KorAP: Find »[drukola/base=salut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...176 >

4,384 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

I-am arătat ușa și i-am spus: „Uită-te la asta, arată de milioane“. Soarele strălucea în hol, iar ramele aurii sclipeau pe pereți. Chiar arăta de milioane. Domnul Coulter schiță un zîmbet. Coulter intră și zise: — Salut, Duncan. Salut, Forbes. Forbes, ți s-a stins țigara. Vrei să ți-o aprind? Poți s-o aprinzi dacă vrei. Coulter luă un chibrit și aprinse țigara, apoi se duse la chiuvetă, o luă pe maică-sa de mijloc, și-i spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
dată de amintirea unui prestidigitator care făcuse să dispară o brioșă sub o batistă. Afară, oamenii își îndreptau umerii și începeau să vorbească tare și binedispuși. — Ei, n-a mers prea rău, nu-i așa? O slujbă frumoasă, foarte frumoasă. — Salut, salut! Iată o voce pe care n-am mai auzit-o de mult-mult timp. Cum îți merge, Jim? — O, minunat. Mi-a plăcut bucățica aia pe care pastorul a citit-o la mijloc. — N-ai cum să te descurci fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de amintirea unui prestidigitator care făcuse să dispară o brioșă sub o batistă. Afară, oamenii își îndreptau umerii și începeau să vorbească tare și binedispuși. — Ei, n-a mers prea rău, nu-i așa? O slujbă frumoasă, foarte frumoasă. — Salut, salut! Iată o voce pe care n-am mai auzit-o de mult-mult timp. Cum îți merge, Jim? — O, minunat. Mi-a plăcut bucățica aia pe care pastorul a citit-o la mijloc. — N-ai cum să te descurci fără vecini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să tragi prima pipă din ziua aia în timp ce maică-ta îți prăjește micul dejun, apoi s-o apuci spre tramvai cu pachețelul de sendvișuri, să stai în salopetă cu alți muncitori înghesuindu-te la poartă, să intri în sala mașinilor - ... „Salut“, „Salut, iată o luăm de la capăt“. „că bine zici,, - și apoi dă-i și bate și pocnește; și senzația de pericol... — Pericol? întrebă Thaw. — E ceva pericol. Dai cu ciocanul în ceva cînd tipii de lîngă tine încep să țipe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
tragi prima pipă din ziua aia în timp ce maică-ta îți prăjește micul dejun, apoi s-o apuci spre tramvai cu pachețelul de sendvișuri, să stai în salopetă cu alți muncitori înghesuindu-te la poartă, să intri în sala mașinilor - ... „Salut“, „Salut, iată o luăm de la capăt“. „că bine zici,, - și apoi dă-i și bate și pocnește; și senzația de pericol... — Pericol? întrebă Thaw. — E ceva pericol. Dai cu ciocanul în ceva cînd tipii de lîngă tine încep să țipe. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
duminica, dar te atinge de-abia lunea: Tre’ să fac de fiecare dată asta, să mă scol la ora asta, să stau în tramvai în salopeta asta, să trag din pipa asta, să pontez după ce stau la coadă la poartă. „Salut, iară o luăm de la capăt!“ „La dracu’ bine zici“ și iarăși în sala mașinilor. îți dai seama c-o să petreci mai mult din viață în locul ăsta decît în altă parte, cu excepția patului. E mai rău ca la școală. Școala era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
putu să se dea jos din pat. La școală și-a urmat ca un somnambul rutina zilnică. La prînz, se duse la cantină și bău o ceașcă de cafea neagră la o masă aglomerată. O fată din apropiere îl strigă: — Salut, Thaw! El abia dacă putu schița un zîmbet. — Te distrezi, Thaw? — Suficient. — îți place viața de-aici, Thaw? — Suficient. Un băiat se aplecă spre ea rîzînd și-i șopti ceva în ureche. — Thaw, tipul ăsta spune chestii murdare despre tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de înfățișarea lui: sub talie, pantalonii murdari de vopsea ca ai unui muncitor, în sus, gulerul și cravata ca ale unui funcționar. Trecînd prin parc, cineva îl apucă de mînecă. Se întoarse și văzu o grăsană drăguță care-i zise: — Salut, măi. Ce faci? — Bine. Dar tu? — Nu prea rău. Locuiești pe-aici? — Nu. Vizavi de capelă. — Eu mă duc în vizită la mătușă-mea. Pe curînd. Fata coborî și Thaw se întrebă cine o fi. Brusc își dădu seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
față, la coada din sala de mese, îi zîmbi și-i făcu cu mîna. El dădu din cap, se uită distrat în altă parte și, peste trei minute, ajunse lîngă ea ca din întîmplare. Așteptă pînă îl observă, apoi zîmbi. — Salut, Duncan. Ce mai faci? — Bine. Dar tu? — O, foarte bine. Chicotul agreabil nu sugera că prezența lui o amuza, ci faptul că era amuzant că stau și conversează tocmai acolo. Mi-a plăcut plimbarea noastră de vineri. — Și mie, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
De ce se prefăcea că nu-i așa? Sau el era de vină? Poate că în seara în care ieșiseră o plictisise sau o dezamăgise și-i era imposibil să-l ierte acum. Peste o oră, în magazinul școlii, îi spuse: — Salut, Duncan, și-i zîmbi veselă și amuzată. — Salut! îi răspunse el întorcîndu-i privirea bucuros. — Ai fost bolnav, Duncan? — Puțin. — Ce păcat! Zîmbetul nu-i dispăruse, dar vocea avea o notă de compasiune. în săptămînile care au urmat, Marjoru îi produse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
el era de vină? Poate că în seara în care ieșiseră o plictisise sau o dezamăgise și-i era imposibil să-l ierte acum. Peste o oră, în magazinul școlii, îi spuse: — Salut, Duncan, și-i zîmbi veselă și amuzată. — Salut! îi răspunse el întorcîndu-i privirea bucuros. — Ai fost bolnav, Duncan? — Puțin. — Ce păcat! Zîmbetul nu-i dispăruse, dar vocea avea o notă de compasiune. în săptămînile care au urmat, Marjoru îi produse o stare din ce în ce mai intensă de strălucire și insatisfacție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de cineva. — Hm! făcu McAlpin și se uită pieziș la Thaw pe sub peoapele lui letargice. Stătea pe platforma de sus a unui tramvai care-l ducea acasă și furia față de ea creștea odată cu distanța dintre ei. O voce îi spuse: — Salut, Duncan. îi trebui o clipă s-o recunoască pe June Haig, care cobora. Se ridică și se luă după ea. — Salut, June. Ești o fată rea. — O? Dar de ce? — Anul trecut m-ai făcut să aștept degeaba o oră întreagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
unui tramvai care-l ducea acasă și furia față de ea creștea odată cu distanța dintre ei. O voce îi spuse: — Salut, Duncan. îi trebui o clipă s-o recunoască pe June Haig, care cobora. Se ridică și se luă după ea. — Salut, June. Ești o fată rea. — O? Dar de ce? — Anul trecut m-ai făcut să aștept degeaba o oră întreagă în colțul de la Paisley. Ea îi aruncă un zîmbet fugar și speriat: — Așa am făcut? O, da. S-a întîmplat ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de gătit, privind o ladă pusă pe preșul din fața șemineului. Pisica roșcată era întinsă pe un geam pus peste ladă și se uita în jos la doi șoricei care mișunau printre cojile de cașcaval de la fundul ei. Drummond îi zise: — Salut, Duncan. Roșcatul se uită la televizorul ei. — Dar cum s-a întîmplat chestia asta? întrebă Thaw. — Mama ne-a făcut o vizită ieri. Mi-a adus șoareci drept cadou pentru pisică, pentru că împlinea nouă luni. Eu și tata i i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
privire în dormitor. Janet nu mai stătea la picioarele patului și se vedea o mișcare sub pături. în scuar îl întîlni pe domnul Drummond, care se întorcea de la hotel, înalt, cu ochelari, cu fesul turtit și trenciul deschis peste salopetă. — Salut, Duncan. Nu pleci, nu-i așa? Aveam de gînd să vă pregătesc cina. Am niște batog aici. Arătă spre un pachet învelit în hîrtie de sub brațul lui. Nu, mulțumesc, domnule Drummond. — Ei bine, e un cadou de la bucătar. Nu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o trezească, iar ceasul nu sunase. Chelnerița care-i servi în restaurantul în care intrară era June Haig. — A trecut ceva vreme de cînd nu te-am mai văzut, June, i se adresă el în timp ce Marjory se uita peste meniu. — Salut, Duncan. Ma’ ești la șc’ala aia dă a’tă? îl întrebă ea, bătîndu-se peste buza rubinie de jos cu capătul creionului. Vorbea tărăgănat, căci dobîndise un accent anglo-scoțian. Fata asta m-a lăsat de două ori cu buza umflată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mari din cameră, și se întîmplă un lucru nemaipomenit. Toți cei șaptezeci și unu de parlamentari, laburiști, liberali, conservatori, se ridicară și-l urmară. Pe terasă, deasupra Tamisei, se întorcea să li se adreseze, cînd intră McAlpin și-l întrebă: — Salut. Mai lenevești? N-a venit. — Nenorocita! Ascultă, e o zi splendidă, vino cu mine să facem schițe. — Nu-mi vine să mă clintesc. — Forțează-te. O să te simți mai bine dac-o faci. — Nu pot. McAlpin întinse o coală de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
faci. — Nu pot. McAlpin întinse o coală de hîrtie pe planșetă. Thaw îi zise brusc: — Am terminat-o cu ea. — Foarte înțelept. Dar nu-mi dau seama cum să-i spun „La revedere“. — Nu te obosi. Nu-i mai spune „Salut“. — Nu, trebuie să-i arăt că nu mai e drum de întoarcere. — N-are rost să tot clocești, Duncan. Lumina asta o să dispară peste trei-patru ore. Haide să facem schițe. — Nu. McAlpin plecă și, după războiul civil, Thaw deveni șeful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
chestie deprimantă. Luni se duse la școala de artă și se întîlni cu Marjory pe trepte. în mintea lui se despărțise de ea atît de tranșant, că fata aceea drăguță și zîmbitoare din fața lui era la fel de nebuloasă ca imaginea reînvierii. — Salut, Duncan! îmi pare rău pentru vineri. Janet ți-a spus de ce, nu-i așa? — Da, mi-a spus. — E-o repetiție la cor după prînz. Te duci spre sala de mese? — Așa cred. Zîmbetul ei era atît de direct și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
el lucra cu ochii deschiși, în semiîntuneric, cînd cineva tuși în spatele lui. Un bărbat și o femeie stăteau în picioare în nava laterală, și cînd ochii i se obișnuiră cu lumina mai intensă de pe podea, observă că femeia era Marjory. — Salut, Duncan, zise bărbatul voios, iar Marjory ridică mîna și zîmbi. Thaw răspunse cu „Salut“ și privi în jos, spre ei, schițînd un zîmbet. — Ne vizitam niște prieteni din Lenzie și ne-am adus aminte de zilele de-odinioară, și ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și o femeie stăteau în picioare în nava laterală, și cînd ochii i se obișnuiră cu lumina mai intensă de pe podea, observă că femeia era Marjory. — Salut, Duncan, zise bărbatul voios, iar Marjory ridică mîna și zîmbi. Thaw răspunse cu „Salut“ și privi în jos, spre ei, schițînd un zîmbet. — Ne vizitam niște prieteni din Lenzie și ne-am adus aminte de zilele de-odinioară, și ne-am zis, de ce să nu dăm o fugă să-l vedem pe Duncan? Așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe stinghie. Femeia se uită la pasăre și-i dădură lacrimile. — Sărmanul Joey, murmură ea blînd. Sărmanul micuț. Pisica aia nenorocită. Parazit prăpădit! țipă ea încă o dată. Nu suport asta! Drummond intră cu pași mari zicînd: — Revino-ți, mamă. O, salut, Duncan. Mamă, pentru Dumnezeu, fă-ți o ceașcă de cafea tare. — Nu mai suport! Umpli casa cu tot felul de Molly și Janet pînă o să-mi iau cîmpii de putoarea femeilor astea, apoi îți vin prietenii tăi leneși, care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
însorită și orașul puțea a parfum ieftin. Bîntui fantomatic prin preajma ceainăriei Brown, apoi stătu o oră sau două în atmosfera caldă, cu clinchet de lingurițe în cești. îl durea capul. O fată mărunțică se așeză lîngă el și-i zise: — Salut, Duncan, ești bine îmbrăcat azi. Puțin șifonat, totuși elegant. El o privi lung. — îți amintești, continuă ea, cînd spuneai că boala e uneori utilă? El o privi lung. — Ei bine, doctorul mi-a spus același lucru. Știi, mama s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe pat și zise: — Sludden mi-a zis că ești aici... El o să vină mai tîrziu. Deci misteriosul a pus o cocă-n cupotorul tău, așa-i? De fapt, nici nu arăți prea rău... chiar surprinzător de încîntătoare și inocentă. Salut, misteriosule, mă bucur că ți-ai lăsat barbă. Pari mai puțin vulnerabil. — Salut, zise Lanark nu prea politicos. Nu-i făcea plăcere s-o vadă pe Frankie. CAPITOLUL 36. Sala canonicilor Ritchie-Smollet îi conduse la capătul podului, trecînd printr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
vină mai tîrziu. Deci misteriosul a pus o cocă-n cupotorul tău, așa-i? De fapt, nici nu arăți prea rău... chiar surprinzător de încîntătoare și inocentă. Salut, misteriosule, mă bucur că ți-ai lăsat barbă. Pari mai puțin vulnerabil. — Salut, zise Lanark nu prea politicos. Nu-i făcea plăcere s-o vadă pe Frankie. CAPITOLUL 36. Sala canonicilor Ritchie-Smollet îi conduse la capătul podului, trecînd printr-o mică bucătărie, unde Jack spăla farfuriile, și apoi coborîră pe o altă scară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]