2,533 matches
-
peste el [= evreul maramureșean] mai sus, la 500 de metri [deasupra mării], pe capra cotiugii cu doi cai, cărând butucii la fabrică, glumind idiș cu țărani [români] descendenți din voievozi, mânuind biciușca și suduind animalele, opintindu-se la roată sau săltând un lemn rebel cu o forță necostisitoare, naturală. Și mai sus, la 1.000 de metri, În inima codrilor seculari, ciocănind cunoscător, ca un medic, pielea stejarilor străbuni sau clătinându-se la marăv [= rugăciune de seară], lângă joagărul pe care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fermei dau de un gărduleț pe partea stângă, conducând către o casă din piatră și lemn, de unde apare o femeie de vreo patruzeci de ani, însoțită de un labrador auriu, un maidanez slab și un pui de labrador negru, toți săltând și lătrând în jurul ei. „Tu trebuie să fii Ingrid. Bine ai venit. Eu sunt Maria. Din păcate, Karina, patroana, a avut o urgență și a trebuit să plece la Cordoba pentru două zile. Hai să facem un tur al fermei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
încălzit o bucată de bostan până nu puteai s-o atingi de fierbinte, a învelit-o într-o pânză subțire, de culoare închisă și i-a plimbat-o pe la bot. Când Murgu a mușcat după obicei, de fierbințeală s-a săltat pe picioarele din spate, nechezând de durere, căci s-a fript la bot. Nu s-a lecuit imediat de năravul de a mușca dar încet-încet s-a deprins să nu mai încerce să muște obiecte ce-i ajungeau în fața botului
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
putea să-l însuflețească omul secolului nostru. Pe o „stradă” a cimitirului, în fața unei „case” luminată chiar - deci ei își asigură acolo și confortul necesar - am văzut chiar și o mașină. Acel locuitor al spațiului amintit reușise probabil să se salte puțin mai deasupra celorlalți și cine știe ce poveste-i povestea lui, și cine știe ce eforturi face pentru a părăsi... „locul de veci”. Iată că astfel s-ar putea spune, pentru unul care iese dintre morminte, că a ajuns să se rupă din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
orgiile din cauza unei noi sarcini. Când am născut băiatul toată lumea s-a bucurat. Dar nici de el nu ne-am prea ocupat, „pasându-i-l” fetei care fără să vrea i-a fost și mamă și tată. Copiii s-au săltat unul pe altul, s-au ajutat. S-au chinuit și noi, părinții, nu i-am prea băgat în seamă, reluându-ne stilul de viață anterior. Credeam că familia se completase dar când fata cea mare avea 21 de ani și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu un preț de 10 ori mai mare). Pe motonavă erau și băieți cu ochii albaștri, iar alți ochi de aceeași plăcută culoare pândeau la Cernavodă și Constanța (orchestrele fiind asigurate de ONT Litoral). Dacă "hartiștii" nu dădeau "darul" erau săltați cu tot cu "agoniseală" și eu eram anunțat de la Constanța: "A plecat motonava spre Viena fără orchestră". (Mi-a venit să râd odată, fiind anunțat că nu toată orchestra a fost "reținută", ci doar violonistul, chitaristul și pianistul, singurul "curat" fiind percuționistul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Pe noptieră, alături de o veioză masivă cu două capete de lei din bronz, se afla un mic ceas neconvențional: un recipient Înalt de cristal În care niște lamele cu cifre negre, albe ca fildeșul și semănând cu niște pagini scrise, săltau din dreapta În stânga, fiecare oprindu-se pentru un minut așa cum Încă se mai opreau reclamele pe vechiul ecran de cinema. Îmi acordam zece minute ca să-mi Înregistrez textul În memorie (astăzi mi-ar trebui două ore!) și - să zicem - douăsprezece minute
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prea bine cunoști cât de încurcate sunt "Căile Domnului". De ale oamenilor, ce să mai vorbim? Sunt încâlcite rău, rău de tot... Ba, încă mi-au scos vorbe c-aș fi "făcător de minuni", se miră el și barba îi saltă într-un hohot sănătos. Ștefan râde chinuit: Ai scăpat ieftin! Mie, prostimea a scornit, măre -, c-aș fi fermecat:... c-aș avea "iarba fiarelor" și d-aia nu pot fi răpus de fier vrăjmaș... Mai rău, s-a lățit vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stat în loc... "Și tu, Munteanule, a răcnit el, Mare Domn și Voievod al Țării Românești!!" I-a ars două și lui Vlad, ce nu tremura mai puțin. Apoi, și-a spus gândul ce de mult încolțise în el: să mă salte în Scaunul Moldovei și pe Vlad în Scaunul Țării Românești și, cu toții, împreună, să fim una! "No! O dat Dumnezău să fim o singură țară! Transilvania, Moldova și Țara Românească! Împreună! Jurați!!" Am jurat să fim la bine și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ienicerii sunt pe picior de plecare! "Vin turcii!" Din zi în zi, din oră-n oră, aștept vestea! Și oamenii boierului Asaftei n-au habar să țină arcul în mână! Tot în chiolhane cu umblătoarele târgului... A ajuns de-l saltă slujitorii de cur ca să-l aburce în șa! Și... și colac peste pupăză, s-au găsit la el scrisori de credință către Marele Vizir!... Se leagă, toate se leagă! Un vândut turcilor! Boierii au amuțit. Doar ici-colo, câte o șoaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fierbere: Cazimir sărbătorește tăierea buricului celei de-a unsprezece odrasle regale. Teribil bătrânul! spune admirativ Ștefan, tușind cu subînțeles. Păcat că nu-și dovedește bărbăția și pe câmpul de luptă... Parcă Laiotă Basarab îi mai breaz? Nici nu l-ai săltat bine în tron și iaca a și trecut cu arme și bagaje în tabăra osmanlâilor, spune Șendrea. Valvârtej a ridicat praful șleaurilor spre Stambul, să sărute papucul Padișahului și să-i închine țara, îl înfierează el. L-au tăiat turcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
simți ascuțișul iataganului pe pielea lor. Atunci, în zadar vor plânge, în zadar își vor mușca pumnii; va fi târziu... prea târziu... Și vor fi singuri... Ce-o să mai râd acolo, la Putna! hohotește el. O să hohotesc de-o să-mi salte lespedea de pe piept... ce-o să mai râd!... Parcă am fost blăstămați să n-avem și noi parte de puțină tihnă... Mult chinuit a mai fost și pământul ista al Moldovei... Să nu-i fie dat omului cât poate să pătimească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au devenit o raritate. Toată lumea, de la oameni simpli la celebrități, sfidează. În fața unui magazin privatizat, un nenorocit de descărcător, pe jumătate beat și din cap până în picioare murdar cum nu se mai poate, foarte supărat pe condiția sa ingrată, se saltă deodată deasupra ei înjurând în gura mare... guvernul. La teatru, cu ocazia înmânării unor premii, un actor de talent face glume subțiri (subțirele) la adresa puterii și sala elitistă se prăpădește de râs. Ce trist, ce mizer poate fi, uneori, curajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
laudă / Și mărire îți vor da: / Slavă intru cei de sus / Și pace pan’ la apus. Cu mult dar și bucurie / Pacea Domnului să fie! / La anul și la mulți ani!” Și multe alte colinde frumoase răsunau în satul Răchiți. Săltau de bucurie cu toții: mici și mari, tineri și bătrâni, mergeau cu toții unii la alții. Toate cele trei zile colindau și se bucurau nespus de sărbătoarea Crăciunului. Pe atunci nu se făcea pom, adică brad împodobit. Noi toti eram pomul bucuriei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
e o lume-acolo, alta, a copacilor și-a mării...” (Marină, în Sensul iubirii) ; „Ea e Artemis ! Ea poate, ea știe./ Palisandrii se-nchină cu umbră grea,/ când trece și sună sandaua ei vie ” (Artemis, în Dreptul la timp) ; „Calul meu saltă pe două potcoave./ Ave, maree-a luminilor, ave ! ” (O călărire în zori, în Sensul iubirii). Poezia lui Nichita Stănescu e plină de „clasicități”, cu trimiteri la lumea greacă, romană, uneori și la Egipt sau Sumer. Dar nu e o poezie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și băieți cu ochii albaștri (între aceștia medicul, întâlnit după Revoluție printre diplomații romani din SUA!), iar alți ochi de aceeași plăcută culoare pândeau la Cernavodă și Constanța (orchestrele fiind asigurate de ONT Litoral). Dacă "hartiștii" nu dădeau "darul" erau săltați cu tot cu "agoniseală" și eu eram anunțat de la Constanța: "A plecat motonava spre Viena fără orchestră". (Mi-a venit să râd odată, fiind anunțat că nu toată orchestra a fost "reținută", ci doar violonistul, chitaristul și pianistul, singurul "curat" fiind percuționistul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
îi pun un zece, dar anuală nu i-o pot da ! Pe aceste vociferări, ușa se deschise larg. Cu una din cele mai rele figuri ale sale, Cățeaua apăru în cadru. Ca prin farmec, vacarmul se topi. La comandă, clasa săltă în poziție de drepți. Nu se mai auzea nici musca. În timpul acesta Labiș, care era mic de statură, se furișă de pe podium și, înșurubându-se printre bănci, o zbughi glonț pe ușa deschisă. Cu aer de căpcăun în stare să
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Istrati avea succes. Lesnea, unul nebun, în timp ce Faur nu conta. Aflat și el în sală, Mărgărit a stat cuminte până ce un bătrânel cu chelia nespălată critică indignat, în fraze încâlcite, modul în care centrul ignora Iașul. Ridicolă, intervenția l-a săltat de jos pe Mărgărit care a contrazis-o tăios și a încheiat cu un gest ce reteza: „Discursul tovarășului juristconsult CA-DE !” Cu o expresie aiurită, bietul bătrân căzu pe scaun. Orice manieră cuviincioasă îi lipsea lui Ghiță Mărgărit. Îngâmfarea, poltroneria
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
fost pe placul asistenței formată din niște babe cu tulpane negre, ținând o palmă subsuoară și alta la gură. Deodată răsună un ordin sec. Pe scenă, un ostaș țâșni din rând și călcă pe un capăt de scândură; instantaneu, aceasta săltă ca o cumpănă de fântână. În aceeași clipă întreg eșafodajul, cu tot cu brigadă, se trezi între capre. Pantomima distră de minune babele care șușoteau între ele: „Dumnezeu nu bate cu ciomagul !” La scurt timp după întâmplare poetul și-a zugrăvit impresiile
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
trebuie să fie preoți...»; art. 225: «Nimeni nu va putea fi ales la oficiul de superior local, dacă nu va fi preot...»; art. 226: «Chiar și vice-rectorul trebuie să fie preot». În acest mod se delimitează două categorii de religioși. Saltă complet paritatea juridică. Frații religioși, declasați în seria a II-a, nu mai erau nicicum abilitați să ocupe funcția de superior local ori să-și aleagă reprezentanții pentru Consiliul General. Prin această impunere Congregația reintra în albia normală a Congregațiilor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Ceaușescu”. Aflându-mă la târgul de carte desfășurat la sfârșitul lunii mai în București, mai precis, sus pe terasă, „La Motor”, unde mai adia puțin vânt, am fost zărit de Ana Blandiana, care, cu o sprinteneală de invidiat, s-a săltat de pe scaun și a alergat spre mine, voioasă și amabilă, să mă invite la dezbatere. A fost, ca să zic așa, o invitație pe nepusă masă. Fără premeditare. „Oponenți și rezistenți” - asta îmi sună cunoscut. Eu însumi, acum câțiva ani, propusesem
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și Mântuitorului nostru IsăusîHăristoîs, inspirată de Der Messias al lui Klopstock. E o merituoasă operă de divulgare în versuri bine rostogolite, cu încercări modeste de a sugera paradisiacul, simfonicul, fulgurantul și sfânta veselie a duhurilor: Atunci tot limbul răsună Și saltă de voie bună. De un merit superior este Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă a lui Ioan Popovici Barac, traducător din Halimà, din Shakespeare, editor a o mulțime de scrieri populare obscure, versificator după Iosephus Flavius
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu întîlnim, și basarabeanul Al. Donici (1806-1866) face figură onorabilă doar printr-o cadență mai sprintenă, ca în această fabulă unionistă: Racul, broasca și o știucă Racul înapoi se da, Într-o zi s-au apucat Broasca tot în sus sălta, De pe mal în iaz s-aducă Știuca foarte se izbea Un sac cu grâu încărcat. Și nimic nu folosea. Și la el toți se înhamă: Nu știu cine-i vinovat, Trag, întind, dar iau de samă Însă, pe cât am aflat, Că sacul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lumină apar misterios. Afară plouă, ninge; afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit... Așa-n singurătate, pe când afară ninge, Gândirea mea se primblă pe mândri curcubei Pîn' ce se stinge focul și lampa-n glob se stinge, Și saltă cățelușu-mi de pe genunchii mei. Groaza de fenomenul boreal i-a prilejuit lui Alecsandri câteva strofe ce sunt mici capodopere. În Miezul iernii, joasa temperatură usucă pădurea în sunetul de orgă al vântului, prefăcând totul în diamante: În păduri trăsnesc stejarii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe malu-i verde Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde, Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme la bulboane, săpând malul năsipos. Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, Când o mreană saltă-n aer dup-o viespe sprinteioară, Când sălbatecele rațe se abat din zborul lor, Bătând apa-ntunecată de un nour trecător. Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]