascundea cea mai mare parte a feței, iar părul îi crescuse foarte mult. Dar schimbarea cea mai surprinzătoare era că slăbise foarte tare. Nasul lui lung te înțepa acum arogant. Îi scotea în evidență pomeții. Iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
împiedica? Imediat, pe fața lui rotundă se răspândi un zâmbet: — Deci încuviințezi? Ești de acord? Știam eu că așa o să fie. O, scumpa mea! Deodată ea își veni în fire și-și adună toate puterile. Îl privi cu niște ochi sălbatici. Își duse mâinile la inimă de parcă nu i-ar mai fi putut suporta bătăile: — Oh, Dirk, niciodată de când ne-am cunoscut nu ți-am cerut să faci nimic pentru mine. Dar știi că nu e lucru pe lume pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
soțul ei și ceea ce luasem eu drept dragoste nu era decât reacția feminină la mângâieri, blândețe și confort, întrucât în mintea majorității femeilor acestea trec drept dragoste. Este un sentiment adormit capabil să fie stârnit de orice obiect, așa cum vița sălbatică poate să crească pe orice copac. Iar înțelepciunea lumii îi recunoaște forța atunci când o îndeamnă pe o fată să se mărite cu bărbatul care o vrea, dându-i asigurări că dragostea va veni de la sine. Este o emoție care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cum prevăzuse dezastrul. Probabil că într-un chip destul de curios oroarea pe care o simțea față de el era un transfer al ororii față de ea însăși, pentru că Strickland o tulbura într-un fel manieră atât de straniu. Înfățișarea lui era aspră, sălbatică și neîngrijită. Era o detașare în ochii lui și o senzualitate care i se citea pe buze. Era mare și puternic. Îți dădea impresia unei pasiuni neîmblânzite. Și poate că ea mai simțea la el și elementul sinistru care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui și o senzualitate care i se citea pe buze. Era mare și puternic. Îți dădea impresia unei pasiuni neîmblânzite. Și poate că ea mai simțea la el și elementul sinistru care mă făcuse să-mi amintesc de ființele acelea sălbatice din istoria timpurie a lumii când materia, păstrându-și primele legături cu pământul, părea să mai posede încă un spirit al ei propriu. Dacă Strickland o impresiona într-un fel, era inevitabil fie să-l iubească, fie să-l urască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și musculoase. El avea degetele lungi. Acele degete iscusite ale artistului care pot să modeleze totul. Și cine știe ce gânduri tulburi îi stârniseră ele. Dormea foarte liniștit, fără să se clintească, de parcă ar fi fost mort și arăta ca o ființă sălbatică din codru care se odihnește după o vânătoare îndelungată. Și s-o fi întrebat ce fantezii îi populează lui visele. Oare nu cumva visa la nimfa care alerga prin pădurile Greciei urmărită de un satir înfierbântat? Nimfa fugea cu picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Și tot mai fugea în tăcere, iar el o urmărea tot fără o vorbă. Și când în cele din urmă o prindea în brațe, oare ce fiori străbăteau inima ei? De spaimă ori de extaz? Blanche Stroeve căzuse pradă poftei sălbatice. Poate că-l mai ura încă pe Strickland, dar îi era foame de el și tot ceea ce alcătuise până atunci viața ei ajunsese să nu mai conteze. Încetase să mai fie o femeie complexă, bună și veselă, dar chibzuită deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un cărturar ar fi putut ușor să găsească materie primă pentru un dicționar complet al ștrengarilor și pezevenghilor descriși în romanele picarești. Dar eu trebuie să mă mulțumesc doar cu câteva paragrafe. Am avut impresia unei vieți intense și brutale, sălbatică, multicoloră și vivace. Marsilia pe care o cunoșteam, insolită și plină de oameni care gesticulează, cu hotelurile confortabile și restaurantele pline de oameni din lumea bună, cuminți și banali, renăștea acum dinaintea ochilor mei. Îi invidiam pe cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]