4,690 matches
-
se ducă, dacă Nelson n-avea să facă mai mult lipsit de influența plină de înțelepciune a redactorului său, dar nu voia să aibă nimic de-a face cu toată povestea. Dacă ziarul ăsta o să dea faliment, Allen, o să te scufunzi odată cu el. Nu-ți face nici o iluzie în privința asta. — Mulțumesc pentru votul de încredere, Murray. Am spus întotdeauna că ești un lider care ne inspiră. Admir mai ales faptul că soliciți părerile altora ca să-ți bagi picioarele în ele. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
garsonieră cât o cutie de chibrituri - la inamic. Stevie trebui să admită că era o lovitură cruntă. Știa la fel de bine ca și Fran cu ce eforturi se ținea Citizen pe linia de plutire. O rafală ca asta putea să-i scufunde pe veci. — Și nici măcar n-a apărut noul ziar. Nici asta n-o să ne cadă bine. Va trebui să începem contraofensiva. — Știu. Și trebuie să fie ceva radical, nu o schimbare care să treacă neobservată. Discuția lor sumbră fu întreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plină de balustrade și spirale menite să-ți trezească respectul cuvenit față de urmașii lui Hipocrate și să te facă să ajungi la concluzia că, oricât te-ar fi costat vizita, probabil că merita. Fran intră în hol, simțind că se scufundă până la glezne în mocheta Axminster, și se gândi că ar trebui să ia primul tren înapoi spre Woodbury. De ce încerca să trezească fătul adormit? Oare avea într-adevăr să iasă ceva bun din neliniștea pe care o simțea? De parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
auspiciile poetului celui mai revoluționar al vremii noastre: Tudor Arghezi” (Viața socială, 1910, nr. 10-12). La acea dată, Arghezi (a cărui „revoluționară” „Rugă de seară“ e plasată ca editorial în primul număr al Vieții sociale: „O! dă-mi puterea să scufund/ O lume veche, lîncezîndă,/ Și să țîșnească-apoi din fund/ O alta, limpede și blîndă”) începuse să fie apreciat și de critica, pînă atunci, ostilă. Ilarie Chendi în Tribuna, G. Ibrăileanu în Viața românească salutaseră vigurosul său talent. Semnificativ e faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l pe Gaston, femeia și-a ascuns imediat fața cu șalul și a trecut în spatele bărbatului. Recepționera a salutat cuplul politicos, având o atitudine complet diferită de cea față de Gaston. Fata cea rujată l-a condus pe Gaston pe coridorul scufundat într-o liniște sinistră. Se auzea, de undeva, apa curgând. Din cauza înălțimii lui și a tavanului jos, Gaston a trebuit să-și strângă umerii și gâtul ca o broască țestoasă. Privind la ușile camerelor, a constatat că toate purtau nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Takamori câteva cuvinte în dialectul zonei, camerista s-a retras, lăsându-l să-și tragă sufletul. Takamori și Tomoe ascultau ploaia. Ploua fără încetare. Din când în când se mai ridica la suprafața iazului câte un crap și apoi se scufunda iar. Dincolo de gardul grădinii, care nu se vedea de copaci, se afla pe semne o stradă circulată. Takamori abia distingea zgomotul pașilor și al mașinilor. În timp ce-și aprindea țigara Page, realiză că era ciudat că se afla tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
hipopotam mai mult ca oricând. Strigă iar: — Non! Non! Endō-san! A clătinat din cap cu violență și cu toată vlaga pe care-o mai avea, a făcut un gest de îndurare. — Eu... vă implor! Apoi capul de hipopotam s-a scufundat iar în apă. Ceața albicioasă a fost iar adusă de vânt și l-a învăluit pe Gaston în apă, iar pe Endō și pe Kobayashi la mal. Kobayashi a îngenuncheat umil și începu să se târască în fața lui Endō, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Dan intră În camera copilului, oftînd din greu. Haide, dă-i drumul, Îl Îndemn, privindu-l. Ce-a mai avut de zis? — Ce preferi mai Întîi? Veștile bune sau cele proaste? mă Întreabă el, iar eu simt că mi se scufundă toate corăbiile. La dracu’. Îmi dau seama că e ceva foarte, foarte rău. — O, Doamne. E vorba de vacanță. Doar n-au de gînd să anuleze. Plecăm mîine Într-acolo, ce Dumnezeu?! Nu-mi vine să cred, Încep eu să murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că sînt Îmbrățișată, văd ca prin ceață chipuri Îngrijorate, aud murmure În legătură cu cine ar trebui să vină la spital și cine ar trebui să rămînă. SÎnt conștientă de ce se Întîmplă, dar parcă aș urmări totul de la depărtare. Parcă aș fi scufundată În apă: văd și aud, dar totul e nedeslușit. Iar eu sînt complet calmă. Inima, În loc să-mi spargă pieptul, cuprinsă de panică, așa cum m-aș fi așteptat, dat fiind că, aparent, se petrece lucrul cel mai rău pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pornit la prima oră, având atârnată de șa o desagă de piele plină cu sare animală. Imediat ce am lăsat în urmă zidurile, m-am întors cu fața spre oraș și am fost cuprins de un puternic sentiment de îngrijorare. Era scufundat într-o negură fină și îmbibat de ploaie și de mâl. Inexorabil predestinat putrezirii. XI Călătoria de întoarcere s-a dovedit a fi anevoioasă încă de la primele două mile. Drumul era mlăștinos, străbătut de nenumărate pârâiașe, revărsându-se din gropile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
visând confuz că avea din nou douăzeci de ani, că era la mare și se jucau cu mingea, sau făcea o partidă de șah pe o plajă aglomerată, plină de fete drăguțe și neștiutoare, că Înota În apa limpede, se scufunda și, dintr-o dată, simțea că alge maronii se Încolăceau În jurul lui, panglici umede și filiforme a căror atingere Îl trezi. Și fu conștient imediat, fără cale de scăpare, că nu-și dorea să mai trăiască acel trecut și nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
adevărată invazie, spuse celălalt bărbat, atârnat de bara orizontală, prins Între scaune, ai cărui genunchi atingeau periculos ceafa Emmei. Cerșetori, ologi, orbi, Roma pare Calcutta, Înainte nu era așa, ar trebui să-i arunce pe toți În mare, să-i scufunde cu tunurile. — De ce nu te Împaci cu el? se hazardă Valentina, și pentru o clipă speră că totul putea să se Îndrepte. De ce nu-i mai dai o șansă? Emma recunoscu cuvintele lui Antonio și tăcu pierdută. CIPRO. MUZEUL VATICANULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am gândit să fac rost de un loc, undeva, la țară, pentru a-i putea adăposti pe toți, În casă nu mai Încap. Sâmbătă am mai găsit unul, Îl aruncaseră În Tibru, Într-un sac plin cu bolovani, să se scufunde mai repede. Și cum l-ai salvat? Întrebă Elio, prefăcându-se că-i pasă de soarta acestei noi javre râioase găsite de fiul său. Javră care avea să stârnească mila și dragostea Camillei - care și-ar fi dorit atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
revărsa În piață un asurzitor vuiet de voci infantile, care intonau un cântecel ce avea puterea magică de a-i aduna pe toți și care, În mod ciudat, părea să aibă ca subiect o cadă de baie (mă spăl, mă scufund, mă Învârt, mă răstorn, din cadă apoi ies, mă șterg și mă joc, parcă așa spunea refrenul). Pentru câteva minute, Antonio și portarul rămaseră față În față, Înfruntându-se câinește. Acum le arătăm noi cine suntem, tati, spuse Valentina, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asta era un delict, și a te iubi e tot un delict, căci dacă vrem să ne găsim pe noi Înșine, nu trebuie să ne gândim la viitor: am vedea doar o nebuloasă de hotărâri și regrete. Trebuie să ne scufundăm, fără a ne Întoarce Înapoi și să ne abandonăm Întunericului, dedesubtul tuturor lucrurilor. Să cădem În el, Încet, să ne cufundăm În obscuritatea celuilalt. Și poate că acolo, În străfunduri, În tenebrele noastre, ne vom Întâlni, dincolo de diferențe, de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avion, ascuns într-un scriitor comunist pe care îl trimitea partidul să facă un reportaj despre Mircea Eliade. Dar în loc să ajungă la Chicago, omul se îndreptase spre Detroit, la Achile, condus de Zogru, care tremura de teamă că se va scufunda în fundul pământului înainte de-a apuca să-și vadă prietenul. A stat aproape o lună - cea mai lungă perioadă petrecută în afara țării. Cartierul Bucovina din Detroit este locuit aproape numai de români. Aici, în casa lui Achile, de pe strada Carpați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Veniți copii cu părinți, Cu prieteni și bunici. Jocul de-a copilăria Și mă visez adesea, Sub geamul casei părintești, Cufundată adesea În cartea plină de povești. Și doar atât, pentru o vară, Să plec vacanțele la țară. Să mă scufund în gârlă iară, Dar doar atât, pentru o vară. Să prind gâze-n insectar, Să mă simt copilă iar, Să joc șotronul pe trotuar, Of, de-aș fi copilă iar! Joc de seară Peste drum în fapt de seară Larmă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în depărtare, Soarele ce apunea Încet se tot stingea. Iar cerul pare-a se crăpa Fiind tăiat de săbii, Și marea moare-n stingeri aspre Dând totul uitării. Călător la țărmul mării Prin nisip mergeam, Picioarele obosite adesea Se tot scufundau. Nisipul rece, plaja-ntinsă Lungimea cea eternă, Mă tot duceam, dar nu știam Pe ce țărm mă aflam. Călătorind, pășind mereu În zarea cea albastră, Văzusem norul cel imens Și raza luminoasă. E soarele ce strălucește Dis de dimineață, Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pe cei ce-s fără de credință. Ai plecat pe meleaguri noi, Ca să cauți pocăință. Te-ai lăsat dusă de valuri, Te-ai izbit și te-ai lovit De tot felul de persoane, Care doar te-au amăgit. Te-ai lăsat scufundată în lacrimi, Ai uitat să mai zâmbești. Ai uitat cum răsărea soarele Pe moșiile lumești. Ai uitat de noi, păgânii, Ce săream din floare-n floare Cu tine de mânuță, Înspre răsărit, spre mare. Mai ții tu minte, drag copil
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fața-i încrezătoare, Găsesc pierdut curajul de demult. Cu sufletul îl privesc. Cu ochii îl iubesc. Cu zâmbetul îl ating. Doar timpul trece tăcut și inocent... Anonim O simplă șoaptă ascultă tăcerea Lumii ce-mi zguduie inima Când eternitatea se scufundă în neant. Astăzi totul este schimbat. Răul de ieri, Zâmbetul de azi Au privit în viitor căci Timpul a încetinit remarcabil - O zi din marea viață s-a sfârșit. Adâncul privirii lui își apasă tâmpla Încărunțită înainte de timp. Interferențe O
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar tatăl tău a primit scrisoare de la compania la care lucrează și i s-a oferit un post mult mai bun în Beverly Hills. Stăteam culcată cu spatele la mama și parcă în acel moment lumea mea se prăbușea. Simțeam că mă scufund din ce în ce mai tare în regrete, dar chiar și așa m am întors și i-am spus: Mamă, vă înțeleg, dar eu nu pot să renunț la toți și pur și simplu să plec crezând că acolo mă va aștepta o lume
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o parte, am fost impresionat până la lacrimi de săracele dobitoace, care munceau fără să crâcnească în arșița aceea de iad, urcând pe muntele de piatră seacă. Datorită vulcanului, Santorini, are forma unui arc de cerc, pentru că numeroase porțiuni s-au scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare și au rămas două insulițe Nea Kameni și Thira, botezate astfel de dorieni și unde se află încă două cratere. Valurile tsunami formate în urma erupției au distrus civilizația cretană peste noapte. Nenorocirea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și argint și le-au dus pe ascuns, cu mine cu tot, până în portul Joppa, unde au tocmit o corabie minoică pentru o călătorie spre Egipt. Pe drum a fost o furtună teribilă, care a rupt pânzele și aproape a scufundat corabia. Marinarii care mă auziseră țipând și suspinând credeau că sunt posedată de un demon ce dezlănțuise apele împotriva lor. Doar sabia lui Nehesi i-a oprit să nu mă înșface ca să mă arunce în apă. Dar eu nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-mi spunea povestea întrebându-mă ce ar fi trebuit să facă mai bine. De cele mai multe ori o asiguram că făcuse tot ceea ce se putea și apoi stăteam amândouă împreună, în tăcere. Dar câteodată povestea îmi făcea inima să se scufunde. O dată, când o femeie a murit brusc, Meryt nu se gândise să ia un cuțit și să elibereze copilul, așa că muriseră amândoi. Nu mi-am ascuns groaza destul de repede și Meryt mi-a văzut fața. - Spune-mi, măcar, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu n-a putut rezista invitației de a li se alătura. Și-a dat haina jos și a sărit în apă cu un strigăt la care copiii au răspuns cu fluierături. Am râs când l-am văzut pe bărbatul meu scufundându-se și ieșind iar la suprafață, ca un bâtlan, ca un băiețel. Când i-am spus despre visul meu în care eram pește, a zâmbit și mi-a promis c-o să facă să se izbândească. Așa că într-o noapte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]