58,131 matches
-
Serialului romantic”, prin capitolele: „Gib I. Mihăescu-mereu printre noi” și „Colocvii la Casa Memoriala „Gib. I. Mihăescu” Cartea nu se poate povești, deoarece, precum mărturisește autorul, cuprind medalioane, portrete aniversare, cronici și recenzii literrare - rezultate din comunicarea direct, ori prin scris, cu oameni de certă valoare. Capitolul 9 se intitulează „Păstorel Teodoreanu și Drăgășanii” Cunoscut că prețuitor al licorilor lui Bachus, nu putea, desigur, să nu vină la Drăgășani, dar și pentru că avea preocupări comune cu Gib. Mihăescu, prin colaborarea la
TEODOR BARBU DRĂGĂŞANI ÎNTRE LEGENDĂ ŞI ADEVĂR , CRONICĂ DE PROF. D. PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383726_a_385055]
-
care îți oferă atâtea posibilități și vei rămâne de neuitat pentru cititori, pentru țară. Ai o putere de „magnet” în fiecare cuvânt scris ! Ai o putere deosebită de a prinde și cuprinde viața! Ai deja o experiență valoroasă în ale scrisului! Nu-ți va fi greu să reușești. Deci, scrie, dragă Ștefane !” (Alexandru Magereanu, poet, Oradea, 80 de ani) Dar Ștefan Dumitrescu este și un dramaturg foarte talentat. Este cu siguranță unul dintre marii dramaturgi ai lumii, dând piese de teatru
INVITAŢIE LA LANSAREA CĂRŢILOR SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU de BIROUL DE VIITOROLOGIE BUCUREŞTI în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383695_a_385024]
-
foarte cunoscut în Franța, care stăpânește în mod desăvârșit arta de a râde.” (Celestin Duca. 16 iulie 2000, Paris) Și profesorul universitar de teatralogie, academicianul Ion Toboșaru vorbea admirativ despre talentul și despre vocația teatrului, la Ștefan Dumitrescu: „Vocația pentru scrisul consacrat teatrului prinde culorile certitudinii. “Râsul” lui Ștefan Dumitrescu se constituie ca un “op” solid sub raportul construcției, al problematicii ce stimulează interes și al expresiei literare expresive. Talentul este vizibil, ca și experiența dramaturgică. Inventiv, inteligent, profund, aluziv - document
INVITAŢIE LA LANSAREA CĂRŢILOR SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU de BIROUL DE VIITOROLOGIE BUCUREŞTI în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383695_a_385024]
-
Tace.) Calea? (Plânge.) Sunt pierdut fără ele. Sunt prizonier la fel ca toți oamenii”. Totul e un simbol, o metaforă a libertății de sine. Pe măsura monologului, Vicu ia chip de copac, de piatră, de stâncă întunecată. La masa de scris, înveșmântat în plapumă spune: “Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții. Ia creionul și începe să scrie ce rostește.) Într-o lume oarbă poetul picură foc peste stoluri de
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
reproșuri. Aceasta este muzica!” -mărturisește Eugen Doga http://vimeo.com/101160330 Maestro, anterior noi toți aceia care am citit cu grija profană de a nu pierde vreun înțeles dintre rândurile dvs., plăcut surprinși de dăruirea, talentul și coloratura emotivă din scrisul dvs. ce se distinge astfel măestru, în ciuda faptului că ați comentat despre îndeletnicirea de a scrie - „Eii, iluzii amatoricești!”.. Se observă, nu e întocmai așa. De unde aveți și talent, cred că el poate fi „atras’’ și către o altă latură
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
aveți și talent, cred că el poate fi „atras’’ și către o altă latură creativă, nu numai spre muzică. Așa după cum tot dvs. ați spus că: altceva decât compozițiile muzicale v-ar plictisi, căci Muzica este treaba dvs. strictă! Posibil, scrisul nu prea departe ar fi.. Vă rog, puteți detalia! Maestro Eugen Doga: Sunt convins că talentul e de la Dumnezeu. De la EL cred că vine toată această energie, ce se implantează într-un cip de ordinul micronilor odată cu conceperea viitorului om
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
editură, apoi pedagog, dar și în vecinătate - interpret în orchestră, dirijor. Mai și scriu.. nu numai acum, am poezii de taină aș spune. Am și câteva picturi. M-am dezis de toate și mi-am lăsat mie numai muzica și scrisul. Va mulțumesc! Ne-ar interesa acum, precum acea curiozitate ce o suscită pe o alta, cum arată sau care vă este fondul dumneavoastră afectiv atunci când sunteți dispus să compuneți muzică? Maestro Eugen Doga: Afecțiunea mă” paște” mereu, o am când
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
CIOAREC îl știu din redacția REALITATEA și din scriiturile sale din volumele de proză. De altfel, i-am și prezentat, la timpul potrivit al apariției, ‘’Am fost cândva .... OM’’. De aceea zic aici, acum, că-l știam ca personaj al scrisului. Dar necunoscute sunt Căile Domnului!... nu? Iată-l prezent cu debutul liric în placheta ‘’Veșnic îndrăgostit’’, ca o plăcută și neașteptată surpriză. Lucrarea a apărut de curând sub egida Editurii gălățene POMPIDU, fiind tipărită la ‘’Fundația Umanitară THEO’’ și cuprinde
MARIUS CIOAREC – ‘’VEŞNIC ÎNDRĂGOSTIT’’ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383803_a_385132]
-
în privința ieșirilor din impas dincolo de cei șapte ani petrecuți acasă. În fine, e de reținut figura lui Onkel Buck, plimbându-și făptura în „fulgarinu-i ponosit”, ca de obicei, spre brutăria din colț („Decrepitudine”). Anii copilăriei și adolescenței revin obsesiv în scrisul poetului nostru, scene amuzante, amănunte hazlii, precum învățarea tablei înmulțirii la școală, ori evocarea cu autoironie a fiorilor primelor iubiri, toate acestea firesc ar fi fost să rămână date uitării, numai că memoria afectivă îl incită pe poet, „datornic al
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
flacără, fără regrete,dar cu urme de nostalgii cu miros de parfum. Nicăieri muzica nu sună mai frumos ca aici! A trecut pe la chioșc să cumpere ziare,pentru a le citi și simți mirosul de tipăritură,el nu era adeptul scrisului pe calculator,dar asta era lumea în care trăia ,a trebuit să se adapteze.Un fost muncitor devenit altceva,trebuia să se desprindă de cei mulți care respingeau noul! A alunecat sprinten spre piațetă,bucuros că aceea cafenea mai exista
POVESTIRI NETERMINATE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380085_a_381414]
-
tatăl meu. Îl caut mereu printre cărți atunci când nu îl mai găsesc. El nu mai e cu mine, dar eu îi simt prezența-i simplă. Aș vrea să îmi aleg o carte. Una frumoasă, cu o copertă roșie, fără mult scris, dar cu imagini. O vizualizam, mi-o doream și totuși nu ajungeam la ea. Am intrat în librărie și m-am așezat la o masă. Mi-am scos laptopul și am inceput sa înșir rânduri, rânduri. Te-aștept aici lângă
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
tatăl meu. Îl caut mereu printre cărți atunci când nu îl mai găsesc. El nu mai e cu mine, dar eu îi simt prezența-i simplă.Aș vrea să îmi aleg o carte. Una frumoasă, cu o copertă roșie, fără mult scris, dar cu imagini. O vizualizam, mi-o doream și totuși nu ajungeam la ea. Am intrat în librărie și m-am așezat la o masă. Mi-am scos laptopul și am inceput sa înșir rânduri, rânduri.,, Te-aștept aici lângă
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
-Te de neamul românescu, (sic!) Restituie-i pe Domnul Eminescu, Că mare-i mila Ta - nelimitată! Pentru că azi, mai mult ca niciodată, Ne cam lipsește lira lui măiastră, Ne trebuie un Domn de limba noastră Și o conducere imaculată. De scrisul lui cu nuanțe colosale Poate dușmanii au să se ferească Și poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l are nimeni: Întrece și lumina, și culoarea, Cuvintele-i se înfrățesc cu marea Într-
EMINESCIANA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380159_a_381488]
-
-n flori de tei viața parfum luminii dând cățuia firii îngeri - din ram în ram - vădescu-și fața și înfloresc în raze trandafirii din toată inima se zbate suferința dând mărturie că pământu-nvie privighetorile - în nopți - își dau silința ridicând vălul scrisului de glie am descifrat durere cu durere și-am înțeles chemarea-adânc vibrândă: birău și mist - strâng Cristului avere din tot ce-a sângerat petala blândă ...învățul florilor se stinge-n noapte: din taina lor ard - ici și colo - șoapte... SOBRIETATE
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
Îmi povestești și de-aventuri, De legături noi, iar eu cea mîndră De - a ta încredere, rănită sînt În orgoliu-mi de femeie..." În jurnalul ei așa a scris La începutul legăturii De amor.A continuat Cu legătură și cu scrisul. Femeie bine, cu farmec Și deșteaptă; el ,un bărbat Chipeș, solid, impunător. Drumurile li s-au încrucișat, Căile lor s-au împletit. Trupul i l-a domesticit, Sub degete i-a vibrat, În suflet i-a pătruns. A învățat-o
JURNALUL EI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380221_a_381550]
-
șansă de a-l întâlni și (de) a-l cunoaște pe Parintele Profesor Nicolae Bordașiu - mare personalitate a spiritualității noastre românești contemporane și, nu în ultimul rând de a avea posibilitatea să-mi exprim, și cu această fericită ocazie, în scris, recunoștința și omagiul meu, acum, (și) la acest ceas aniversar, când îi doresc să aibă parte, în continuare, de multă sănătate, de mult spor și de binecuvântate împliniri duhovnicești!... Totodată, un gând sincer și profund, de aleasă afecțiune, considerație și
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]
-
în cutia ta cu fluturi albaștri, nu sunt pentru lume, poate într-o zi, când vei simți că sunt pregătiți, trimite totul copiilor mei”. În fraza a doua a cărții este plasat direct unul dintre motivele cu forță obsedant simbolică - SCRISUL, Actul de a Scrie, Scrierea însăși a romanului, în care cititorul plonjează cu ingenuitate aproape sinucigașă, aidoma unei gâze naive, prinsă în pânza hulpavă de păianjen, de două ori mai elastică decât nailon-ul și de șase ori mai rezistentă
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
nărăvaș, ne fuge la versetele biblice: La început a fost Cuvântul. Și Cuvântul era la Dumnezeu. Cuvântul era Dumnezeu...” Așadar, întreaga Geneză - a Universului, a omului - s-a declanșat grație Cuvântului, mai întâi doar rostit, de Atotputernicul, ceva mai târzior scris, de om, cu degetul pe nisip, ori cu fum, pe pereții peșterilor de-o vârstă cu lumina, încrustat cu briceagul pe răbojul vremii, incizat pe piele de mamut, zimbru sau cămilă, în piatră sculptat, pictat pe papirus ori nemurit pe
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
voia valurilor narațiunii sale tumultuoase, pseudo-noua Emma Bovary (care trăiește, cu atrocitate, sentimentul culpabilității, deși păcătuiește numai în imaginația sa, în visul trăit până la paroxism, iubind concomitent doi bărbați) ne pune în gardă că nu este un novice în domeniul scrisului. O face - în paragraful pe care îl vom cita mai jos - cu o anume sagacitate, mizând pe o frază în perioade lungi, ca un piton ori șarpe Boa fascinant, însă iminent devorator. Este o frază în interiorul căreia apasă tot mai
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
fără pic de îndoială, cititorului convingerea că - alături de personajele-persoane fizice - în romanul ,,Tania, început de poveste...” sunt vii, dincolo de orice dubiu, și o serie de personaje cu valoare simbolică (uneori alegorică), multe dintre ele de ordin imaterial. Acestea sunt: Zâmbetul, Scrisul, Povestea, Banca (,,Macondo al meu” - tărâmul lui Gabriel Garcia Marquez), Gilortul, Căciula de miel alb, Criza (din 2008), Iedul abia născut, Nunțile de la țară, Marea (,,cel mai vechi prieten”; la marcarea vârstei sale de 12 ani, solitară și cu sentimentul
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
mai dat trei luni de viață. A mai trăit trei ani. Dar nu a mai fost niciodată așa cum fusese mereu. Îmbătrânea cu fiecare clipă și murea încet, cu fiecare clipă. Nu a mai fost vie, cu adevărat, niciodată.”. Capitolul 66 (scris, așadar, sub spectrul cifrei Fiarei) este un autentic poem în proză, scrâșnit și dătător de fiori, care poate fi înscris în prelungirea motivelor ,,Fortuna labilis” și ,,Memento mori”, atât de uzitate în literatura europeană și română de acum o jumătate
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Și Îți mulțumesc că nu ai pus ură, ura care omoară totul în jur (...) Îți mulțumesc că nu ai scufundat niciodată corabia mea de visuri și finalul tuturor poveștilor mele a fost fericit. Îți mulțumesc, Doamne, că mi-ai dat scrisul. Te iubesc, Doamne, pentru evadarea aceasta, pentru lumea pe care o creez, lumea mea, doar a mea și a Ta, pentru cerneala poveștilor mele, cerneala care vine din adânc.”. Din anumite puncte de vedere, cartea romancierei craiovene ne-a trimis
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
în caserole, singurul fel de mâncare extrem fiind curcanul care este într-adevăr deosebit. În rest, împrumuturile din bucătăriile internaționale sunt recunoscute ca atare. - Elisabeta Iosif - La pasiunea pentru cuprinderea sensului atâtor limbi ale pământului s-a adăugat gustul pentru scris. Să nu uităm, scrierea e un simbol al limbii vorbite, ea însăși simbolică. Dar, în vreme ce omul vorbește de când există, de scris nu se scrie decât de 30 000 de ani. lucrurilor. Dar profesorul, scriitorul ce o studiază, o folosește sub
De vorbă cu un vizionar – visător [Corola-blog/BlogPost/94072_a_95364]
-
recunoscute ca atare. - Elisabeta Iosif - La pasiunea pentru cuprinderea sensului atâtor limbi ale pământului s-a adăugat gustul pentru scris. Să nu uităm, scrierea e un simbol al limbii vorbite, ea însăși simbolică. Dar, în vreme ce omul vorbește de când există, de scris nu se scrie decât de 30 000 de ani. lucrurilor. Dar profesorul, scriitorul ce o studiază, o folosește sub toate aspectele sale benefice. Realizarea programelor pentru cei care se instruiesc într-un locaș de învățământ, ce înseamnă? - Smaranda Livescu - Limba
De vorbă cu un vizionar – visător [Corola-blog/BlogPost/94072_a_95364]
-
dialecticii și fenomenologia narativă, București, 2001. Din referințele critico - istorico - literare la adresa operei și activității Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, făcute de câteva personalități deosebite „Domnul Profesor Mihail Diaconescu este cel mai reprezentativ scriitor al spiritualității românești, începător al scrisului nostru viitor”. Dumitru Stăniloae, 24 noiembrie 1989. „Mihail Diaconescu lucrează în coordonate documentare aproape fără fisuri. El nu răstoarnă, nu modifică și nici nu modelează altfel datele fundamentale de cadru și de atmosferă (...). Este apoi, pe lângă evocare, puterea inventivității epice
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/94081_a_95373]