2,760 matches
-
Alexandre, dacă vrei. — Cum să nu? Vin. — Mai aveți flori în grădina din spate? întreabă Teofana. — Avem în fața casei. — Am să merg puțin în grădină ca să-mi aduc aminte de copilărie. Teofana iese în curte, merge în grădină găsind-o schimbată. Pomii erau bătrâni, iarbă multă și buruieni.S-a bucurat enorm zîrind tufele de lămâiță mult mai viguroase, sub care se ascundea de frica Floricăi. Sub ele s-a ascuns și-n ziua în care a fugit de-acasă, așteptând
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
seară înainte. Cred că eram în lift deja de vreo opt ore, ideea cu desfăcutul panoului din tavan venindu-mi imediat după ce amicul îngălat m-a servit cu prima țigară chiștoc, asta cam la patru, cinci ore de la primele vorbe schimbate. Cam atunci am abandonat și speranța părăsirii locului înainte de sosirea dimineții. Și ușor, ușor, am început să-l chestionez, mai mult de plictiseală. El mi-a răspuns ce a vrut el, sau în cel mai rău caz ce aș fi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
buzele și cu obrazul. Dar adevăratul sărut s-a întîmplat când ne-am ridicat. Era deja frig și întuneric. Ne țineam în brațe de câtva timp. Mâinile mele trecuseră pe sub umeri și se delectau cu rotunjimea sânilor ei. Primele cuvinte schimbate au fost: "Mergem?" Ne-am ridicat împreună sau mai bine zis am ridicat-o de subțiori. Odată ajunsă în picioare, s-a răsucit către mine și buzele noastre au făcut cunoștință, bucuroase că tot ce au povestit șuvițele de păr
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Mă! se răsti Matei. Dar imediat se opri. Își dădu seama că nu cu forța poate trata o asemenea problemă cu Bărzăunul, ci numai cu vorbă bună. Așa că începu să rîdă cu multă bunăvoință și zise cu o voce total schimbată: Nu fi bleg, bă Ticule, ce naiba! Tu nu mai știi de glumă? N-ai decît să te duci unde vrei, că de asta ai vacanță. Aș merge și eu cu tine la pescuit, că știi cît îmi place, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în față un om aflat în mare suferință și îngrozit de spectrul morții. Dezbracă-l! i-a ordonat fiului, refuzând o comunicare directă cu bătrânul Geambașu, pe care-l vedea pentru a doua oară în viața ei. Îl găsea mult schimbat, slăbit și dărâmat fizic și psihic, ca un ins ce-și așteaptă sfârșitul imanent... O umbră palidă a celui de altădată. Apoi l-au așezat în poziția pe spate cu genunchii îndoiți și împreună l-au consultat la zona infectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
toată viața ai fost un actor teribil! Seneca n-a fost prea greu pentru tine, nici Plaut prea ușor...” Pe rînd, fiecare raportează valorile indicatoarelor pe care le supraveghează. Reflexele, pulsul, viteza de curgere a perfuziei. Temperatura: 41,1˚. Nimic schimbat. Doctorul face un semn. O soră injectează o substanță în unul din tuburi. Un comutator își schimbă poziția. Un bîzîit se aude strident. Văd: nimicul e totul. Numai căldura Cuvîntului se simte apărînd. Îi recunosc forța care, deodată, capătă sens
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de multe ori cânta melodii de muzică populară sau ușoară spre desfătarea mea. Eram fericiți trăind în paradisul existenței noastre. În prima duminică a lunii septembrie 1957, a mers din nou acasă, la părinți. Când s-a întors, părea puțin schimbată sufletește, îngândurată. Ne-am îmbrățișat și ne-am sărutat îndelung. Apoi a scos un oftat ușor, uitându-se în ochii mei și mângâindumă pe față cu palmele ei catifelate. - Ce s-a întâmplat Dora? Am întrebat-o puțin speriat. - O
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
apă și tu, Todiriță, ai rămas la poartă, iar eu m-am strecurat printr-o spărtură a gardului, fără să mă simtă câinii. Ei dormeau în bucătăria de vară, iar copii în casă. Tu l-ai strigat cu o voce schimbată și ai bătut în poartă. Când bădia Emil a ieșit din bucătărie, în fața ușii, întrebând cine strigă, eu i-am turnat găleata cu apă pe el, am fugit cu găleata pe unde intrasem și am alergat pe drum. El s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cută a subconștientului. Deci și el avea această calitate de a înregistra fără să audă... Ciudat personaj! Și fermecător în același timp. Uite-l cum se agită înfierbântat prin cameră, gesticulând ca un apucat și îndrugând verzi și uscate. Ce schimbat e față de ziua în care l-am cunoscut! Mai vrea oare să-și pună capăt vieții sau doar să câștige acest absurd război cu mine, al cărui sfârșit nu se întrezărește?" -... Oricum, cu permisiunea ta, aș prefera să fiu un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi distrus vraja care îi învăluise pe toți cei care stăteau la masă. Nu-și amintea cum ajunsese acolo, când avusese timp să iasă din cameră și să se așeze pe scaunul din bucătărie. Își privi mâinile: nu era nimic schimbat, aceleași degete subțiri cu care se obișnuise de-o viață se odihneau pe fața de masă, în dreapta și-n stânga farfuriei cu supă. Nici ceilalți nu observaseră că s-ar fi întâmplat ceva ciudat cu el, fiecare era atent la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dinamism al deghizărilor, crimelor și capcanelor. Fidelă nostalgiei culturale a filmului noir, proza grafică introduce, în centrul acestui labirint de enigme și de conspirație, o stranie ființă feminină, carnivoră și genialoidă. Miss Ylang Ylang este un Fu Manchu cu sex schimbat, a cărui amprentă de parfum îi anticipează sosirea. Cruzimea ei este dublată, invariabil, de o rafinată scenografie deca dent-erotică. Strategiile ei revelă o ciudată atracție ce o leagă de cel mai rezistent și mai periculos dintre oponenții ei. Femeie fatală
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu un zâmbet glacial, îi întinse mâna. — Bine ați venit la bordul navei noastre, Olrik. Vă așteptam de ceva vreme. Sunt bucuros în fine să vă cunosc. Eu sunt colonelul Sponsz, ambasadorul Borduriei în Azania. În fine, după atâtea epistole schimbate, Olrik desco perea identitatea misteriosului S. Fără a clipi, se așeză pe scaunul ce îi fusese arătat de Sponsz. Rațiunile evadării sale urmau a fi revelate. Zâmbind la fel de rece, Sponsz continuă cu același ton egal. „Până când vom ajunge în Azania
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
atâta succes. Picnicul este semnul renunțării la respectul pe care modernitatea îl avea față de Natură. Ea devine acum un mediu exotic, diferit de cel cotidian (ne-natural). Abia ecologia mai păstrează ceva din raportarea modernilor la natură, dar având esența schimbată. Idealul contemporan de locuire este asepsia; ideal marcat de dorința de-a locui într-un mediu curat, care preia tot ceea ce este plăcut de la natură, renunțând însă la "murdăriile" sale. ٭ Motivația Unirii Principatelor (1859) este, asemenea celei a creării Uniunii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
presupun că acesta s-ar fi putut să fie - cum le-ai zis tu? - presupuneri. - Vrei să spui că nu te-ai întrebat care erau presupunerile lui? Nu făceai decât să imiți ca o maimuță? - Păi - Pauză. Apoi. pe ton schimbat: Poate, spuse Enin, ar trebui să te fac să guști puțin din puterea mea. Ceva din vocea băiatului, când rosti aceste ultime cuvinte îl făcu pe Gosseyn să decidă că, după toate aparențele, prima lecție de Semantică Generală a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
unde era așteptat. —Nu-mi spui nimic, iubitule? — Ești o nemernică, asta ești. —Nemernică, dar sunt mama copilului tău, radia de bucurie, că-i dăduse palma meritată pentru că o făcuse să sufere. Când l-au văzut logodnici și cu Cecilia schimbat,l-au întrebat: —Ce-i cu tine? Ce-ați discutat, de nu arăți în apele tale? Mi-a spus despre nenorocirea unei cunoștințe comune, s-a gândit Matei să mintă deocamdată. —E chiar atât de grav? — Foarte grav. Vă spun
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Nu-i simțea atingerea, dar o adiere rece Îi Învăluia fața nădușită, mirosind puternic a alcool. „Te pomenești”, gândi medicul, „că stafiile au o anumită sensibilitate față de licorile lui Bachus...” Plutind deasupra sa, cămașa de noapte chicoti, cu un glas schimbat, pe cât de Îmbietor, pe atât de pervers... „Ehe”, Își spuse medicul, „se pare că avem de-a face cu o bucățică bună...” Noimann o Învălui cu răsuflarea sa. Cămașa se balansă În aer, fâlfâindu-și mânecile cu o mișcare grațioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de spiritul lui. Pentru că cine se gândește numai la el și deloc la aproapele lui, mai necăjit sau aflat în suferință, nu va face decât să coboare, de urcat nici vorbă! Am lungit destul vorba cu lucruri care ar trebui schimbate, „pe ici, pe colo, prin părțile esențiale” Mai fac doar o propunere și apoi trecem mai departe: mă uit în jur, văd și aud multe lucruri frumoase pe care le face biserica catolică sau diferite alte secte pentru semenii lor
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
al câmpiei dunărene, la muza de mahala bucureșteană și de folclor urban a lui Anton Pann. De aici, acea curioasă serie intitulată Isarlîc - "Gloriei lui Anton Pann" - cu Isarlîc, Nastratin Hogea la Isarlîc, Selim, în care mani-era e cu totul schimbată, deși virtuozitatea rămâne aceeași. Materialul verbal cosmic și hieratic este înlocuit prin material pitoresc; culoarea locală e obținută prin turcisme încrustate și armonizate în descripții și notații de o rară originalitate. Dintr-o inspirație înrudită vine și strania Domnișoară Hus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în aer... Am pornit cu pas timid. Mergeam împins parcă de ceva nevăzut. Ușile se deschideau pe rând și, în cele din urmă, m-am trezit în sala tronului curții domnești...Mi se părea cunoscută. Așa era...și totuși părea schimbată. Ceva se afla în plus. Ceva ce știrbea din măreția ei. Dar ce? În clipa următoare, mi-am dat seama. Sala era plină doldora de manuscrise domnești îngălbenite de vreme. După ce am ocolit sala, m-am apucat să răscolesc pergamentele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
șterge de sudoare. — Van Gogh? — Da. „Știi de ce și-a tăiat Van Gogh urechea?“ m-a Întrebat bărbatul. Femeia păstră tăcerea câteva momente. — L-ați Întânit cumva pe acest domn În holul de la Plaza? Tonul vocii Îi era cu totul schimbat. Femeia părea că se gândea la ceva. Nu, deloc. Simțeam o poftă diabolică să-i spun că-l Întâlnisem În containerul ăla de bețivi care e cartierul Bowery, că era un vagabond și că nu-mi prea aduceam aminte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
punct de vedere al vârstei, dar știam o mulțime de lucruri. De exemplu, puteam să-mi fac o imagine despre un bărbat doar uitându-mă la mâinile lui. Aici Keiko Kataoka făcu o pauză, apoi continuă cu o voce complet schimbată: — Doar uitându-mă la mâinile sau la chipul unui bărbat, puteam să-mi dau seama de dimensiunile și de culoarea penisului lui, de aspectul din timpul erecției, de capacitatea lui de rezistență, chiar de modul de ejaculare. Spunând acestea, izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nimic? Și-a mai comandat un Frank Sinatra, iar eu mi-am mai luat o bere. Chelnerița Îmi aduse o sticlă de Corona și o felie de lămâie verde. Jumătatea dreaptă a feței Îi era umflată și avea culoarea ușor schimbată, de parcă o bătuse cineva. Partea stângă a feței era așa de albă, că Îi scotea În evidență pistruii, În timp ce partea dreaptă avea o culoare cenușie. În momentul În care privirile noastre s-au Întâlnit, mi-am ferit-o pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aude un cântec atunci când acul care se rotește pe disc nu mai înaintează... O puneți că un concert se poate relua de la capăt le câte ori vrei. Nu e adevărat. De fiecare dată nu e întocmai același concert. E ceva schimbat. Ceva, infim poate, schimbat în tine însuți. Discul e același, dar tu nu mai ești același dinainte. Ești altul, mereu altul. Și astfel, dacă asculți toată viața același concert, de fapt asculți mereu alte concerte. Așa cum nu putem citi aceeași
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
asta e o himeră. Chiar dacă citim aceeași carte va trebui să recunoaștem la sfârșit că am citit nenumărate cărți. De fiecare dată altă carte, pentru că de fiecare dată eu nu mai eram eu cel dinainte, ci altul, puțin sau mult schimbat... Numai că la o carte e mai ușor să-ți dai iluzia că poți să rămâi la aceeași pagină. Chiar dacă și asta e o iluzie. O minciună. Pentru că, dacă rămâi la aceeași pagină, de fapt citești mereu o pagină nouă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cele două tabere va trimite pe cealaltă la eșafod. Ghilotina stătea, călăul aștepta, dar nu se cunoștea cine va fi judecătorul și cine victima, Acea zi de 9 Thermidor avea să hotărască, iar iminența ghilotinei făcea dramatice vorbele și privirile schimbate. La un moment dat, un ușier a adus un bilet pe care scria: "L'injustice a fletri mon coeur, je vais l'ouvrir tout entier a la Convention nationale. Saint-Just". Așadar, îl așteptau în zadar pe Saint-Just... Ce s-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]