9,763 matches
-
lăsat, același program zilnic, aceleași obișnuințe. Nu-mi dau Încă seama ce e mai stressant. Ce mai face soțul tău, cum o mai duce cu sănătatea? Dar băiatul? Pe cînd nunta? Aștept să-mi trimiți ultimul tău volum de versuri. Salută-i pe toți cei cunoscuți din partea noastră și spune-le că ne e tare dor de ei - mai puțin de Birgit. Pe tine și ai tăi vă Îmbrățișăm cu drag Gerda și Rudolf țMint. Nici n-a pomenit de Birgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochi, ale căror mîini sînt pentru mine mai abstracte decît ecoul unei explozii solare? Voi nevăzîndu-mă niciodată, neștiindu-mi discreția pasului și politețea cu care Îmi primesc, zilnicele tratații de banalitate, voi cei ce nu-mi cunoașteți orgoliul de a saluta și de a mulțumi frumos, fronda Înfrîntului sub steagul ciuruit al unei nobleți donquijotești? Oare mă veți identifica atunci, cînd voi fi mai bătrînă decît centenarele voastre străbunici și cînd nu mai puteți aștepta nimic de la mine pentru că În creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orele și ieșeam de la școală. Curtea Împrejmuită cu copaci semăna cu terenul de gimnastică al liceului S.H. unde am făcut practică În ultimul an de facultate. Deodată am observat că eram doar În furou. Elevii treceau pe lîngă mine, mă salutau, Își continuau drumul. Atunci l-am văzut pe Rudolf B. cu barba lui roșie. Îl priveam cum vine spre mine și din el s-a decupat un alt Rudolf B. femeie fără barbă și cu sînii foarte mari. R.B. bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Taylor, așa că și în seara aceea erau destul de mulți pe Main Street. Mama nu prea mai cunoștea foarte mulți oameni, dar eu și tanti Mae îi mai știam. Eu am văzut câțiva băieți și fete de la școală și i-am salutat, iar alți oameni au salutat-o pe tanti Mae și i-au făcut semn cu capul. Majoritatea erau tineri sau de vârstă mijlocie și doar câteva femei mai în vârstă care îi erau subordonate la fabrică. De-a lungul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aceea erau destul de mulți pe Main Street. Mama nu prea mai cunoștea foarte mulți oameni, dar eu și tanti Mae îi mai știam. Eu am văzut câțiva băieți și fete de la școală și i-am salutat, iar alți oameni au salutat-o pe tanti Mae și i-au făcut semn cu capul. Majoritatea erau tineri sau de vârstă mijlocie și doar câteva femei mai în vârstă care îi erau subordonate la fabrică. De-a lungul străzii, camioanele parcau prin șanțuri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de scaune pentru clasa noastră. După ce tanti Mae și-a ocupat locul în față, am urcat și eu pe scenă și m-am așezat unde-mi spusese domnul Farney să stau. Câțiva dintre colegi erau deja acolo și ne-am salutat. Eram în aceeași clasă încă de pe vremea când învățam în încăperea doamnei Watkins. Aveam pe mine un costum nou și una dintre cămășile vechi ale tatei. Eram primul bărbat din familia mea care a terminat opt clase. Tanti Mae stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
era prea cald pentru că adevărata căldură nu a ajuns în vale decât prin august, era pur și simplu liniște. Se auzea doar zgomotul făcut de o insectă, al cărei nume nu-l știam. Oamenii ieșeau din sală și toată lumea o saluta pe tanti Mae. O știau toți de la concertele ei. Am început să merg înspre deal, dar tanti Mae mi-a spus: — Vino aici, David. Clyde ne va duce cu mașina acasă. — Nu-mi dădusem seama că el a fost tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
care bătea îi înfoia puțin rochia și panglica din păr. Îmi plăcea cum arăta. A zâmbit când m-a văzut. Am stat acolo de vorbă puțin, apoi am pornit spre cinema, care era la două străzi mai jos. Eu îi salutam pe oamenii pe care îi cunoșteam, pe majoritatea de la magazin, dar Jo Lynne nu știa pe nimeni. Toți se uitau la noi, pentru că ei credeau că eu stau tot timpul sus pe deal cu mama. Nu-mi amintesc ce film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sta mult. Plicul pe care mi-l dăduse domnul Williams era în buzunarul de la palton, așa că am ieșit din poiană, m-am mai uitat înapoi o dată și am început să cobor pe cărare. Am mers prin orășel și i-am salutat pe oamenii pe care-i știam dar nu m-am mai uitat înapoi spre deal, sau spre casa noastră sau ce mai rămăsese acolo. Nimeni nu auzise împușcătura. Casa era prea departe de orice alt loc și, oricum, erau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de câteva ori, a răspuns cu precauție Paul fără ca ochii lui albaștri să îi întâlnească pe ai mei, însă n-aș spune că am fost unul dintre prietenii ei. Vreau să spun că o știam, dar doar cât să o salut. Nu sunt în măsură să comentez ce i-ar sta în fire să facă la o petrecere. Claire și-a ridicat capul. —Și eu la fel, a spus. Am auzit cum cineva se foiește fără stare în scaun ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a murit în grădina voastră. Și oricum, tu și Paul o cunoșteați. —Paul o cunoștea mai bine decât mine. Da?! Claire s-a lăsat puțin pe spate. Știi tu, Paul se mișcă repede. Cunoaște lume peste tot, cu care se salută. în special femei. E bun să scoată ce vrea de la ele. Știai că am fost până la Edinburgh nu de mult pentru o slujbă și am rămas în weekend acolo? Nu m-am angajat, bineînțeles. Și când m-am întors am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ta. S-a întâmplat ca vorbele mele să se suprapună unui moment de liniște trecătoare; cântecul despre Galway Bay se întrerupsese pentru că nimeni nu-și putea aminti cuvintele mai departe de primele cinci versuri. Drept rezultat, cuvintele mele au fost salutate cu vorbe de laudă. Doi bărbați mi-au strâns mâna și s-au interesat de numele meu, cu sobrietatea unui om beat. Cineva a adus un rând de băutură ca să sărbătorim. O nouă tentativă de a începe alt cântec a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Zău? Părea greu de crezut. — Nu cred totuși că se învârt în aceleași cercuri de oameni. Probabil mă înșel, s-a grăbit să spună, dându-și seama că și-a dat singur foc la valiză. Cred că doar s-au salutat mai devreme, atâta tot. în momentul ăla pe ringul de dans începuse „Jamaican Funk“. —Scuză-mă, am spus în timp ce îmi terminam berea și stingeam țigara aproape simultan, într-o coordonare aproape miraculoasă. Trebuie să mă duc să dansez. Voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care nimeni nu-i putea observa. La petrecere a purtat candelabrele alea imense. Cred că atunci ți-a făcut Baby remarca. Pun pariu că ai fost nervos când ai văzut-o la vernisaj. A venit la tine și te-a salutat, nu-i așa? Așa că ai șters-o cât de repede ai putut - nu ai vrut să fii în preajma mea, odată ce ea știa că tu ai fost la petrecere. Când te-am întrebat ce ați vorbit voi doi, tu ai repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fii în preajma mea, odată ce ea știa că tu ai fost la petrecere. Când te-am întrebat ce ați vorbit voi doi, tu ai repetat ce-ți spusese prima oară. Baby te-a recunoscut și a venit la tine să te salute. Mie nu mi s-a părut important. Are o gură mare cât o găleată, a spus enervat. Atunci e norocoasă că nu ai omorât-o ca să tacă din gură, am replicat. Așa cum ai făcut cu Walter. —Walter? a repetat Nat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
povesti imediat că tocmai se pregătea să se ducă la biblioteca din Bologna, dar auzise de la băiatul care-i servise cafeaua că era închisă în timpul verii. Așa că îl invită la un pahar cu vin și apoi acasă, pentru a o saluta pe Edith. În capul lui Beppo nu mai zumzăiau versuri, ci planuri fericite dacă îl va urma Jacopo ca de obicei la Oceanul Indian. - N-am nici un ban, nici măcar pașaportul cu mine, a șoptit bărbatul puțin încurcat, ca și cum ar fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să profite de ocazie, plasând mereu câte o glumă pentru a se face simpatic oamenilor. În buzunarul caftanului de duminică avea mereu la îndemână și o pungă de caramele cu care îi îmbia câteodată generos pe semenii săi. Obișnuia să salute primul pe toată lumea, ridicându-și pălăria în aer și lăsând vederii calota albastră ca un capac pus de cer pe craniul lui. Dar numai când saluta o femeie tânără, numai atunci ridurile dese de pe fața lui muncită de ani se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pungă de caramele cu care îi îmbia câteodată generos pe semenii săi. Obișnuia să salute primul pe toată lumea, ridicându-și pălăria în aer și lăsând vederii calota albastră ca un capac pus de cer pe craniul lui. Dar numai când saluta o femeie tânără, numai atunci ridurile dese de pe fața lui muncită de ani se deschideau ca un evantai chinezesc, luminând toată fața într-un surâs adresat chipului privilegiat. Afară era frig chiar primăvara, dar în sinagogă domnea o anumită căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care-l făcea fericit, era o iubire semănând cu o rană adâncă. Obișnuia să se scoale dis-de-dimineață și hoinărea pe străzi cu gânduri întunecate. Odată, într-o sâmbătă, pașii îl duseseră în apropierea sinagogii. Acolo întâlnise un om care-l salutase cu urarea de Sabat. Natanael i-a răspuns imediat, urmându-l la sinagogă. Recunoscuse în acel om pe cel care îl numise pe Rudi „fustangiu“. Ce întâmplare ciudată! Omul îl recunoscuse și el pe Natanael, amintindu-și foarte bine cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lăsând baltă păsările și îmbrățișându-ne unul după altul, prietenii lui Franco erau desigur și prietenii lui. Își scosese pălăria, așa că i-am văzut scăfârlia pe care nu avea nici un fir de păr. Soția lui, Carla, a venit să ne salute. Era o femeie tânără, surdă și mută, cu obrajii ca bujorii. Rochia ei înflorată ascundea o graviditate avansată. Carla ne-a invitat cu brațul în aer la o masă sub un copac mare. A dispărut ca să apară imediat cu pizza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
interioară. Te iubesc, prințule! Te iubesc, o, mine amărât ce ești. Moartea, așa cum a venit la mine, este cel mai frumos lucru pe care-l poate trăi cineva. Sunt mândru că o pot conștientiza și percepe atât de bine. Te salut, moarte, și te iubesc, mai ales pe tine. Cum am trăit fără să știu că poți fi atât de frumoasă? Mă desprind și plec spre stele. Eu sunt parte din unul singur acum. Mi-e frică, moarte, unde mă duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-i ajute, aveau să facă poate și cununia religioasă, iar asta îi umplea inima de bucurie, pentru că era, după părerea lui, lucrul care unea cu adevărat destinele a doi oameni. Străbătu culoarul care ducea spre biroul alesei inimii lui, vesel, salutând una din cele două pesoane cu care își intersectă pașii. Își imagina deja surpriza ei și a celorlalți în clipa în care vor vedea ce număr pregătise. Avea să fie o nebunie, o cerere în căsătorie cum puțini făcuseră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Lindsay, cu albul ei bășit după ea. Luminat și transformat pe veci după oribila experiență din București, Abdulah se îndreptă spre ei zâmbind cu toată fața, vesel, radiind fericire și bunătate. Îi întâmpină cu mâinile întinse ca pentru a-i saluta sau îmbrățișa, însă atât de neașteptat, încât cei doi se speriară. Lindsay îl recunoscu imediat, luminându-se și ea la față. Îi studie costumul. - Abdulah, tu aici? Ce idee bună ai avut să fii Moș! Îți stă extraordinar! - Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
istoria cu strănutul se petrecuse în ianuarie), se afla foarte aproape de Eisenberg, dar, din lipsă de timp, nu l-a mai putut ajunge. Când, după ultimul examen de an, Burkeviț a trecut spre vestiar cu chipul împietrit și fără să salute pe nimeni, tot nu bănuiam că vom fi martorii unei lupte grele pentru locul întâi, o luptă care va începe din primele zile ale următorului an școlar. 5 Și lupta a început încă de la primele ore. Pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la mișcarea manetei va sări în aer toată Germania, că nu va mai rămâne în viață nici un neamț, aș fi apăsat pe ea fără să clipesc. Dar, înainte de a apăsa pe manetă, m-aș fi prezentat mulțimii și aș fi salutat elegant. Pe atunci eram încredințat că, de-ar fi posibil și de s-ar împlini toate acestea, mulțimea în care eram ar fi exultat sălbatic. Probabil că tocmai această comuniune de spirit, această sentimentală comuniune cu mulțimea a protejat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]