34,178 matches
-
cortină, și o alta, și mai apoi alta, până începea să-l înțepe ochii. Și-i închidea. Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea că-și revenea. 11. Epa regreta de multe ori că nu reușise în ultimul timp, oricât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-și mascheze disperarea. Aștepta din minut în minut, să apară verișoara Minerva, cu soțul ei, ca să nu stea singură. Lovise de trei ori ușa care despărțea apartamentul lor de cel vecin, al bețivului cu opt copii și cu nevastă-n scaun cu rotile, și anunță pe scurt ce pățise. Treaz, omul se îmbrăcă repede și porni pe traseul frecventat de Epa. Răscoliră și el și familia verișoarei și Miliția tot orașul, dar nu-i dădu de urmă. Surghiunită în propriul apartament
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
obiect ca toate obiectele, ceva cu miros de lemn proaspăt cioplit, despărțea practic, pe cei care-l păzeau, de familia vie; deci clar că nu era ca un sicriu, ci ca orice obiect. Puteai pune în locul lui o masă, un scaun, un dulap, o noptieră, cu condiția ca acestea să fi fost confecționate din lemn. Mi se părea imposibil ca nenea Epa să stea întins acolo, sub capacul acela de sub buchetele de flori care începuseră și ele să moară la fel de încet
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui Gerard din care se observa numai antebrațul. Aceasta însă durase în ziua aceea extrem de puțin, aproape numai până ce Iozefina își încălzise degetele pentru a fi capabile că cadă singure pe claviatura mașinii de scris. După un minut își trase scaunul spre Gerard, ca să scape de lumina puternică, fără să se scuze, ceea ce însemna ca și el să-și retragă scaunul spre dreapta. Asta se și întâmplase, fără cuvinte. Toată mișcarea aceasta decisivă schimbă totul. Absolut totul. Umbrele lor fuseseră înghițite
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
își încălzise degetele pentru a fi capabile că cadă singure pe claviatura mașinii de scris. După un minut își trase scaunul spre Gerard, ca să scape de lumina puternică, fără să se scuze, ceea ce însemna ca și el să-și retragă scaunul spre dreapta. Asta se și întâmplase, fără cuvinte. Toată mișcarea aceasta decisivă schimbă totul. Absolut totul. Umbrele lor fuseseră înghițite de umbrele raftului din față. Deveneau, cu alte cuvinte, doi îndrăgostiți fără umbre. Da. Fără umbre. Totul se petrecuse fulgerător
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dimineață, să ne vedem aici, în bibliotecă-raiul nostru. Și eu la fel. Rostite în șoaptă, răspunsurile ei erau atât de suave, că semănau cu un susur de apă de câmpie. Fără să-mi dau seama, fulgerător o și trecusem de pe scaunul ei pe genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el nănașul cu mine. Escroc sentimental ce e! 7. Pentru amândoi, dar mai ales pentru Iozefina, această veste fusese un mare șoc. Iozefina nu mai avea de-a dreptul, cuvinte. Nu mai putea vorbi. Nu se mai putea ridica de pe scaun. Obrajii i se îmbujoraseră rapid și o vâlvătaie parcă i se aprinse în tot trupul. Văd că nu ți-e bine, scumpa mea - remarcă Roji nu fără puțin teatru - Te ia cu leșin, nu? Soția directorului părea că nu mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ascundeau nimica. Oare căzuse într-o cursă? Voi să răspundă la salutul lui Valy și să plece, dar gândul că Valy chiar i-o adusese pe Iozefina, ca pe tavă, îl făcu să rămână și să se așeze pe un scaun. Gândul laș. Și-o aminti pe Iozefina mai proaspătă ca oricând. De Dragobete, când o invitase la un vals nemuritor, la balul din în foaierul Casei de Cultură, vals care degeneră într-un rock-and roll și mai apoi într-un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fel, ca să fie auzită-Adevărul supără pe om! - și mai apoi lui Gerard, aproape cuprinsă de panică, în momentul când văzu că acesta se ridică să plece - Gerard, te rog nu pleca. Gerard își smulse parcă în galop, hanoracul de pe marginea scaunului și, fără să scoată o iotă, se evaporă. Gerard, stai puțin - făcu Valy ieșind după Gerard - stai, nu pleca. Măi castelane! Castelane! Plânge fata după tine. Hai și îmbrac-o. Îmbrac-o dumneata, că dacă nu, o îmbrac eu... Prins
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și primul cuvânt al lui era: Ce soacră tare am și toți râdeau aprobând ușor cu capul. Lua loc aproape de ușa de intrare în sufragerie, de fapt între ușă și canapeaua unde de regulă, mă așezam eu. Se așeza pe scaun și privea în toate părțile, ca să se asigure că nu mai e nimeni în încăpere, în afară de cei aflați la masă, și dădea drumul celui mai proaspăt banc. În funcție de felul cum râdea lumea și de cât era aceasta de receptivă, domnul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-Eu aici...Vrea să se ridice de pe divan cu același zâmbet de vinovăție, pe care eu atunci îl vedeam cu totul și cu totul fals, crezând că mă îndrept cumva spre ea. Eu în schimb, mă așez îndărătnic, pe un scaun lângă ușă, la o oarecare distanță. Simțeam că orgoliul mi-o lua insistent înainte, ca un cal nărăvaș, bine hrănit cu ovăz. Orgoliul îmi aținea calea neizbutind să mă deschid printr-o comunicare limpede, fie ea chiar și nonverbală, ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
e pe o farfurioară, discret o felie de lămâie. Cam multe alimente pentru o bătrână - își făcu curaj Karin - tantepe care de fapt, o caută moartea pe unde poate și care se face că plouă. Hai, Pruncule, dă-te cu scaunul mai aproape și îmbucă și tu câte ceva, că oi fi fiind flămând, nu? Ce vezi aici, totul e proaspăt. Nici nu știu cum să-i mulțumesc Coraliei pentru toate astea. Tanti, eu mă retrag. Mai trec pe la amiazi - făcu femeia aflată tot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
păsa, (indirect !) când adunam ostentativ, vecinii și, obosită crunt cum eram, după o zi de muncă (la început, până să fiu promovată în funcție, am lucrat la așezarea cărămizilor crude sau arse în bancuri, la uscat), mă așezam elegant pe scaunul de lângă pian și cântam. Se umplea toată casa de acordurile mzicii, și strada, până la casele de pe partea ailaltă a străzii. Cântam, nu că eram fericită, cum putea crede cineva. Cântam ca să mă răzbun. Și-apoi câți dintre cei invitați la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din mână și s-o imobilizeze, și atunci ea urlă ca din gură de șarpe: Ajutoor! Mă omoară! Săriți ! 11. Atunci Gerard o prinse în brațe. Ea se smunci cu o forță neprevăzută și căzu cu umărul pe colțul unui scaun. În câteva secunde, întreaga casă rămase pe întuneric. Panica deveni și mai mare. Gerard așteptă să se termine pana de curent, bâjbâind prin beznă, ca s-o găsească pe mătușa căzută scâncind de durere. Încercă s-o ridice cumva, cumva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
câteva secunde, întreaga casă rămase pe întuneric. Panica deveni și mai mare. Gerard așteptă să se termine pana de curent, bâjbâind prin beznă, ca s-o găsească pe mătușa căzută scâncind de durere. Încercă s-o ridice cumva, cumva pe scaun sau pe canapea. Ea se sustrase. Zbieră din nou. Îi mușcă degetele. Gerard îi distinse totuși, fața în clarobscur, printre șuvițele de păr. Unde găsesc o lumânare, Karin - tante? Crezi că mor? Nu. Doar ca să văd. Ca să vezi cum arde
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Până să se întoarcă Gerard de la dulapul unde își atârnă haina, Karin - tante adormi dusă. Gerard încercă să sugativeze cu un burete, apa de pe obiecte, de pe mobilă, să adune covorul și să-l suspende cumva, cu chin, cu vai, pe scaune, ca să nu se mucegăiască parchetul. La vreo două săptămâni, Karin tante îl așteapta pe Pruncu' cu peretele de deasupra patului, uns cu fecale, într-o putoare de nedescris. Se mânjise de-a binelea, pe haine și citea de zor cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
urcam era însoțită de un scrâșnet de dinți. Ne-am așezat unde am găsit locuri și am asistat la acea prezentare care a durat câteva ore bune, eu de felul meu sunt o persoană cu respect, am stat cuminte în scaunul meu, dar gândurile mele erau departe, eram destul de absentă și încercam să înțeleg mesajul ascuns al acelei prezentări. Așa facem mai mereu, când este vorba de ceva nou, ne dăm cu presupunerile și încercăm să înțelegem printre cuvinte, imaginându-ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
o zis cucoana, așa am să fac> - am răspuns eu. Catrina, cu botul ei lungit, o plecat în treaba ei.” „Tu ce ai făcut după plecarea Catrinei? - o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lungită în pat, acoperită numai cu o prostire, și mă privea zâmbind. Eu am rămas țeapăn cu talgerul în mână. Așază tava aici pe măsuță și tu așează-te...Da’ pe ce să te așezi tu, că nu-i nici un scaun aici?> <Am să ies. Până beți ceaiul>... <Nuuu! Nici vorbă. Stai... stai colea pe marginea patului...> „Doamne! Cum să stau eu pe marginea patului lângă cucoana lungită sub prostire? Și era cam frig în dormitor, că era toamna târziu. Până
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de vorbă, cum se întâmpla până ieri. Și apoi ce-i în inima mea...” Cărăușii au mâncat, dar în silă parcă. Doar că le era foame. Altfel poate nici n-ar fi mâncat. Când au terminat, s-au foit pe scaune, gata să se ridice... Mitruță s-a uitat la Hliboceanu, întrebându-l din priviri: „Da’ ce înseamnă asta? Când s-a mai întâmplat așa ceva? Să te ridici de la masă ca de la praznic. Și acolo, după un rachiu și o gură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
peste măsură de drept - a apreciat Hliboceanu. Dacă-i așa, atunci pot să spun și despre moș Dumitru că nu avea nici un fel de cocoș năzdrăvan. Toate cele spuse de el erau lucruri pe care le știe orice gospodar cu scaun la cap. Dar vouă, cum vă cam lipsește scaunul - cel de la cap, am vrut să spun - n-o să știți niciodată ce înseamnă un cocoș la casa omului. Eu aș zice că cocoșul năzdrăvan era chiar moș Dumitru - a vorbit Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
așa, atunci pot să spun și despre moș Dumitru că nu avea nici un fel de cocoș năzdrăvan. Toate cele spuse de el erau lucruri pe care le știe orice gospodar cu scaun la cap. Dar vouă, cum vă cam lipsește scaunul - cel de la cap, am vrut să spun - n-o să știți niciodată ce înseamnă un cocoș la casa omului. Eu aș zice că cocoșul năzdrăvan era chiar moș Dumitru - a vorbit Mitruță, în râsul cărăușilor. Când era tânăr, Mitruță. Acum îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aprobare. Eu mă duc să mai îndemn boulenii la drum, că acușica ajungem și s-or hodini - și-a căutat de lucru Hliboceanu, pentru a scăpa de ironiile lui Pâcu. Îl vezi, Dumitre? Îi foarte mândru din fire, dar cu scaun la cap. Așa-i, Pâcule. Și îi bine că nu ne-am înșelat lăsându-l în locul nostru. Nu după multă vreme, carele au intrat în târg. Mitruță! - s-a auzit glasul lui Hliboceanu. Poruncă! - a răspuns Mitruță. Fuguța la Aizic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vinul roșu. Acela roșu se bea nerăcit... Rachiul îi bine să-l bei chiar mai călduț. Atunci simți cum o ia razna prin toate mădularele și te face să te uiți după o fusteică scurtă și să te scoli de pe scaun - și-a dezvăluit Pâcu secretele. Uite cine ședea printre noi, fără să știm nici cu spatele. Mă uitam eu la el cum duce mai întâi țoiul cu rachiu sau ulcica cu vin la nas și mă întrebam de ce? I-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
terminarea vinului din ulcele, nu s-a auzit o vorbă. Mâncau și beau, aruncând - cu fereală parcă - câte o privire către ușa odăiței unde zăcea Hliboceanu. Liniștea nu le era la îndemână. Se vedea bine acest lucru. Se foiau pe scaune fără rost sau cătau în bagdadie cu privirea uitată...Până la urmă, Cotman s-a ridicat. Privind în jur fără să caute ceva anume, a pornit a vorbi: Oameni buni, știți bine că Hliboceanu a fost lovit în cap cu un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]