16,244 matches
-
localuri care nu funcționează nici acum, la atâta vreme de la cumpărare? Cum se numește asta? O fi incompetență? O fi incapacitate managerială? O fi corupție? Știu doar că banii care ar trebui să meargă la spitale, la bătrâni, la copiii săraci, la handicapați, valsează cu grație prin buzunarele murdare ale unor afeceriști venali. Problema mea nu e că dl. Copos se îmbogățește până la ceruri. Problema mea e că ne consideră pe toți proști, că își imaginează că ne poate fenta la
Ciuperca nucleară a corupției by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10918_a_12243]
-
dându-i ideea... Africa și Asia la un loc, poftim! - pufnea Pavelescu - se putea spune că băiatul poseda acum două continente, plus Europa. întorcându-se spre mașină, se gândea la treicraidelarăsărit prin ninsoarea înverșunată și la Crăciunul român atât de sărac în comparație cu cel de aici, copilăros, și care la ei venea parcă mai de vreme. Văzându-i zbenghiul țărânii în frunte, Miriam i-l ștersese la iuțeală, cum era preschimbat el în noroi, încălzit de energia cerebrală a românului. O făcuse
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
pentru apartenența lor organică la regimul interbelic, obstinația cu care alții își caută câte un bunic chiabur sau un cumătru martir e destul de comică. Întrucât întoarce pe dos dosarul de cadre din comunism, cu punctele specifice de rezistență: bunicul țăran sărac și mătușa ilegalistă. Iată un tipar previzibil, pe care mă gândeam să-l amendez. Dar nu mai pot s-o fac, fiindcă mi-a luat-o înainte chiar autoarea interviurilor, cu inteligența ei ascuțită: ,După '89 se petrece un fenomen
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
culturale se dovedește uimitor, inteligența sa vie și vasta cuprindere a unor fenomene de civilizație nu doar disparate, ci și contrarii, fiind admirabile. Spre deosebire de multe alte tratate similare, Tony Judt nu privește țările de dincolo de Cortina de Fier drept ,rudele sărace" ale Occidentului. Dimpotrivă, ele au parte de o prezentare echitabilă, fiind văzute drept parte legitimă și vie a proceselor istorice ale ultimilor șaizeci de ani. Deducem de aici că în demersul său a prevalat țintirea directă a Adevărului, și nu
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
sună straniu, chiar dacă Mircea Cărtărescu urmează pas cu pas, conținutul original: Toată lumea știe că acu-i momentul/ Toată lumea-așteaptă semnul nevăzut,/ Toată lumea știe că războiu-i gata,/ Toată lumea știe că cei buni au pierdut./ Toată lumea știe că jocu-i trucat/ Săracu-i sărac și bogatu-i bogat,/ Ai o șansă la mie,/ Toată lumea știe." (Toată lumea știe, p. 277) Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen, de Mircea Mihăieș este o carte încântătoare care, cu siguranță, va fi citită pe nerăsuflate de fanii români (deloc
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
prost remunerate, asigurau o stabilitate financiară și de statut. Din acest punct de vedere, profilul administrativ al Italiei unificate a suferit un proces de meridionalizare, creând la nivelul opiniei generale a populației acuzații nesfârșite între Sud și Nord. Spațiul meridional, sărac și suprapopulat îi acuză pe politicienii din Nord de luarea unor decizii economice care discriminau Sudul, prin politică protecționista impusă, în timp ce spațiul dezvoltat și dinamic al Nordului peninsular învinuia Sudul și pe meridionali de lipsă de inițiativă privată, imobilism, si
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
autohton. Manelele sînt o subcultură. Si dacă sînt o subcultura care are audiență, pot eu să mă pun de-a curmezișul ei? Oarecum la voia întîmplării ascult și eu manele. Asta mi se întîmplă atunci cînd e o nunta mai săracă prin vecini. N-au oamenii bani de restaurant și petrec acasă. Cînd mă duc la piață, iarăși mai ascult manele, iar cînd schimb programul la televizor și la radio, mai aud cîte o manea. Înainte însă de a scrie acest
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
prea e loc pentru emoție și milă", într-unele dintre aceste tablete o adevărată, adâncă disperare iese la suprafață și formează câte o insulă neagră și stearpă. Un acut sentiment de zădărnicie îl copleșește pe gazetar la întâlnirea cu ,românul sărac, dar cinstit", cu bășcălia atotputernică sau cu instinctul civic tot mai decalcifiat. Nici moartea nu este, pe malurile Dâmboviței, luată în serios: , Atentatul de la Madrid reprezintă un prim asasinat în masă dirijiat în mod deliberat asupra amărâților. (...) E de presupus
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
același neam care la noi a dispărut de mult, fiind înlocuită cu invidia, dorința sălbatecă de înavuțire, de parvenire și zgârcenia. Cu cât omul nostru a devenit mai înstărit, cu atât este mai avar și mai egoist. Oamenii aceștia erau săraci, trăiau din puținul pe care îl câștigau de la turiști, mâncau din ce își produceau la campo, locuiau într-o casă moștenită de la părinți, (am văzut-o pe Asunction cârpindu-și niște fuste ale fetii și șorturi ale soțului), dar nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o baterie spirituală. 55. E o luptă nebună pentru bani și avere. O lume materială căreia nu mai aparțin... 56. La mine-acasă și câinele a îmbătrânit... abia se târăște... 57. Prețurile au crescut într-atât, că mă simt un om sărac și în România... cu tot salariul meu de american! 58. O femeie zice despre un bărbat: Nici la veceu nu m-aș duce cu el! 59. Atenție: ...MoRtocicleta! 60. Alerg, alerg, alerg prin viață. Asta fac. Nu mai trăiesc. Nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
într-o combinație unică de realism și idealism, gata să se sacrifice, harnici, curajoși, cu o nestăvilită poftă de viață. Și asta fie că e vorba de un boiernaș ca Alecsandri, de un burghez ca Maiorescu sau de un muncitor sărac ca Petre Ispirescu". Nu era rău deloc de trăit într-o asfel de lume a speranțelor redeșteptate. Scrise cu inteligență și farmec, rod al unor documentări exhaustive, cărțile Ioanei Pârvulescu, aflate la granița dintre eseu și proză, sînt un fel
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
decît în ziua cînd vom înțelege, vom accepta și ne vom întreba, în sfîrșit cît se poate de calm și de serios de ce Eminescu și Caragiale - emisferele simbolului național - au murit unul în ospiciu și celălalt în exil."), idealistul prob, sărac și cinicul berar, păgubit de mușteriii care veneau să bea pe veresie. Și unde să se vadă mai bine asemănarea decît în mersul presei, care l-a dezamăgit pe unul, l-a amuzat amar pe celălalt. Și azi, ca și
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
că ți-l dorești... Tot așa și cu Eros, face Socrate, și așa mai departe... Și-apoi, adaugă el, nu este adevărat, ce susține Agaton că Eros ar fi frumos, bun, darnic. Din contră, e răpănos, desculț, jerpelit și veșnic sărac. Să-i spună el, Socrate, lui Agaton, pentru ce... Pentru că, la un ospăț dat de Afrodita, pe vremuri, a venit și Sărăcia să cerșească, să capete și ea ceva, cum umblă ea peste tot, și văzând în grădină, trântit în
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
ce?, reflectează prietenul, eu cred că, în condițiile în care suntem o țară de mafioți, singurul care nu trebuie să-și facă probleme, este domnul Ion Iliescu... Doar el e singurul român în viață care a recunoscut oficial că este sărac și cinstit - încolooooo.... Dumnezeu cu... - Dumnezeu ai spus? A, ia uite la reportajul acesta de la Jurnale: Gigi Becali în fruntea unui sobor de preoți sfințește Stadionul din Complexul ,Lia Manoliu". Doamne-ajută-ne pe drumul care pornim, în sfârșit, spre cucernicie... Ce
Promovarea de la "prostănac" la "arogant" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10816_a_12141]
-
de Socrate, că după cuvântarea lui, el, bătrânul și urâtul, nu o să mai aibă ce spune, mai întâi face un portret al lui Eros, cu totul diferit celui făcut anterior de majoritatea vorbitorilor, care spuneau că e mic, urât și sărac, de aceea și fiind atât de umblăreț, întrucât dorește mereu ce nu are, căutând ce-i lipsește la alții, pe lângă care se dă; că e un fel de cerșetor amărât ce umblă mereu pe după garduri. Agaton, chipeș, generos, cum e
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]
-
acolo sus în balcon / v-ați așteptat să arunc din gâtlej / lungi triluri de privighetoare tradițională / dar gâtlejul meu e răgușit după atâta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pământului sărac / parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au strălucirea lămpii afumate (...)" Mărturisirea de sine a creatorului revine cu gravitate în poemul "Cărți" (p. 382), chiar dacă Petre Stoica o termină pe un ton auto-ironic ("suspinul poetului cu degetele prinse în
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
mai multe profesii: învățător, funcționar de minister și la oeditură. Scriind versuri și mai apoi proză, a condus un timp "Biblioteca pentru toți". Soția lui Demetrius era evreiscă botezată, pe numele de fată Rabinovici. Provenea dintr-o numeroasă familie foarte săracă, descrisă în carte amănunțit pe mai multe pagini. Veneau în casa lor, înainte de 1918, poetul macedonskian Oreste, "un tânăr delicat, năltuț, blond, cu barbă, cu un chip de Crist", D. Nanu, Panait Istrati, care povestea foarte frumos. Moștenindu-l pe
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
și integrat unui spirit postmodern generalizat, Dumitru }epeneag este un scriitor român prezent în dialogul deschis al valorilor. E tradus fără un ajutor special din România. Ion e românul generic. La Rebreanu, în perioada interbelică, în 1920, e un țăran sărac ce vrea cu ardoare să dobândească pământ. La Constantin Virgil Gheorghiu, în 1949, în romanul Ora 25, românul Johann Moritz suferă pe timpul războiului deportarea și persecuțiile nemeritate, ca și cum ar fi evreu. La Dumitru }epeneag, la sfârșitul secolului XX, Ion umblă
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
umblă hai-hui prin Europa, ca la el acasă. Primul Ion e un personaj tradițional, neumblat, fără orizont, atașat iremediabil locului de naștere, un sat transilvănean. Al doilea Ion, întâmplător și înșelător numit Johann, e un personaj modern, tot un țăran sărac ca și primul, dar cu un destin total diferit: e târât prin Europa, forțat să o cunoască în timpul războiului, condamnat la suferință și nefericire. Al treilea Ion e un personaj postmodern, un călător detașat, un dezrădăcinat fără nostalgii și traume
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
Cronicar O filosofie săracă cu duhul O breaslă de rentieri se intitulează comentariul lui Cătălin Avramescu din Cotidianul din 23 octombrie despre emisiunea lui Mihai Tatulici "Zece pentru România" consacrată scriitorilor. Cătălin Avramescu a fost prezent și în emisiune, cînd și-a dat în
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
o breaslă care ar trăi cu gîndul la rente și despre care abia un mic procent dintre cetățeni (înamorați într-un procent mult mai mare de Gigi Becali) pare să fi auzit. Filosofia despre scriitori a lui Cătălin Avramescu e săracă cu duhul. Clopotul de la Putna Ei, pentru că tot a venit vorba, despre referendumuri: acela orchestrat cu dezacorduri flagrante și costuri frapante de către TVR, menit a-i identifica pe "Marii Români" din toate timpurile și din toate domeniile, întrece în nonsens
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
imense deosebiri însă. Iorga a fost un om public. Noica, un singuratic, un schimnic laic. Pe Iorga îl găseai pe baricade, în parlament sau la catedră. Baricadele lui Noica sînt poetice, parlamentul său e biblioteca, iar catedra, o odaie mai săracă decît sărăcia, cu doi-trei ucenici." Alăturea lor, sînt prietenii foști, dar niciodată trecuți, Lucian Bădescu, Dinu Pillat, Mircea Popescu, Ioan Cușa, Noel Bernard, Mihai Cismărescu, N. Petra și Mihai Fărcășanu, zis Villara. Nume lipsite de lustrul înșelător al primei actualități
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
exploatați, pentru că asta am văzut în comunism și asta am văzut și în penibila tranziție girată de Iliescu. Neavând modelul clasei de mijloc, nu ne putem imagina cum arată o lume normală, nici bogată până la limita nesimțirii, dar nici atât de săracă încât să coboare în groapa subumanității. Am avut prilejul să petrec, săptămâna trecută, câteva zile într-un sătuc din Occident. Am dus exact viața trăită de majoritatea locuitorilor de acolo. Adică am călătorit cu trenul până la primul mare oraș, am
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
ușor fanată astăzi, dar nu fără delicii pentru cei ce gustă genul înțepător. Bunăoară, despre memoriile unei actrițe: "Rar am întîlnit un suflet mai pauper și o viață trăită mai inutil. Dacă e adevărat că paradisul va fi al celor săraci cu duhul, cu siguranță că autoarea volumului de amintiri - volum pe care l-am lăsat pe o bancă din grădină, ca pe un plic fără adresă - se va întîlni în cer cu oile, cu hulubii și cu cărăbușii." Frumos spus
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
cu care a putut scrie atîtea mii de pagini făcînd din acest "bou mut" prințul fără egal al scolasticii occidentale. Iată de ce memoria posterității i-a fixat locul în filozofia medievală prin apelativul mult mai nimerit de doctor angelicus. Deși săracă în întîmplări exterioare, viața lui Toma d'Aquino, căci despre el este vorba, a avut parte de cîteva evenimente suficient de grăitoare în privința naturii psihologice pe care o avea eruditul teolog. O primă întîmplare ține de ușurința cu care Toma
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]