3,006 matches
-
la deal, întemeind Mănăstirea Râșca. Unele documente istorice mai amintesc în secolul al XVII-lea câteva încercări de revigorare a vieții monahale pe locul ctitoriei voievodului Bogdan, dar acestea sunt de scurtă durată. Astfel, documentele menționează între anii 1528-1574 un schit de călugări, iar între 1620-1740 sau 1630-1745 este menționat un schit de maici și acesta cu multe întreruperi. În Patericul Românesc din anul 1998, este menționat numele unui monah de la , numit cuviosul Iov Sihastrul, care a viețuit la mănăstire timp
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
secolul al XVII-lea câteva încercări de revigorare a vieții monahale pe locul ctitoriei voievodului Bogdan, dar acestea sunt de scurtă durată. Astfel, documentele menționează între anii 1528-1574 un schit de călugări, iar între 1620-1740 sau 1630-1745 este menționat un schit de maici și acesta cu multe întreruperi. În Patericul Românesc din anul 1998, este menționat numele unui monah de la , numit cuviosul Iov Sihastrul, care a viețuit la mănăstire timp de câțiva ani la sfârșitul secolului al XIV-lea, după care
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
boierul avea câteva moșii în județele Iași și Vaslui, numai în Iași având 22 dughene, locuri de case, pivnițe de piatră pe Ulița Mare, case în Târgul vechi de jos. Boierul Iani Hadâmbu a zidit această biserică pe locul unui schit mai vechi, cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae". Acest lucru reiese și din pisania veche în care se spune că Iani Hadâmbul a reînnoit o biserică, numai anumite părți din zidărie fiind construite din nou. Deasupra ușii de la intrarea în biserică
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
lăcașului de cult cu cărămidă, după cum se vede și în zilele noastre. Nici călugării români nu au stat prea mult, deoarece în urma Decretului nr. 410/1959 mănăstirea a fost desființată. Când a vizitat aceste locuri în anul 1976 în vederea înscrierii schitului în monumentalul "„Dicționar enciclopedic de artă medievală românească”", reputatul istoric de artă Vasile Drăguț a găsit aici un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea, cu o biserică de mici dimensiuni, turnul porții servind și de
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
mod deosebit prin densitatea sa picturală și prin atmosfera gravă pe care o degajă Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, considerată ca fiind făcătoare de minuni. Această icoană a fost pictată în anul 1938 de către preotul romașcan Octavian Zmău și donată schitului de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. În anul 1960, schitul a fost închis, iar icoana nu a mai văzut lumina zilei timp de 32 de ani. După redeschiderea mănăstirii în anul 1992, icoana a fost găsită în fosta catapeteasmă
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
prin atmosfera gravă pe care o degajă Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, considerată ca fiind făcătoare de minuni. Această icoană a fost pictată în anul 1938 de către preotul romașcan Octavian Zmău și donată schitului de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. În anul 1960, schitul a fost închis, iar icoana nu a mai văzut lumina zilei timp de 32 de ani. După redeschiderea mănăstirii în anul 1992, icoana a fost găsită în fosta catapeteasmă a bisericii. Ulterior, această icoană a fost
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
care o degajă Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, considerată ca fiind făcătoare de minuni. Această icoană a fost pictată în anul 1938 de către preotul romașcan Octavian Zmău și donată schitului de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. În anul 1960, schitul a fost închis, iar icoana nu a mai văzut lumina zilei timp de 32 de ani. După redeschiderea mănăstirii în anul 1992, icoana a fost găsită în fosta catapeteasmă a bisericii. Ulterior, această icoană a fost ferecată în argint de către
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
Ghica" alături de cel al unei anume "Despa", personaj posibil identificabil cu cea de-a doua soție a lui Tudor Rudeanul. Restul numelor traduse de G. Teodorescu nu se regăsesc printre membrii familiei atestați documentar în acea perioadă. Sigur este că schitul apare menționat documentar mult mai târziu, ca metoh al mitropoliei, în două acte din 1 martie 1766 și 19 iunie 1777. Nu se cunoaște momentul în care a încetat viața monahală la schitul Dobrotinet, cert este că în catagrafia din
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
documentar în acea perioadă. Sigur este că schitul apare menționat documentar mult mai târziu, ca metoh al mitropoliei, în două acte din 1 martie 1766 și 19 iunie 1777. Nu se cunoaște momentul în care a încetat viața monahală la schitul Dobrotinet, cert este că în catagrafia din 1845, în satul Curtișoara sunt pomenite două biserici parohiale, printre care una domnească cu hramul "Stretenia" (Prezentarea lui Iisus la Templu). În 1899, Pulcheria Munteanu, născută Hiotu, urmașă a Rudenilor veacului al XVII
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
noapte și Sfânta Liturghie, organizând o școală monahală pentru frați. În plus, Mitropolia Moldovei și Sucevei l-a însărcinat pe arhimandritul Cleopa să supravegheze și să îndrume viața duhovnicească a mai multor mănăstiri din împrejurimi: Putna, Moldovița, Râșca, Sihăstria și schiturile Sihla și Rarău, după modelul Mănăstirii Slatina. Acei ani au fost ani de prigoană, părintele Cleopa fiind anchetat de Securitate și nevoit să se refugieze în Munții Stănișoarei între anii 1952-1954, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. La începutul anului 1956, arhimandritul
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
din aur. Cheful scutului este micșorat, dințat, cu trei lacrimi de argint. Scutul este timbrat cu o coroană murala cu un turn de argint. Relieful este variat cuprinzând dealuri (Arșiță, Cerbul, Scorbura, Măgura Vacii) precum și poieni (Sihastru, unde se află schitul Daniil Sihastrul, Poiana Gigii, Poiana Cerbului, Poiana Ciumârnar, Poiana Răstoaca, Poiana Stirigoi, Poiana Între Vaduri). Rețeaua hidrografica cuprinde râul Suceava și afluenții săi (Pâraiele Străjii, Ziminel, Baimac, Rău, Ciolotei, Boului, Calanceni) Vegetația este dominată de conifere (brad, molid), iar fauna
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
ar fi fost o așezare pe locul numit „ Chilia arsă” în pădure, sau probabil un călugăr ar fi avut acolo o chilie care din motive necunoscute ar fi ars. Astăzi, în acest loc numit Arșița, locuitorii comunei au ridicat un Schit de călugări. În timpul boierului Stârcea au fost aduși de către arendașii moșiei oameni din Ardeal pentru muncă, care erau agricultori și crescători de animale, în special oi. În perioada stăpânirii austriece (1774-1918) au fost colonizați germanii, repatriați apoi în 1941. Numele
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
în luna lui Aprilie 26, ispravnic fiind chir Ilarion, proegumenul Bistriței.”" Se pare că datarea din pisanie ar fi eronată, găsindu-se o altă dată, anul 1728, în “Cronica Episcopiei Râmnicului”, fila 15 (recto), doc.1, unde se menționează construirea schitului de către Climent și frații săi, împreună cu “casele de piatră” de aici, înzestrând-o cu moșie și vii și dobândind pentru ea unele privilegii de la domni, așa cum se precizează în “Cronica Episcopiei Râmnicului”, fila 16, scv. in Biserica Ortodoxă Română, III
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
metoh al mănăstirii vecine. Schitul va fi zugrăvit abia în anul 1763, prin grija proegumenului Grigore de la aceiași mănăstire și cu cheltuiala preotului Pătru Schiteanu. Schitul deservea cătunele Pietreni, Mejdini și Ruget. Anterior aici existase o mai veche biserică sau schit, din lemn. Tot în anul 1701 a fost început și primul pomelnic al schitului, iar în anul 1876 a fost început un nou pomelnic al acestei biserici. Ambele s-au păstrat până în zilele noastre. În anul 1750 a fost ridicată
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
proegumenului Grigore de la aceiași mănăstire și cu cheltuiala preotului Pătru Schiteanu. Schitul deservea cătunele Pietreni, Mejdini și Ruget. Anterior aici existase o mai veche biserică sau schit, din lemn. Tot în anul 1701 a fost început și primul pomelnic al schitului, iar în anul 1876 a fost început un nou pomelnic al acestei biserici. Ambele s-au păstrat până în zilele noastre. În anul 1750 a fost ridicată biserica din zid din cătunul Ciorobești de către arhimandritul Antonie al Mănăstirii Bistrița și zugrăvită
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
posterității un pomelnic, început mai târziu, în anul 1874. În timpul ocupației Olteniei de către austrieci (1718-1739), ocupanții au cartografiat satul Târsa sub denumirea de satul Schitul Piatra, ceea ce prefigura denumirea de Pietreni dată satului, mai târziu. După înfrângerea austriecilor, satul și schitul a fost prădat de oștenii turci iar spre sfârșitul aceluiași secol, de către oștenii austrieci ce făceau dese incursiuni, peste munții din nordul satului.
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
exploatat. Principalele funcții economice sunt agricultură și creșterea animalelor. Înființată în 1948, numărul inițial de volume - 250, în prezent(2007) - 6240, carte în limba română, cititori majoritate tineri. Alături de monumentele istorice cu destinație de cult enumerate mai sus, constând în schituri de lemn și bisericuțe, în centrul comunei se află Monumentul Eroilor, construit în anul 1929, renovat în anul 2000, așa cum am mai arătat, de tânărul și inimosul primar, domnul Ion Stănescu, pe funcție în prezent, dându-i față cuvenită, ca
Comuna Sutești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302044_a_303373]
-
anii 1518 - 1522, fiind o ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab și a soției sale "Despina". Numele de "Ostrov" îi vine de la faptul că este construită pe un ostrov (insuliță ) a Oltului în centrul orașului - stațiune Călimănești din județul Vâlcea. Biserica schitului este zidită pe locul unui mai vechi locaș. A fost sființită nezugravită. Pictura este începută a fi executată la 1752, cu altarul și se termină cu restul bisericii în 1760. Tot atunci în aceeași perioadă, "pisania" veche a fost înlocuită
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
mare valoare artistică din perioada de început a bisericii și care acum se află în custodia "Muzeului de Artă al României". Schitul, dealungul vremii se mai remarcă prin lucruri importante petrecute aici și care au marcat istoria pământului românesc. Fiind schit de călugărițe de pe la 1522 până în 1890, aici s-au călugărit soția lui "Neagoe Basarab", Doamna Despina, cu numele de Platonia și mama lui "Mihai Viteazul" cu numele de Teofana. " este primul așezământ monahal de pe teritoriul actualei Românii pentru călugărițe", lucru
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
1522 până în 1890, aici s-au călugărit soția lui "Neagoe Basarab", Doamna Despina, cu numele de Platonia și mama lui "Mihai Viteazul" cu numele de Teofana. " este primul așezământ monahal de pe teritoriul actualei Românii pentru călugărițe", lucru remarcat în istoricul schitului afișat la intrare. O remarcă importantă în istoria schitului este că la sfârșitul anilor '70, datorită lucrărilor de amenajare hidroelectrică a Oltului, insulița a fost înălțată cu circa 6 m distrugându-se o floră seculară de fagi, stejari și brazi
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
Neagoe Basarab", Doamna Despina, cu numele de Platonia și mama lui "Mihai Viteazul" cu numele de Teofana. " este primul așezământ monahal de pe teritoriul actualei Românii pentru călugărițe", lucru remarcat în istoricul schitului afișat la intrare. O remarcă importantă în istoria schitului este că la sfârșitul anilor '70, datorită lucrărilor de amenajare hidroelectrică a Oltului, insulița a fost înălțată cu circa 6 m distrugându-se o floră seculară de fagi, stejari și brazi. S-a ridicat și biserca și s-au refăcut
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
Bătrân, Mănăstirea Cozia, pe teritoriul orașului stațiune Călimănești. Denumirea îi este dată de la un turn aflat pe stânca numită ""Piscul lui Teofil"", turn construit de legiunile romane din Castrul Arutela în secolul al II-lea. Inițial, i s-a zis ""Schitul de după turn"", apoi ""Schitul Turnu"" și în cele din urmă denumirea actuală de """". Complexul mănăstirii Turnu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Vâlcea din anul 2015, având codul de clasificare . Istoria locașului începe prin secolul XV - XVI
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
a fost realizată între anii 1935-1936 de către "pictorul Belizarie". Mănăstirea este desființată în anul 1961 și transformată în "Casă de odihnă" pentru personalul "Episcopiei Râmnicului și Argeșului" în baza decretului 410/1959. În anul 1975 se revine la statutul de "schit" în subordinea "Mănăstirii Cozia", datorită demersurilor făcute de "ieromonahul Teoctist Dobrin". Acesta reușește să adune în jurul lui un grup de tineri monahi dând viață nouă așezării mănăstirești. De asemeni legătura așezământului cu drumul național se îmbunătățește prin construirea unui pod
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
este o mănăstire din județul Vâlcea, situată pe malul râului Olt. Fost schit de călugări, în prezent mănăstire de maici cu hramul "Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul", monument arhitectonic din Țara Românească de secol XVII despre care N. Ghika-Budești spunea că "este dintre cele mai interesante ca plan și dintre cele mai pitorești
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
Băjești, cel care semnează și pisania mănăstirii Aninoasa, 11 ani mai târziu, dar și textul unei cruci de piatră din Budeasa. Încă înainte de a se fi terminat lucrul la biserică, Mareș Băjescu, printr-un act datat 15 martie 1666, înzestrează schitul cu satul Copăceni și munții Sașa și Cornetu (cumpărate cu nici o lună înainte de danie) precum și ocini în Pripoare, Titești, Ostrov. În anul 1761, în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, un anume "Alecse căpitan za Loviște" pune să se refacă pictura altarului
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]