3,759 matches
-
altfel rasa, dinastia, religia, interesul material colectiv și geografia, nu poate fi niciunul elementul decisiv al națiunii. Gânditorul francez chiar atenționează asupra confundării națiunii cu grupul lingvistic ca ducând către "o eroare dintre cele mai fatale" (Renan, 1990, p. 8). Scăpările memoriei sunt, probabil, blamabile pentru denaturarea argumentului renanian într-un om de paie, în contra căruia să își introducă Delavrancea propria concepție: [Limba] Neapărat este expresia fundamentală și externă a Patriei, dar nu e Patria. Pentru ca să fie o patrie trebue să
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
universul cognitiv plăsmuit de Blaga este urmată de înfiriparea unei copleșitoare atitudini chietiste, pătrunsă de tentația tăcerii, a unui soi de "boicot al expresiei". Aceasta apasă și mai greu când obiectul expresiei devine însăși filosofia lui Blaga. Singura rută de scăpare din acest impas pare a fi soluția de a-i da cuvântul filosofului. Acesta este motivul care explică abundența de citate decupate și reproduse fără prelucrare ("prelucrarea" implicând, neîndoielnic, o oarecare pervertire stilistică). Metafizia românismului pe care filosoful o expune
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
orizontală - fronturile exploatării și liniile în care se poartă lupta de clasă. Organizarea naționalităților ca subunități culturale distincte în cadrul imperiului reclamată de austromarxiști pierde din vedere mult mai urgenta sarcină de organizare a proletariatului dincolo de demarcațiile naționale. Singura "cale de scăpare" din strânsoare este întrevăzută de Stalin în "autonomia regională" a unor unități teritoriale precum Polonia, Lituania sau Ucraina, care să nu țină cont de criterii de naționalitate. "Soluția" federalismului național pentru care pledează austromarxiștii inculcă în muncitori un spirit separatist
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acestor reviste să se specializeze în probleme de organizație pe lângă reviste precum Scînteia tineretului, Viața studențească etc. unde aceștia să efectueze practica. Hagiu spune că revistele sunt bune, consistente. Nu este de acord cu ce se apune în material despre scăparea de sub control a revistelor prin neanalizarea activităților lor. Cum apreciați poziționarea lui Al. Călinescu, care a considerat materialul ca "bun, exact"? D. T.: Asta a spus-o ca să creeze o premisă majoră pentru a spune și ce mare problemă avea
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
inflației de autorizare. Las la o parte faptul că în modul cel mai obișnuit cu putință actele ordonate ale politicului elementul publicului, partea de excelență a acestuia au sensul autorizării; de fapt, pe cel al inflației de autorizare. Desigur, o scăpare (greșeală) a unei "autorități" poate însemna mult "rău" public; dar nu este foarte sigur faptul că răul provine doar din simplul fenomen al scăpării de sub autorizare a unor fapte. Oricum, tot ce se întâmplă semnificativ în "sfera publică" este autorizat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
excelență a acestuia au sensul autorizării; de fapt, pe cel al inflației de autorizare. Desigur, o scăpare (greșeală) a unei "autorități" poate însemna mult "rău" public; dar nu este foarte sigur faptul că răul provine doar din simplul fenomen al scăpării de sub autorizare a unor fapte. Oricum, tot ce se întâmplă semnificativ în "sfera publică" este autorizat. Pentru aceasta trebuie să existe și "autorități". Fenomenul acesta a fost, de asemenea, dezvăluit atunci când reducția judicativă a reconstruit sensurile ideologiei. Dar să observăm
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-i să-și continue activitatea rabinică fără ca pericolul unei noi arestări, deși fără șicane directe, să fi fost suprimat, până ce va reuși, datorită unei manevre ingenioase de deturnare a atenției organelor de securitate, să se strecoare printr-o portiță de scăpare descoperită adhoc și să plece, împreună cu soția și doi copii, la bordul vasului "Transilvania", în Israel. Dr. Moses David Rosen a fost ales, foarte de tânăr nu împlinise treizeci de ani în funcția de șef-rabin al comunităților evreiești din România
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
afecțiune femeii. Aceasta, cu două degețele fine, lua o mură imensă și, după ce îl servea direct în gură pe bărbat, mînca și ea una. Buzele femeii deveneau pe alocuri sîngerii. Gurița ei micuță nu putea mesteca mura întreagă fără delicate scăpări din sucul roșu aprins. Cu gesturi naturale, firești, bărbatul prelua puțină culoare sîngerie și pe buzele sale. Atingerile erau necalculate și nimeni n-ar fi considerat că era vorba de un sărut. Un suflet delicat însă ar fi fost convins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se răstește doctorul. Filozofie la un pahar Peste numai cîteva miliarde de ani, Soarele se va umfla mai ceva ca spuma pe lapte și va cuprinde Pămîntul și celelalte planete. Frumosul nostru Pămînt va fi pîrjolit, ars, topit și, din cauză că scăpare n-are, va exploda. Buum! Și după asta, gata, nimeni și nimic nu mai poate ține socoteala timpului. Nici un arheolog, nici un istoric, nici un șef de stat și nici urmă despre cei care au făcut cîndva umbră pămîntului nostru drag. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cînd se scufunda în meditații. Stătea în fotoliu, cu ochii închiși, cu un pahar de tărie în față și cu o țigară între degetele îngălbenite ca pielea mumiilor egiptene. Tu crezi, Costică, măcar cît îi negru sub unghie, că există scăpare de acest sfîrșit implacabil? Pe altă planetă, spun repede o prostie. Pe altă planetă? Cea mai apropiată stea este la cîțiva ani lumină. Galaxia are un diametru de peste o sută de mii de ani lumină! Cu ce te duci pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
început să strig cît pot: Degeaba, este osul meu... cu decret... dl. Iliescu... Atunci au apărut o mulțime de cîini, care de care mai jerpeliți, mai costelivi, mai hulpavi. Intențiile lor erau clare și mi-au blocat orice posibilitate de scăpare. Ham, ham, dă osul, anafura mă-tii! țipă un dalmațian. Eram disperat că nu pot să-i înfrunt, erau prea mulți și o înfruntare cu ei era inutilă. Osul era în botul meu. Avea așa o catifelare, era atît de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai ales din restaurante și cafe nele. Ești invitat să abandonezi orice conversație și să te dai pe mâna gazdei, cu preferințele ei muzicale, cu nevoia ei de zumzăială ritmică sau de imagini televizate. Iar cine crede că poți găsi scăpare în aer liber, se înșală amarnic. Vrei să te retragi undeva, departe de lume, într-o cabană pitorească, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai? Ai toate șansele să te trezești, într-o bună zi, că paradisul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o reprezentare sportivă de forță și sărituri, iar orice manifestare culturală nu se putea încheia decât cu Imnul Păcii. Cum o piesă cu subiect școlar nu putea să treacă de anumiți cerberi, si cum nici artiști deosebiți nu eram, unica scăpare a fost un spectacol cu mai multe tablouri tip revista. La început nu ne-a ajutat nimeni, apoi prima care a fost de acord să facem ceva a fost prof. Vera Iurasoc, care iubea artă având atunci și o fiică
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
lui și chimică, și geografică, era de mult o tentație pentru fugari, cam ceea ce a Însemnat America pentru coloniștii și proscrișii unei Europe absolutiste. Dar cine s’o facă? Animalele, plantele? De nevoie mai iuți de picior, animalele Își găseau scăparea În ele Însele, evoluând și astfel luând-o de la capăt sub o nouă mască, care le oferea o libertate de moment, până la demascare. Așa au parcurs repede drumul de la ancestrala plantă- animal, Euglena, până mai-mai să ajungă pești. De altfel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înlocuiți de altcineva; și, ca În trecutul filogenetic, de cineva născut dintre noi, chiar cu prețul unui salt calitativ. Ca, de exemplu, de ceea ce adăpostim fiecare dintre noi, sufletul care dă brânci trupului... Notă de cabină Poate ne vom găsi scăparea În clonare. Dar aceea se referă strict la latura biologică a dihotomiei trup-suflet care suntem de fapt. Sufletul nu se poate clona. Acesta vine, zic unii, de la dumnezeu. Nu există așa ceva și, dacă ar exista, nu cred să aibă un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu acte În regulă, dar și cu ghilimele à propos de mijloacele puse față În față de protagoniștii acestuia... Amicul meu Pierre n’a adus În arenă tunul, mitraliera, bomba, adică armele epocii lui ba și a voastră, din fața cărora singura scăpare ar fi doar Îngroparea de viu nicidecum alergarea, pentru a mai Încerca a selecționa, la Olimpiada de la Sydney de exemplu, un viitor general... „Meridian“, 27 septembrie 2002, ora 11,33 61. Bordeiul Voi, bipezii, aveți un ascendent În fața mea. Îl
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Suntem conviși că au mai existat și alții care binemerită menționarea noastră și recunoaștința satului, dar cititorul va trebui să accepte că și autorii lucrării sunt oameni, cu limitele lor omenești. De aceea cerem iertare celor ce vor sesiza multele scăpări de care ne facem vinovați și să ne înțeleagă că au trecut și peste noi valuri de ani și nu prea mai avem, așa cum zic unii, «memoria ținerii de minte» . Satisfacția noastră cea mare va fi însă, când după noi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se mai întoarce în sat și ocupă pentru multă vreme scaunul de consilier arhiescopesc la Sibiu. Numărul preoților și al învățătorilor pe care-i dă satul încă înainte de primul război mondial, este impresionant de mare. Convinși fiind că vom avea scăpări și nu vom reuși să-i cosemnăm pe toți cei ce ca tineri ai satului au devenit domni cu carte, vom trece în revistă numele acelora care s-au mai păstrat în memoria Cârțișorenilor care ne-au oferit informații. Avem
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ghid și de grupul nostru, fiindcă erau mai multe grupuri de turiști. Intrând în panică, dădeam vina una pe cealată. De data ceasta, eu eram cea care echilibra balanța, potolind-o pe Janeta care devinise foarte nervoasă și fără nicio scăpare ca un neînotător în mijlocul unei ape învolburate, fără colac de salvare. Stăm aici (coborâsem scările) că am văzut ghidul sus la biserică și-l așteptăm, o linșteam eu. Ce ghid ai văzut? Nu era ghidul nostru. Convingând-o să rămână
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în cerdac și popor în fața casei, se dă următoarea explicație: solemnitatea inaugurării muzeului memorial "Mihai Eminescu" din Ipotești (foto "Decorativa", 14 august 1961)87. Să fi durat atât de mult amenajarea interioară a noului muzeu memorial? Să fie o nouă scăpare a lui Augustin Z.N. Pop ? Nelămurirea este legată și de faptul că în 1950, la Centenarul nașterii lui Eminescu, Uniunea Scriitorilor a pus pe casă o placă de marmură, care marchează acest moment aniversar la reconstruirea casei. Nelămurirea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
labirint": Faptul că, formal, fac parte din rândurile unui partid care are nevoie de unul în plus la număr este cea mai umilitoare senzație pe care o trăiesc. Sunt, așadar, un simplu număr în labirintul care mă ține prizonier fără scăpare". Vor fi fost ținute bine ascunse aceste însemnări zilnice, câtă vreme Codreanu scria, în chiar perioada de maximă "strângere a șurubului", fraze de calibrul " Actuala conducere a partidului comunist dă impresia că nu mai face presiuni asupra artiștilor, că le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se vede, până la un punct, erau anticipate deciziile Academiei... Am fost rugați, de asemenea, ca, în exercitarea atribuțiilor editoriale, să intervenim acolo unde lipsa exercițiului curent al limbii române s-ar resimți prea flagrant, actualizând unii termeni și îndreptând eventualele scăpări ținând de topica frazei. Ceea ce am și făcut, cu grijă și maximă economie, intervenind doar atât cât a fost cu adevărat necesar. Comparând textul ediției 1991 (mă îndoiesc c-a existat o cedare de copyright, iar în anii aceia, totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
era aproape un kilometru! Dar acum mi se părea cel mai lung și cel mai greu drum! Și-am pornit-o la goană. Îmi scăpărau picioarele. Și inima mi se zbătea năvalnic, ca o pasăre prinsă-ntr-un laț, fără scăpare, gata să-mi spargă cușca pieptului! Și tâmplele-mi zvâcneau și ele, de-mi vâjâia capul! Nu mă încumetam să-mi contenesc galopul. Doar încercam, pe furiș, să trag cu coada ochiului, spre lighioana aceea spurcată, blestemată, care băgase frica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din satul Sf. Ilie, de lângă Suceava, scrie, la 24 februarie 1914, Consistoriului Ortodox din Cernăuți că pe moșia acaparată de Hermann Fischer "sărăcia nespusă, care i-a cuprins pe toți bieții creștini, și-i silește pe mulți să-și caute scăpare în America, lăsând acasă femei și copii, în cea mai mare mizerie și disperare". Și preotul Dimitrie Furtună, din satul Clit-Arbore, scrie aceluiași forum provincial: "e un păcat strigător la cer că poporul duce lipsă de bucate și e lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și-i duc ăștia cu zăhărelul cum vor. Așa e, Carole, o să fie rău. O să fie rău de tot de astă dată și nu văd ce ar mai fi de făcut. Neapătrat va trebui să ne schimbăm locul, e singura scăpare, să facem și noi ce a făcut părințeul Andrei. Păi Ceaușescu era o jigodie bătrână și sătulă, Îmbuibată până la refuz, care se uita a milă la noi. Dacă nu l-ar fi săpat și nu l-ar fi trădat ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]