2,615 matches
-
imprimată pe cortex; celelalte reușite apar în cazul în care violența primordială a actului nu este amintită, când totul e implicit, când paralizia șocului privirii infantile atinge, ca în Nostalgia, o autenticitate greu de egalat. Fluturi și creier Nu pot savura capriciile unui scriitor, oricât de mare ar fi el. Nu pot s-o fac pe mironosița din ordinul sfânt al filologiei dure și pure și să afirm sus și tare că aș citi la nesfârșit Orbitor. M-aș fi mulțumit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
melodramă cu copil în burtă și triluri despre speranța care răsare peste ruinuri, murind - firește - ultima (după ce tu mureai de plictiseală). Deci am intrat la The Grudge 2: Capcana cu acest handicap în cap, motiv pentru care nu am putut savura aparițiile fantomei despletite și mâinile ei albastre care apucau personaje de gât sau de braț. Jocul actorilor mi s-a părut agasant de la bun început. Și mai aveam, normal, imprimat în cortex acel film de referință al horror-ului japonez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
foarte tare, că mi-am pus mâinile la urechi să nu mai aud. Și m-am trezit. rockin’ by myself Ostromentul Dumitru UNGUREANU Când vărul Nicu mi-a interzis accesul la chitara lui, am fost extrem de supărat: nu mai puteam savura jocul cu pietricelele din cutia de rezonanță. L-am păcălit pe vărul Traian să mă lase să mă joc o parte din timpul cuvenit lui. Ne-a prins Nicu și ne-a ars câte-o scatoalcă. Drept pentru care am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
a sopranei Jessye Norman. Aria de final "Thy hand, Belinda" din opera "Dido și Aeneas" a fost înregistrată în Domul de Cristal. În strălucirea a mii de cristale Swarovski și a unui enigmatic cristal de munte din Madagascar poți oricând savura divina muzică. Magia lumilor de cristal se continuă cu împărăția lui Poseidon recreeată în versiune Swarovski. Geometriile cristaline, seducătorul joc cromatic pe fond albastru, valurile sonore și șuvoaiele de lumină întregesc ținutul fascinant al bătrânului Poseidon. Lumea de cristal se
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
pentru vindecarea acestei îndelungate boli mentale românești. Prima soluție, cea educațională, ar anula paradoxul. Ea vizează reactivarea cu concursul permanent al familiei, școlii și Bisericii a unor străvechi virtuți creștine: respectarea celui diferit etnic, sexual și religios; bucuria de a savura sincer reușita Celuilalt, prețuirea și remunerarea corespunzătoare a elitelor, bunul simț, smerenia și discreția etc. Ca forță socială, ele ar spulbera realitatea paradoxurilor mai sus invocate. A doua soluție este una duhovnicească. Ține de infinita putere a Sfintei Cruci. Presupune
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
satisfacții lăuntrice și împliniri simbolice. Mitul nostalgiei paradisului, de exemplu, încă funcționează. Este acum transpus în filmul de mare succes al lui Cameron unde Na'vi trăiesc în unitate perfectă cu natura, regăsind astfel faimoasa idee mitologică a Unului desăvârșit. Savurăm cu toții în secret perfecțiunea pierdută și ne compensăm pe plan simbolic neîmplinirea. Trăim prin delegație nostalgia după comuniunea cu tot ceea ce este viu. Unitatea primordială, perfecțiunea începuturilor, dialogul real și permanent cu strămoșii sunt trăite la modul autentic de enigmaticele
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
o baie de mulțime, simplitatea, rigoarea, naturalețea și eleganța cuvântărilor, integrarea firească a prezenței noastre în viața unui minunat orășel german. Trăiau cu toții un eveniment din calendarul sacru și ne-au invitat să le fim alături. Este realmente fascinant să savurezi splendida întîlnire dintre arhaic, tradițional și (post)modern în Konstantz. Vechile clădiri, străzile și monumentele sunt excelent conservate. Hotelul Barbarossa este un sugestiv exemplu de fericită întâlnire între mitologia germană din perioada primelor cruciade și tehnica modernă de ultimă oră
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
știu că nu le mănîncă singur, că le varsă la comun, că altfel o pățește. La vorbitor, cînd mănîncă, eu ies afară, că nu suport să-l văd cum taie încet felii subțiri de salam și le mestecă pe îndelete, savurînd fiecare înghițitură. Mănîncă îndelung, cercetînd cu mîinile tremurînde conținutul fiecărui castron cu de-ale gurii pregătit de mine acasă. Mi-e frică și să-l privesc. A devenit alt om, bolnav, hămesit, slăbit, cu privirea de om bătrîn. Parcă doar
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
celălalt capăt. Un singur motiv am ștrandul se află acolo. Pe terasa cu multe mese albe eu îmi beau în fiecare zi de vară cafeaua de dimineață între orele unsprezece și douăsprezece. Când ceilalți beau bere tulbure și acră, eu savurez cu nesaț, prefăcându-mă, o cafea inferioară ca și berea lor. Aș putea să mă duc în altă parte, sub alți copaci, să-mi iau drogul, dar nu face, mă simt bine acolo. În drumul meu trec pe lângă cofetării, bufete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și fericire, au conștiința împăcată, considerând că ne-au dat suficientă "democrație și libertate". Sărmanii românașii noștri, pe unde or fi oare cei care strigau în decembrie 1989, olei,.olei,.Ceaușescu nu mai e..? Pe unde-și îngoapă ciolanele ori savurează succesele dobândite prin alungarea și uciderea șefului statului. Cineva spunea că cei care-și omoară conducătorul, nu merită să trăiască liberi și iată că este o realitate această cugetare. Relatările actriței Rodica Mandache Din aceleași documente , am cules câteva informații
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
oameni. Răniții, fiind prea mulți, stăteau întinși pe pături în curtea spitalului, așteptând rândul să fie introduși în sălile de operații. Ce povestea acest om era groaznic, trebuia să ai o tărie de caracter deosebită numai ca să-l asculți. Eu,savurând povestirea lui bădia Mitru, am "adormit" , așa și-au zis dânșii, dar când au luat seama mai bine, au văzut că leșinasem și nu mai mișcam. Au adus găleata cu apă rece și m-au spălat bine, apoi m-au
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
din Sibiu, I. Negoițescu. Nu știu ce va face. Presimt că e «altfel», că e un tânăr «excepțional», pe care îl așteaptă un destin singular. Prea e candid și prea arde.“ Criticul a avut tot timpul o mare atracție pentru genul memorialist, savurând autobiografiile lui Cellini, Rousseau (apreciat pentru „linia adevărului“ pe care a instaurat-o), Casanova sau Goethe; de altfel, incipitul Strajei dragonilor, simplu și direct, cu comentarea semnificației temporale a momentului nașterii, provine chiar din Poezie și adevăr). O atracție specială
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a lui Hocke, descoperind, spre surprinderea mea, că un paragraf al cărții poartă chiar titlul „Problema lui «a spune totul»“. Or, am amintit deja de satisfacția copilărească a lui Negoițescu la ideea că, în Autobiografie, va „spune totul“ despre sine, savurând, cu anticipație, surpriza și chiar șocul produse de confesiunea sa. Din perspectiva Strajei dragonilor, foarte semnificative devin aforismele sale din Viața particulară; iată unul dintre ele, de-acum plin de miez: „Acum, nu suport scriitorii care descriu natura, fața, haina
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Concetta pleca de acasă, era sărbătoare. Imediat ce auzea motorul mașinii, Salvatore îmi cerea o bomboană (bineînțeles că trebuia să iau fără să se cunoască). Eu îmi făceam o cană de ciocolată caldă, ungeam o felie de pâine cu marmeladă și savuram un mic dejun. Din pâine tăiam doar o felie subțirică; nimic nu trebuia să pară consu mat, pentru că începea să pună întrebări ca piticii din Albă-ca-Zăpada: Cine a mâncat din farfuria mea? — De ce sunt doar cinci biscuiți în loc de opt? De ce
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
dacă mai era nevoie) că toți oamenii din Babilonul ăsta suntem egali și că trebuie să am eu grijă, singură, de mine. Scrisoarea 101 Mă trezesc la 7, nu la 5 dimineața ca în țară (făceam naveta). Mă întind și savurez culcușul până la 7.30. Mă scol, mă îmbrac, îmi fac patul, merg la baie, apoi îmi fac cafeaua. Între timp se face ora 8. Îmi trezesc moșnegii, îi ajut să se îmbrace, să se spele, le dau micul dejun și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
m-a făcut să-mi amintesc că mi-a cerut să fac o cerere la Minister pentru aprobare de diferență de liceu. Eu uitasem complet de întâmplare pentru că nu mă interesa. Mă săturasem de examene și eram mulțumit să-mi savurez poziția de învățător ... la care nimeni din genealogia familiei mele nici nu visase măcar. La înmânarea cererii, scrise de el în numele meu și cu aprobarea Ministerului pe ea, nu am avut nici o reacție ... căci viitorul meu îl consideram definitiv trasat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
garanție de bunăvoință pentru reluarea relațiilor economice, într-o epocă în care regimul comunist român se depărta de Moscova pentru a se angaja pe calea „comunismului național“. Odată ajunși în exil, la Paris, Sanda Stolojan își reface viața și își savurează revanșa atunci când revine în România, în 1968, cu generalul de Gaulle, cu ocazia vizitei istorice a acestuia în țara noastră. Vreme de peste 30 de ani, va fi traducătoarea oficială a guvernului francez pentru limba română și se va afla în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cont de dispoziția opiniei publice, nici de puterea naționalismelor care se confruntă în teritoriu. Pe deasupra, ele presupun, din partea maselor largi de oameni, o gândire abstractă, de care acestea nu prea sunt capabile. Arta (scrisului) lui Rákosi Viktor a fost întotdeauna savurată de mai mulți decât muzica lui Bartók. Și dacă cineva plătește polițe pentru nedreptățile îndurate, de cele mai multe ori acest fapt nu este un lucru bun, dar este omenește de înțeles. Desigur, rămâne un adevăr că cei patru ani au avut
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
mijlocul mulțimii este foarte dificil. A fi nevoit să iei interviuri este și mai dificil. Dar un astfel de interviu dă culoare unei intervenții, îi poate da elementul inedit care lipsește din prezentarea anostă a unui reporter. Reporterii cu experiență savurează aceste băi de mulțime, așa cum o fac uneori vedetele sau politicienii, dar din alte motive. Vocea poporului este, de cele mai multe ori, savuroasă, clară, răspicată. Spune lucrurile pe care jurnalistul imparțial nu și le poate atribui sau asuma. Așadar, jurnalistul le
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
simțul proporțiilor și al pertinenței, a ceea ce este complex"; dar într-o operă artistică este necesar ca aceste caracteristici comune ale măreției i. să apară într-o "situație în care valoarea este materializată", ca "o "valoare (materializată "e poate fi savurată și gustată". Reid nu pune întrebarea : este oare poemul mare pentru că autorul lui este un om mare (sau posedă o inteligență sau o personalitate superioară) sau este superior pentru că este mare ca poem ? în schimb, el încearcă să concilieze răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
instrumentale (preselecții, examene, concursuri, manifestări artistice etc.) și în urma observației referitoare la subaprecierea sunetului, auzim următorul răspuns: „- Dar am cântat tot și am respectat textul!” Același lucru se întâmplă și în cazul celei de a doua categorii (supraaprecierea), când interpreții „savurează” plăcerea de a cânta împreună reliefând frumusețea sonoră amplificată de utilizarea în totalitate a registrelor pianului, fără a o încadra în ansamblul expresiv, real al partiturii. Este vorba de o realizare artificială a unui joc exagerat de nuanțe și culori
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
IV.2. Un student "rău-platnic": Petre Zlătescu, doctor în drept fără diplomă În luna iulie a anului 1900 Petre Zlătescu susținea examenul pentru obținerea doctoratului științific în drept la Universitatea Nouă din Bruxelles. Din păcate, nu a reuși să-și savureze reușită, întrucat soția sa, la puțină vreme, își pierdea viața, după o grea și lungă suferință... Fuseseră împreună la Bruxelles până prin mai, dar, din pricina bolii care se agrava și în urmă sfaturilor medicale, Zlătescu a condus-o la București. Avea
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Apariția insolită a Range Rover-ului printre bălăriile de la marginea drumului atrăsese deja atenția unei liote de puștani zdrențăroși, ale căror strigăte sparte le deschideau acum calea, asigurându-le totodată o întâmpinare precipitată. Cu figurile joviale ale unor sportivi ce-și savurează ieșirea duminicală inedită și probele surpriză la care ea îi supune, cei cinci abordau dezinvolt labirintul lacustru al băltoacelor; se simțeau priviți, iar cum de-această primă impresie depindea în bună parte soarta întâlnirii, aerul lor întreprinzător și energetic s-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
desfășoară interacțiuni febrile În zone misterioase, camuflate prin discuții superficiale; au o viață tainică, ocultă, sibilinică, mascată de statusuri oficiale și roluri psihosociale, dobândite pe căi diferite. Au un secret care le dă forță să supraviețuiască. Au știința măștii sociale, savurează criptajul, sunt inițiate În cultul secretului. Iar toate acestea, ca forme de apărare și de atac, acțiuni care le conservă identitatea, le conferă satisfacție și o stare de confort psihic, sentimentul de putere. Un complicat și subtil proces interacțional, un
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Dar nu era riguros, nu dădea definiții și unele colege erau extrem de frustrate. Să nu uit: frecventase timp de doi ani cele mai Înalte școli de psihologie de la Paris. La examene accepta judecăți proprii ale studenților, chiar „erezii”, Încuraja Îndoieli, savura răspunsurile dubitative. Odată, mi-a povestit mai târziu, când am devenit apropiați, i-a deschis ușa cabinetului colegul său Bârsănescu, care l-a somat scurt: „Dă-mi o definiție a percepției”. „Să ne gândim”, ar fi răspuns acesta, „s-ar
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]