3,889 matches
-
treia? — Copilul domnișoarei Jansen, spuse Cabrera, ajutînd-o pe Paula să meargă spre ieșire. Doamna doctor Hamilton poate confirma că tînăra era Însărcinată. În vreme ce Cabrera inspecta baia, măsurînd pereții cu ruleta, eu am ieșit după Paula. Am traversat amîndoi platforma de scînduri și am intrat din coridor Într-o cămăruță. Aici focul se dezlănțuise cu și mai multă furie. Rămășițele Înnegrite ale unei păpuși mari zăceau pe podea, aducînd cu un copil incinerat, dar torentul de apă revărsat pe acoperiș cu furtunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înainte de a se retrage la odihnă. FÎșii de creton ars rămăseseră lipite de zid, iar garderoba semăna cu o magazie de cărbuni răscolită. — Dormitorul doamnei Hollinger, spuse Cabrera, apoi mă ținu de braț să nu cad grămadă pe podețul de scînduri. Ați pățit ceva, domnule Prentice? Am impresia că ați văzut destul, nu? — N-am nimic. Haideți să ne continuăm turul, domnule inspector. Aici au găsit-o pe doamna Hollinger? — Nu, răspunse Cabrera, arătînd spre coridor. Se refugiase În capătul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foarte flexibilă, o monedă de schimb care trece din mînă-n mînă... pierzîndu-și de fiecare dată cîte puțin din valoare. L-am lăsat pe inspector să-și bage nasul prin sertarele noptierei și mi-am văzut de drum pe podețul de scînduri, În căutarea Paulei. Dormitorul doamnei Hollinger era gol, dar cînd am trecut prin dreptul camerei nepoatei am auzit vocea Paulei de pe terasa de jos. Mă aștepta lîngă mașină, vorbind cu Miguel, care se muncea să deblocheze gurile de evacuare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din streașină. Am ieșit din mașină, Închizînd ușurel portiera În urma mea, și am traversat strada. Pitit În garaj, am auzit deschizîndu-se oblonul unei ferestre de la etaj. Am intrat În bucătărie și am rămas ascultînd pașii lui Crawford pe podeaua de scînduri de deasupra capului meu. Trăgea prin cameră un șifonier, poate ca să adauge un ultim corp de mobilă la rugul pe care-l pregătea. Am trecut din bucătărie În holul ai cărui pereți zugrăviți Într-o culoare deschisă reflectau lumina soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sportiv, m-am relaxat și i-am urmărit pe Îngrijitorii angajați de Elizabeth Shand să reamenajeze locul. Au curățat și au umplut piscina, au udat peluzele și au redesenat cu vopsea albă terenurile de tenis, apoi au lustruit podeaua de scînduri a sălii de sport pînă au făcut-o oglindă, pregătind-o pentru primele lecții de gimnastică aerobică. În ciuda acestor eforturi, niciun locuitor al complexului Costasol nu apăruse Încă să-și Întindă membrele ostenite pe luxosului mobilier de plajă aranjat lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-l facem să se răzgîndească, am spus - apoi, Încercînd să dau vorbelor mele un ton mai imperativ, am adăugat: Dacă Sanger ajunge să se Întîlnească cu Cabrera, o să apară aici o armată de detectivi care o să scotocească și sub scîndurile podelelor. — Nu vrem una ca asta, spuse Hennessy. (Închise computerul și rămase cu ochii În tavan, cu aerul absent al cuiva Împotmolit Într-o definiție Încuietoare de la cuvinte Încrucișate.) E o problemă destul de dificilă. Totuși, petrecerea de diseară ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
alte adevăruri ale doctrinei proletare, după ce îi strângeau degetele în ușă, ca să constate fermitatea puterii poporului, descătușat din lanțurile vetuste, ale burgheziei, un pluton din masa mare a poznașilor muncitori petroliști ieșea în curte. Se așezau la ușa latrinelor de scândură, fumând, chicotind, hârjonindu-se, procedând, în munca lor de luminare a țăranilor, încredințată de Partidul clasei muncitoare, cu o răbdare atât de statornică, încât îți venea să-i pupi de entuziasm. Rareori, bărbatul ascuns în disconfortul fetid din hasnaua dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de afară, pufnind, scuipând și înjurând rușinat și fără adresă. Ptiu, ptiu, ptiu! că tare mai pute, mărturisi, încurcat, Marin Tărniceru, leat din aceeași companie cu Nicanor, într-un rând, pe când ieșea, pe brânci, în hohotele găzarilor, de sub cabina de scânduri. Miroase tot așa de rău, ca la WC-ul batalionului de săpători! echivală el, pe dată, incomoda situație. Da' bine măcar că n-am stat într-o bortă de aia, perdeluită cu stuf, cum mai vezi în Cotonoaga, la neamurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a lepădat! Republica noastră proletară nu vă dă dreptul să-mi treziți copila !... Dar leghionul de copii zănateci lărmuia neostenit: Pepenoaica, Pepenoaica!... Huideo,măi! La casele voastre, proprietate particulară, că-mi stresați copila, răcni Nicanor Galan, peste canaturile porții de scânduri. Plecați, măi! răcni el, către masele populare de copii, deja, neobrăzațiviermăraie care ridica din drum, cu picioarele goale, un praf imens, înălțându-l până la cerul roșu, ce amurgea. Da' s-a ivit și s-a evidențiat Pepenoaica! protestau obrăznicăturile! S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cum e rânduiala de dinainte, Nicanor și doi feciori ciolănoși, pe care îi arvonise, cu o zi înainte, recrutându-i cu o garafă de lacrima prunei, măturară în livada cu cireși bătrâni și întocmiseră, pe pari bătuți țeapăn, mesele din scânduri noi de brad, Jana, Cătălina, Berta cea bălaie și sfioasă și alte bune vecine, care aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt, punând castroane de aluminiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l îngădui pe el, Cornel Braiu, cu feleșagul lui, așa cum și Braiu îi îngăduie pe alții, care stau a ploaie, deși numai udeală nu ne mai trebuie, pe aici, pe unde ne aflăm Iar noi ședeam, care pe geamblacul de scânduri al sondei, care legați de schelele ei, atârnați în funii, cum șede ciocănitoarea proptită în coadă și pândeam ca, din asemenea încontrări și vorbe iuți, să nu se întâmple vreo belea între noi Iar timpul ne năpădea cu herghelia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ore am avut răbdarea de am lăsat-o în apă, dar în zadar a fost, fiindcă tot tare și scorțoasă era, nelăsându-se mestecată între dinți și între măsele Și atunci am scos cuțitul, am tăiat mărunt, pe o scândură, o bucățică de curea și am mâncat această închipuită merinde, dar mai rău mi-am făcut astfel Că fiind cureaua tratată cu chimicale, în loc să fi fost dubită la meserie, cum știm noi, cu tărâțe de grâu și cu bună scoarță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcându-le la fel cu vestoanele și pantalonii lui Bubă și compania, o rupse la fugă spre asfințit. Străbătu, gonind, un fel de curte interioară cu capace de fontă la gurile de canal, ocoli mai multe latrine, din acelea de scânduri, date cu var, și printr-o portiță de fier forjat, cu un rest de sticlă spartă, răzbi pe un fragment de străduță pavată, recunoscând, concomitent, în minte, binefacerile lesnicioaselor drumuri burgheze, ieșite, tot mai frecvent, din contemporaneitate. Tot numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
putea considera, cel puțin după afișele grosolane, sugerând sărutările unei Perinițe și după straniile ecouri pe care la ocaziona răsunetul resturilor de ziduri. În galopul lui fără frâu, pe dinainte-i, se perindară un câmp de latrine din acelea de scânduri, cu pereți dezinfectați periodic, prin tămânjire cu var, a căror albeață mai subția obscuritatea, apoi o livadă nesfârșită, cu pruni sufocați de praf, care semnalau o zonă cu mai puține obstacole, fostă mahala liniștită, cu ridicături modeste, cu case care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
picoteau doborâte, din când în când, de nedormire, până dimineața, în zori, să se lămurească dacă, nu cumva, vizita celor trei ofițeri priapici la nimfomana asta de Gala nu o fi fost semnul unui nou război balcanic. Portița întocmită din scânduri groase, date cu var, înaltă de doi metri, rezistă cu dârzenie la bruscările precipitate ale lui Mircea, făcându-l să renunțe de a se mai împinge cu disperare în ea, deși voia, cu orice preț, să se trezească-odată, expulzat, irumpt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din doc brun (veston cafeniu cu nasturii smulși, de demult, și pantaloni spălăciți, cârpiți și adăugați cu bazoane), alții decât cei cinci amatori de minge și, evident, mai nevârstnici decât ei, grăbesc, urmărindu-l, prin aceeași curte cu closete de scânduri, date cu var și pruni muribunzi. Sunt prea mici ca să devină niște inamici redutabili, pentru unul ca mine, raționă Mircea. Totuși, se gândi din nou să-și ia avânt pentru un zbor peste zid. Însă era, deja, prea târziu: cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din nou să-și ia avânt pentru un zbor peste zid. Însă era, deja, prea târziu: cei doi, în vestoanele lor cafenii, îi gâfâiau chiar în ceafă. Terorizat de panică, Mircea împinge cu eforturi disperate, încercând să deschidă portița de scânduri groase, camuflată în zidul robust, care-l ține captiv, pe ultimii metri, împiedicându-i evadarea în spațiul râvnit. Împinge, împinge, împinge!... Cei doi puști în vestoane cafenii îi privesc cu mirare neputincioasele strădanii, apoi îl dau la o parte, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
erau de rasă tirole, de aceeași sămânță cu o vacă vestită, pe care a văzut-o și el, într-un rând, de Ziua Recoltei, la un concurs organizat de către Direcția agriculturii. Joiana aceea tirole, fiind cocoțată pe un postament de scânduri, pentru că era la prima a-ntâia, toată adunarea bătea furtunos din palme. Așa de furtunos bătea, de parcă, în fața adunării, luase cuvântul unul dintre prapagandiștii care or fi fiind pregătiți și instruiți, la nivelul unui prim-secretar. Vaca aceea, spuse Vartolomei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble la pantaloni, căutându-i nasturii. Nimerind în zona caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
intestinele revărsate printre degetele chircite pe abdomenul transformat într-o rană uriașă. Murise într-o dimineață cu cer senin și parcă la fel de înghețat ca și zăpada din jur. Pe un teren ceva mai înalt săpase o groapă, iar din două scânduri improvizase o cruce. Dezlănțuirea bruscă a unui intens foc de artilerie tulburase scurta rugăciune a preotului pentru odihna sufletului celui răposat. Asistase la ritualul funerar cu gândul că totuși față de alți camarazi ce putrezeau prin anonime gropi comune săpate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fetele...". Din mașina veche și prăfuită, parcată la mică distanță de bordelul "La iapa veselă", lângă trotuarul celălalt al străzii, Marius supraveghează tăcut numeroasele taxiuri ce opresc în fața intrării. Clădirea, veche și neatrăgătoare, este înconjurată de un gard înalt din scânduri verzi ce ascund curtea de privirile curioșilor. La fel o fac și geamurile murdare, acoperite cu ziare pe dinăuntru. Minusculul felinar roșu e deja stins, semn că fetele sunt toate ocupate. De la balconul unicului etaj, una dintre pensionare, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să atingă podeaua. Dispare în bezna holului. Marius, în poziție de tragere, cu pistolul în mână, încearcă să străpungă întunericul. Nu se aude nici o mișcare. "Cum dracu reușește?". Termină de numărat și face un pas afară. Sub talpa lui, o scândură din podea scârțâie jalnic. Imediat, o rafală nervoasă de automat sapă dâre adânci în perete. Îi urmează alta, scurtă, la fel de prost controlată. Din gura țevii se văd flăcările care localizează trăgătorul. Imediat răsună clănțănitul sec al unui alt pistol mitralieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lipsa mobilei o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de teracotă a cărui burlan masiv din tablă ruginită pe alocuri, iese afară prin tavanul jos. Odaia păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o zvâcnire a mâinii, chibritul aprinde țigara ascunsă în căușul palmelor și lumina pâlpâitoare a flăcării așterne pe chipul măsliniu umbre și lumini ce conferă o expresie aproape drăcească trăsăturilor ascuțite. Cu pași ce răsună cavernos pe podeau goală din scânduri, individul pătrunde în lumină și de sub șuba groasă de iarnă, trupul firav se arată îmbrăcat în uniformă sovietică. În timp ce privirea alunecă pe lângă fiecare dintre cei de față fără să privească pe nimeni în ochi, lățește pe față un zâmbet mieros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
groapă lată, cât mai adâncă să nu ajungă lupii la ei. "...odihnește sufletul răposaților robilor Tăi, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde au fugit durerea, întristarea și suspinarea ..." murmură cântat tânărul preot militar lângă năsălia improvizată din câteva scânduri, unde se află întinși cei trei. Cineva înlăturase de pe fețele morților negreala cheagurilor uscate de sânge, apoi le încrucișase pios mâinile pe piept, cea dreaptă peste cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați îi învelesc cu foile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]