2,523 matches
-
numit Tentyris, iar noi îl numim Denderah, dar care, în realitate, purtase numele mistic Iunit Tentor. Zidurile exterioare erau acoperite de basoreliefuri enorme. Cleopatra, ultima regină, se afla acolo, împreună cu fiul său Ptolemaeus Caesar. Lângă ea, în mod neașteptat, era sculptat un împărat roman, care purta însă vechile însemne ale faraonilor: cobra sacră și discul solar pe diademă, sceptrul cu cap de câine, biciul, un kopesh cu lama curbă la cingătoare. Împăratul înveșmântat astfel oferea zeiței cu o mie de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grandioase, care de la arhitectură ajungea la filosofie, nici un istoric cunoscut nu scrisese vreun cuvânt. În cele din urmă, într-o zi, într-un colț al tavanului din granit, cineva observă că, închis într-un cartuș asemenea numelui unui phar-haoui, era sculptat numele împăratului roman Gajus Caesar Augustus Germanicus, pe care noi îl numim Caligula. Era plasat în punctul în care Isis Tiche proteja cadranul semnului Virgo, „semnul nașterii sale“. Abia atunci oamenii au început să se întrebe de ce numele acela fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu inscripții hieroglifice și nume ale unor vechi phar-haoui pe care nimeni n-a știut să le citească: un leu mare, ghemuit, cu labele încrucișate, un sfinx impresionant din diorit și un altul - găsit pe Via Sant’Ignazio, în capăt - sculptat în granit roșu cu vine cenușii, din Egiptul de Sus. De asemenea, tot din granit, un babuin, simbolul lui Thot, zeul filosofilor, și doi cinocefali așezați cu palmele sprijinite pe genunchi, simboluri ale meditației. Mai târziu s-a găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la lacul sacru Sais. Poate fi văzut și astăzi: inventivitatea barocă l-a așezat pe spatele elefantului din piața Minerva. Un alt obelisc a fost descoperit în apropiere de piața San Macuto; hieroglifele gravate pe el spun că a fost sculptat de marele Ramses al II-lea. A fost plasat în fața Panteonului lui Agrippa, care între timp fusese transformat în biserică. Alte obeliscuri continuau să zacă însă îngropate, iar când au fost scoase la lumină au fost duse, unul să împodobească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
schițe reprezentând ceea ce mai rămăsese din el în acea vreme. După câteva secole mai supraviețuiau rămășițe ale unor arce și ziduri groase, precum și mari blocuri de travertin. Abia când s-a refăcut și s-a studiat imensa hartă a Romei sculptată în piatră de împăratul Septimius Severus oamenii au înțeles că zona aceea plină de ruine fusese, la jumătatea secolului I, grandiosul templu isiac. Astăzi, prețioasele lui rămășițe risipite constituie unul dintre cele mai surprinzătoare itinerare ale Romei. Mensa isiacă. Senatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Bătrân“, mort în timpul erupției Vezuviului. Ne lipsește în întregime cartea lui Tacitus care povestește despre tânărul împărat. Pentru noi, toate aceste nume alcătuiesc o bibliotecă ilustră, cu rafturile devastate. Scrierile care s-au păstrat au supraviețuit de-a lungul veacurilor, sculptate în piatră, însă în cópii ale unor cópii ale altor cópii, selectate fără control sau traduse execrabil în întunecatele secole medievale, în biblioteci bizantine sau în mănăstiri din Occident, când amintirea vechiului imperiu era înecată în ură. Astfel, de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
văzduhu-i natal. Roșu negru. (...) În preajmă se învoaltă din frunziș frumoasele românce cu o ederă de pasiune voioasă pe fustă și pe mînecile umflate de fum alb. (...) Cu sărituri mediteraneiene, artiștii futuriști români rup rîndurile. Sculptorița Pătrașcu cu mîini încîntate sculptează de-a dreptul în jăratec. (Irina) Codreanu elansează ideal sinteza flacărei. Iancu înalță arhitecturi de neon. Maxy precizează formele veloce ale mobilelor și imensifică razele lămpilor sale. Minulescu ritmează versuri albe terenurilor petrolifere, nesfîrșite tuburi inelare ce aleargă. Privighetorile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întreb pe Helen Hoover Boyle ce-i codul 914. Și ea zice: — Un cadavru. Și eu zic că așa mă gândeam și eu. Zice în telefon: — Acuma trebuie s-o iau la stânga sau la dreapta de la șifonierul Hepplewhite din trandafir sculptat cu motive vegetale și capitonată cu mătase patinată? Acoperă telefonul cu mâna și se apleacă spre mine, zicându-mi: N-o cunoașteți pe Mona, zice. Părerea mea e că la petrecerile ei de vrăjitoare nu o să vezi altceva decât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
direcție. Singura regulă e că o vrajă trebuie să fie sucită. Cu cât e mai ascunsă, cu cât e mai sucită, cu atât vraja e mai puternică. Pentru vrăjitoare, răsucirile astea sunt în sine magice. Zeul-vrăjitor Hefaistos este desenat sau sculptat cu picioarele sucite. Cu cât vraja e mai sucită, cu atât își va suci și-și va împiedica victima mai abitir. O va zăpăci, îi va ocupa gândul tot timpul, și atunci ea se va poticni, va ameți, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
năbădăi. Prin ușa care-o desparte de biroul lui Helen, Helen zbiară: — Care-ar fi un sinonim pentru „chinuit“? Biroul ei este acoperit de cărți deschise. Sub birou, un pantof e roz și altul galben. Canapeaua de mătase roz, biroul sculptat în stil Ludovic al XIV-lea al Monei, măsuța cu gheare de leu de lângă canapea, toate sunt brumate de praf. Buchetul de flori este veșted și maroniu în apa lui neagră și împuțită. La stația de interceptare se transmite un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ce nu. Nu știu ce-i adevărat și ce nu. Mă-ndoiesc că știu cu adevărat ceva. Spune-mi, zic. Helen își trage eșarfa de mătase de la gât și șterge praful de pe imensa ușă cu oglindă a șifonierului. Șifonierul neoclasic cu incrustații sculptate în lemn de măslin și mânere aurite în stil Napoleon III, după cum scrie pe eticheta lipită pe el. — Vrăjitoarele întind ulei pe o oglindă, rostesc o vrajă și pot citi viitorul în oglindă. Viitorul, zic, foarte frumos. Anizanta. Iedera japoneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu ceai, aburii întorc amintirile acasă. balansoarul scârțâie, leagănă frunzele moarte. pe prag, doar pipa bunicului. păianjenii țes liniștiți marame; în curte: risipă de aur și crizanteme... cucul cântă ca-n fiecare an numai pentru Issa. modelări poetului Bernard Mazo sculptat în fildeș, poemul are forma unui elefant memoria convergența amintirilor, înțepenește într-un prelung țiuit. aici sunt eu, acolo ești tu, noi, unde suntem? priviri confuze... cocoșii din tablă, de pe acoperiș, scârțâie din ce în ce mai tare, în bătăile vântului. numai bostanii adăpostesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de tei, iar noaptea mă va ține-n veci de mână, din trupul meu să faceți cenușă pentru zei și s-o ascundeți într-un ochi de lună. Când lacrimile-mi vor secătui privirea, iar zâmbetul îmi va fi fost sculptat, să-mi luați cu voi la ceruri adormirea și să-mi iertați păcatul din păcat. Când ceru-mi va deschide nemurirea și când pământul mă va vrea în palma lui, să știți că mi-a șoptit plecarea să urc la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Pământului Sunt un spirit pierdut prin Calea Lactee... Unde sunt? prin univers... căutând răspunsul la întrebarea Cine sunt eu? Oare exist? nu e un vis Sunt suflul stelelor ce mă înconjoară o perdea din fantome cer înstelat De ce sunt? pentru a sculpta chipul Lui și-a slăvi sacrificiul Fiului Ce fac? mă duc în vârful cometei latine apoi mă duc la capătul galaxiei și găsesc scuarul dumnezeiesc sap până în interiorul pământului... mi-e frică de hăul începuturilor caut în valurile minții mele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile mării, naratoarei i se pare, pe plajă, că un măgar se uită la ea cu ochii inorogului dintr-o efigie sculptată în nisip, și ai unui elev dintr-a șasea care o privea într-un anume fel, insistent, fără a-i adresa un cuvânt. O altă caracteristică a cărții se relevă prin două povestiri, Împărătița Furnică și Sub semnul Aspidei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
comunicăm deloc. Sunt foarte singur. Singur cu boala mea. Înainte, eram doar singur și mă obișnuisem. Acum, cunosc singurătatea de dincolo de moarte. Este ceva ce iei cu tine oriunde te duci. Boala ta e puternic grefată în tine. Tu ai sculptat-o cu dinții tăi de vampir cu care ai scormonit adevărul. Ai vrut să experimentezi, să încerci, să înțelegi. În loc să contempli. Să contempli și să te bucuri. Ăsta ar fi singurul sens al vieții. Faza 5. Acceptarea De câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e catedra. Locuri de unde se naște, adesea, o viziune diferită asupra lucrurilor de pe uscat. Dante resimți o simpatie instinctivă față de acel bărbat cu o purtare atât de sinceră. Trebuia să fie de vârsta lui, chiar dacă fața săpată de vânt era sculptată cu o rețea de riduri care Îl făceau să pară mai vârstnic. Reprezenta o notă de căldură În acea adunare de personalități reci și pedante. — Știința vânturilor și a mărilor se Învecinează cu aceea a mișcării astrelor. Ca și aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din iubire-adevărată: E fiica mea, fărâmă dintr-o stea, Ce-mi este-n viață magică-mplinire! Și-s fericit acum, dar pentru ea, Ca mâine chiar voi fi doar amintire ... Femeie, trupul tău Femeie, trupul tău, fior De dincolo de vreme, Sculptat de îngeri pe-al meu dor, La tine să mă cheme, Femeie, trupul tău, mister Descoperit prin stele De visul însetat de cer Al gândurilor mele, Femeie, trupul tău, cuvânt în clipa de tăcere, îmi este-n brațe darul sfânt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nenumărate ori pînă atunci din cauza pasajului cu placa de marmură care-i plăcuse la nebunie. La adunarea de ieri participanții duceau lumînări și diferite simboluri religioase, printre care era și o dală de marmură groasă și neagră pe care erau sculptate o cruce și data morții Dictatorului și a soției sale. Era întuneric, iar grupul de manifestanți nu era ghidat decît de razele firave ale lunii. Automobiliștii care treceau pe acolo le strigau cuvinte de încurajare și claxonau sperînd să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-le și excitându-le atunci când preludiul nu a reușit să facă acest lucru în totalitate; - Inelul-Dragon: probabil cel mai folositor dintre toate accesoriile sexuale chinezești, acesta ar trebui să facă parte din arsenalul fiecărui „Amant Dragon” (vezi figura 8.7). Sculptat în fildeș sau jad, inelul se potrivește bine în jurul bazei penisului. Se poate trece o panglică prin gaura de jos, pe sub scrot, după care se leagă în jurul taliei, pentru a menține inelul nemișcat. Când bărbatul își contractă sfincterul anal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
perfect. Citise toate cărțile din biblioteca liceului și dorea să ajungă regizor de film. O meserie de care cei din cartier n-aveau habar. Unii susțineau chiar că așa ceva nici nu există. Așteptând să termine liceul, Grațian făcea fotografii și sculpta. Peștele impresiona pe toți cei veniți să aplaude evenimentul artistic cel mai de seamă al unui Început de vară ploioasă. Umbrele, balonzaide, flori și, nu arareori, priviri Îngrijorate Îndreptate spre cer. În mijloc, nepăsătoare, opera de artă. Are puțini solzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
îl măsura din priviri pe Iacob. Mai întâi Laban a observat că bărbatul venea cu mâinile goale, dar a văzut apoi și că veșmântul îi era făcut din stofe fine, că avea fața frumos conturată și că mânerul cuțitului era sculptat din os prețios. Iacob a stat drept în fața lui Laban și, doar înclinându-și puțin capul, a spus cine e. - Unchiule, sunt fiul Rebecăi, sora ta, fiica lui Nahor și a Milcăi, așa cum și tu ești fiul lor. Mama m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eram un suflet nou, renăscut în gustul gurii lui, în atingerea degetelor lui. Mâinile lui imense îmi luau corpul ca pe un potir și desfăceau noduri secrete create de anii de singurătate și de tăcere. Picioarele lui dezgolite, groase și sculptate cu fibre mă stârneau atât de mult încât Benia ajunsese să mă tachineze dimineața, când pleca și își ridica haina arătându-mi partea de sus a coapselor. Eu mă înroșeam și râdeam. Bărbatul meu se ducea la atelierul lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vrea să facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi înmormântat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană, dacă ar fi sosit într-o bună zi pe acel țărm, nu l-ar mai fi părăsit, cred; ar fi sculptat acolo toată viața, mulțumindu-se cu pâine și apă; și dintr-odată să mă trezesc eu față în față cu o asemenea șansă grandioasă! Așa ceva poate face fericit un om, dar poate și să-l descumpănească, să-l sperie. Marmura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]