3,304 matches
-
se presupune că ar fi existat castrul roman Cedonia. Primele așezări în zona Sibiului ar fi fost castrul roman din zona Gusterita și o așezare de origine slavă. Orașul a fost înființat după mijlocul secolului al XII-lea de coloniști sași din teritoriul Rin-Mosela. Prima mențiune a cetății a fost făcută în data de 20 decembrie 1191 sub numele "Cibinium" într-un document ecleziastic emis de papa Celestin al III-lea, care a recunoscut la rugămintea regelui Béla al III-lea
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
arte decorative, antropologie, istorie, arheologie, istoria tehnologiei și științe naturale. Orașul se află aproape de Munții Făgărașului - o destinație importantă pentru drumeții - și de stațiunea Păltiniș - o destinație pentru sporturile de iarnă. În zonă sunt multe biserici fortificate construite de coloniștii sași. Sunt peste 35 de hoteluri și pensiuni în Sibiu. Cele mai selecte sunt Ramada și Împăratul Romanilor, aflate în centrul orașului. Lanțul Continental deține 2 hoteluri în municipiu, unul dintre ele având brand-ul Continental Forum. În centrul orașului se
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
Noi. Zona satului Nișcov servise drept refugiu pentru locuitorii Buzăului, care își mutaseră târgul aici în timpul Războiului Ruso-Turc din 1806-1812, când orașul a fost distrus. Satele cu numele de Săseni au fost populate prin secolul al XVII-lea de coloniști sași din Transilvania, românizați în decursul timpului. Comuna Gura Nișcovului avea o școală cu 48 de elevi, și 4 biserici, la Nișcov, Cârlomănești, Săsenii Noi și Săsenii Vechi. În 1925, cele 4 comune făceau parte din plasa Nișcovului, comuna Vernești fiind
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
României, în câmpia Vinga; - Situată în partea de nord a județului Timiș, la 28 km de Arad și 24 km de Timișoara. Este străbătuta de DN69. - Atestata documentar în 1647. În perioada 1783 - 1785 a fost colonizata cu familii de sași. - Populația este de 4084, din care: 3672 români, 203 maghiari, 89 germani, 20 rromi, 15 bulgari și 7 sârbi. Localități aparținătoare Comunei Orțișoara: Comună Orțișoara se întinde pe o suprafață de 12960 ha, din care 12907 ha reprezintă terenul agricol
Comuna Orțișoara, Timiș () [Corola-website/Science/301384_a_302713]
-
1659, stema Transilvaniei a fost sfâșiată, fiecare dintre cele trei națiuni privilegiate preluând câte un simbol, românii nefiind „reprezentați” prin niciun simbol, ei neavând statut de națiune. Astfel, maghiarii erau reprezentați de acvila neagră, secuii de soare și lună, iar sașii de cele șapte turnuri de cetate, de culoare roșie ("Transilvania/Siebenbürgen"). Acvila este reprezentată doar pe jumătate ca simbol al poziției de apărare pe care o are (ea însăși se află într-o cetate, fâșia roșie). Această stemă a fost
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
imperiale și regale austro-ungare, ultimul șef al Marelui Stat Major al Armatei Austro-Ungare, funcție pe care a preluat-o pe 2 martie 1917 de la contele Conrad von Hötzendorf. Arthur Arz von Straussenberg s-a născut într-o veche familie de sași transilvăneni. Tatăl său, Albert Arz von Straussenburg, a fost pastor evanghelic, iar mama, Louise Pfaffenhuber, a fost fiica dirigintelui oficiului poștal din Orăștie. După bacalaureatul susținut la gimnaziul evanghelic săsesc din Sibiu (în prezent Colegiul Național Samuel von Brukenthal), a
Arthur Arz von Straussenburg () [Corola-website/Science/300117_a_301446]
-
românești), pierzând și cetățenia și dreptul de vot. În 1972-75 s-a trecut la ample reparații ale bisericii fortificate și la îndepărtarea efectelor cutremurului. Din 1974, Nicolae Ceaușescu a inițiat emigrarea populației germane din Transilvania. Din cei 2.640 de sași existenți în Cristian în anul 1974, la Revoluția română din 1989 mai erau rămași 1.871. Prin dreptul la liberă emigrare de după 1989, s-a ajuns ca în 1996 să mai fie în sat doar 70 de sași. Numai în
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
640 de sași existenți în Cristian în anul 1974, la Revoluția română din 1989 mai erau rămași 1.871. Prin dreptul la liberă emigrare de după 1989, s-a ajuns ca în 1996 să mai fie în sat doar 70 de sași. Numai în 1990, 1.217 de sași au plecat din localitate, cu destinația Germania sau Austria. În dialectul săsesc numele de "Großau" a fost pronunțat ca "Grisaa, Griza, Grusaa, Grusâ, Girezâ, Grîssâ". Biserica evanghelică fortificată
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
anul 1974, la Revoluția română din 1989 mai erau rămași 1.871. Prin dreptul la liberă emigrare de după 1989, s-a ajuns ca în 1996 să mai fie în sat doar 70 de sași. Numai în 1990, 1.217 de sași au plecat din localitate, cu destinația Germania sau Austria. În dialectul săsesc numele de "Großau" a fost pronunțat ca "Grisaa, Griza, Grusaa, Grusâ, Girezâ, Grîssâ". Biserica evanghelică fortificată
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
în dialectul săsesc "Buss, Bus", în , în ) este un sat în comuna Doștat din județul Alba, Transilvania, România. În trecut a fost o comună de sine stătătoare, în cadrul plasei Miercurea Sibiului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unii locuitori sași din Boz au fost recrutați în trupe germane pentru a merge pe frontul din Rusia. La plecare, ei au scris pe trenul care urma să îi ducă pe front următorul avertisment: "Stalin, apără-ți mustața! Vin bozenii!" Ca urmare a
Boz, Alba () [Corola-website/Science/300232_a_301561]
-
ung. sáros hely), fiind preluat, mai întâi, de români sau de unguri, de la care l-au preluat ulterior sașii. Numele săsesc al localității este Kelling și vine de la primii stăpâni, familia nobililor Kelling. La fel ca și alte familii de sași, aceștia au devenit probabil din greavi niște adevărați comiți. Greavii de Câlnic sunt menționați încă din 1267, 1269 și 1309. Cetatea a fost restaurată între 1962-1964, iar astăzi a fost transformată într-un centru cultural știintific internațional. Unul greavii de
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
cu un turn poartă la nord, iar în jurul curtinei a fost săpat un șanț de apă. Probabil că mâna de lucru era locală, de vreme ce în anul 1291, pe când se făceau lucrări de restaurare la catedrala din Alba Iulia, trei dulgheri sași din împrejurimi au construit căpriorii noului acoperiș. Fortificația de la Câlnic este astăzi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Între anii 1961-1964 au fost conduse lucrări de restaurare de către Direcția Monumentelor Istorice, sub coordonarea arhit. Ștefan Balș, în paralel cu săpăturile arheologice
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
iar în anul 1370 Valentin și Ștefan au cerut de la Convent Cals Manost să se judece procesul de mai sus și să se facă hotar între Doștat și Boz.</br> Începând cu anul 1350 aceste localități s-au colonizat cu sași, care au părăsit satul Doștat prin anul 1500, dar au lăsat o vie amprentă atât asupra denumirii satului Doștat, care se traduce prin “Poarta orașului - Poarta cetății”, cât și asupra obiceiurilor.</br> Din punct de vedere economic, se poate spune
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
curtină (zidul) de piatră care înconjura odinioară biserica. Satul a dat numele cunoscutei culturi neolitice cu a sa faimoasa ceramică pictată - cultura Petrești. Petreștiul este totodată ultima așezare săsească de pe Valea Sebeșului, coloniștii germani evitând locurile muntoase ascunse și reci. Sașii au imprimat localității o arhitectură tipică, cu străzi largi, străjuite de canale de apă, cu case înalte, cu porți mari. Din primele secole ale așezării nu a mai rămas decât cetatea sub formă de donjon, care a fost cândva turnul
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
sine stătătoare, astăzi Petreștiul aparține din punct de vedere administrativ de municipiul Sebeș. Depopularea masivă a populației săsești dinainte de Revoluție și în primii ani de după 1989 a făcut ca în Petrești să mai locuiască în prezent foarte puține familii de sași. Familiile plecate în Germania se întorc periodic pentru a-și vizita locurile natale. Anual în Petresti se organizează o manifestare la care participă mulți sași plecați din România. Aceștia au un rol determinant în mediatizarea locurilor natale. Astfel, s-a
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
1989 a făcut ca în Petrești să mai locuiască în prezent foarte puține familii de sași. Familiile plecate în Germania se întorc periodic pentru a-și vizita locurile natale. Anual în Petresti se organizează o manifestare la care participă mulți sași plecați din România. Aceștia au un rol determinant în mediatizarea locurilor natale. Astfel, s-a ajuns că monumentul istoric reprezentat de zidul cetății și de turnul fostei biserici să fie mai cunoscut în Germania decât în România. Există numeroase site
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
tot ei fac legătura între peșteră și Dracula. Pe la 1290, la Sângiorgiu Trăscăului, pește culmea Bedeleului, la numai 8 km de Huda a fost ridicat castelul nobiliar Thoroczkay (Cetatea Trăscăului) pe ruinele vechiului castru român. Construcția a fost făcută de sașii aduși din Austria și de secui care au rămas până în ziua de azi în cele două sate: Colțești și Rimetea. Din istoria zbuciumata a castelului se remarcă faptul că Matei Corvin îl confiscă pentru mai mulți zeci de ani. Aici
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
Impresionat de curajul și abnegația supusului său, ducele Ștefan, viitorul rege Ștefan al V-lea al Ungariei, i-a dăruit acestuia trei sate aflate în apropiere de locul sângeroaselor lupte. Anii 1277 și 1308 sunt marcați de puternica revoltă a sașilor, deoarece între Episcopia romano-catolică și aceștia s-a iscat divergente privind hotarele moșiilor și dreptul la zeciuială. În vechile hrisoave medievale apar sporadic și mențiuni privitoare la comuna Stremț: Între anii 1333-1337 Stremțul apare în registrele dijmale papale sub denumirea
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
au fost duși la Cricău, unde au fost legați de stâlpi, și trimiși la Alba Iulia în tabăra lui Avram Iancu urmând să fie judecați. Arestații ținuți sub escortă severă, au fost văzuți de către unul din aghiotanții tribunului Prodan, un sas farmacist din Aiud, cu numele de Wagnner care a intervenit pe lângă Horak, comandantul cetății Alba să le mijlocească eliberarea. La stăruințele acestuia, 24 din prizonieri au fost eliberați, iar doi deținuți: Gal Vasile și Kiss Grigore care s-au făcut
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Beșimbac" (azi Olteț, din județul. Brașov), "Peceneaga" (jud. Tulcea), "Pecineaga" (jud. Constanța), pădurea "Peceneaga" (jud. Brăila) și muntele "Picineagul" (Jud. Arges). Desigur, este posibil ca unele dintre aceste toponime să fie de fapt cumane. Totuși, preluarea unora dintre ele de către sași arată că ele existau deja în secolul al XII-lea, înainte de stabilirea cumanilor în regiune. Pe de altă parte, toponimele de tip Heidendorf care înseamnă “satul păgânilor” se referă la pecenegii care erau încă păgâni în vremea colonizării săsești. Nicolae
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
nr. 2/1968 s-a înființat orașul Borșa, moment în care Băile Borșa au devenit un cartier al acestuia. Prima atestare documentară a localității datează din 1365, când regele Ludovic I al Ungariei a dăruit Borșa lui Balc, fiul lui Sas și fratelui acestuia. Băile Borșa sunt o stațiune balneoclimaterică sezonieră, de interes local. Fiind situată la o altitudine de 850 m, stațiunea are un climat subalpin. Se găsesc în nordul extrem al României, în partea de est a Depresiunii Maramureșului
Băile Borșa, Maramureș () [Corola-website/Science/301564_a_302893]
-
pagina 27 în lucrarea să „Date istorice despre protopopiatele, parohiile mânăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911”, unde menționează satul Bocicoel(Kisbacsko), consemnează: „În 1365 deja se amintește că donațiunea regelui Ludovic dată lui Balc fiul lui Sas Vodă și fraților săi”, de unde reiese că Simon(Simion) este fiul lui Sas Vodă, fratele lui Balc.<br> Mai sunt amintiți alți trei cneji cu numele de Simion, si ei răsplătiți pentru fapte de vitejie: „Simion din Cuhea” (Bogdan Vodă
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911”, unde menționează satul Bocicoel(Kisbacsko), consemnează: „În 1365 deja se amintește că donațiunea regelui Ludovic dată lui Balc fiul lui Sas Vodă și fraților săi”, de unde reiese că Simon(Simion) este fiul lui Sas Vodă, fratele lui Balc.<br> Mai sunt amintiți alți trei cneji cu numele de Simion, si ei răsplătiți pentru fapte de vitejie: „Simion din Cuhea” (Bogdan Vodă), răsplătit de Vladislav I în 1447(M. Sustic, p. 44), Simion Marus(sau
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
românesc datează din anul 1252. În această perioadă Cârța, viitoarea Cârțișoara, era centrul administrativ și politico-religios al Țării Făgărașului (terra Olahorum de Kircz), denumită în această perioadă și Țara Cârței, și deținea aceași importanță politico-administrativă ca Brașovul, centrul administrativ al sașilor din Țara Bârsei (terra...Saxonum de Barassu) și Sfântul Gheorghe, centrul administrativ al secuilor din Sepsi (terra...Siculorum de Sebus). Vechimea și poziția acestei așezări românești în peisajul Țării Făgărașului este subliantă și de tezaurul monetar descoperit spre sfârșitul secolului
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
Sibiu, Transilvania, România. Curciu era în antichitate o așezare dacică, un simplu sat, care ocupa un hectar din locul numit astăzi "La Fântâni". Ea se suprapunea unor așezări din epoca bronzului și din cea a fierului timpuriu. În 1337, un sas pe nume "Petro de Keuruz" este pomenit într-un document ca martor într-un proces, localitatea sa de obârșie fiind desemnată ca "senioribus sediuin de Medies", adică parte din Scaunul Mediașului. Comunitatea săsească de aici, altădată foarte numeroasă, a scăzut
Curciu, Sibiu () [Corola-website/Science/301705_a_303034]