KorAP: Find »[drukola/base=sertar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...137 >

3,422 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Asistentei ei. Doamne, ce mă calcă pe nervi cînd zice chestia asta. Dar, sinceră să fiu, sînt prea dărîmată ca să mai pun la suflet așa ceva. Nu are nimic de-a face cu mine, Îmi spun ferm Începînd să scormonesc prin sertarul de jos al fișetului. E complet ridicol să cred că am vreo legătură. Probabil că avea oricum de gînd să comande alt automat de cafea. Probabil că... Mă ridic cu un teanc de dosare În mînă și aproape le scap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zîmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin pînă la refuz cu farduri. — CÎte rujuri ai ? — Ăă, cîteva... zic, Închizîndu-l repede. Poate că n-a fost o idee chiar atît de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pun pe Artemis la punct. — Destul, Artemis. spune Paul. Emma, tu rămîi aici. Am Încheiat discuția. La ora doișpe fără cinci, nu mai e nimeni În birou. În afară de mine, o muscă și un fax care pîrÎie, primind un mesaj. Deschid sertarul În căutarea unei minime consolări, și scot din el un Aero. Și, pentru siguranță, și un Flake. Tocmai desfac ambalajul de la Aero și iau o gură din el, cînd sună telefonul. — OK, o aud pe Lissy la capătul firului. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768

cu mine. După acel sfat, chiar am vrut să fug acasă și să scriu. Acum sînt sigur că așa aș face. Atunci însă, tînăr dramaturg, știam de fapt, simțeam! că trebuie să mă confrunt cu publicul. Poți fi istoric de sertar, prozator de sertar, chiar și poet de sertar, dar un dramaturg, mai ales tînăr și de factura pe care mi-o recunoșteam, nu poate exista și nu se poate dezvolta decît în confruntare cu scîndura scenei. Atunci, cu cîteva luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
acel sfat, chiar am vrut să fug acasă și să scriu. Acum sînt sigur că așa aș face. Atunci însă, tînăr dramaturg, știam de fapt, simțeam! că trebuie să mă confrunt cu publicul. Poți fi istoric de sertar, prozator de sertar, chiar și poet de sertar, dar un dramaturg, mai ales tînăr și de factura pe care mi-o recunoșteam, nu poate exista și nu se poate dezvolta decît în confruntare cu scîndura scenei. Atunci, cu cîteva luni în urmă, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
să fug acasă și să scriu. Acum sînt sigur că așa aș face. Atunci însă, tînăr dramaturg, știam de fapt, simțeam! că trebuie să mă confrunt cu publicul. Poți fi istoric de sertar, prozator de sertar, chiar și poet de sertar, dar un dramaturg, mai ales tînăr și de factura pe care mi-o recunoșteam, nu poate exista și nu se poate dezvolta decît în confruntare cu scîndura scenei. Atunci, cu cîteva luni în urmă, prin februarie-martie, o regizoare a vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
trebui să pornească romanul! Atitudinea sa, a naratorului, va fi aceea de Ianus. Privirea întoarsă către trecut să apere cuceririle unui suflet. Vederea spre viitor să-i permită participarea la bătăliile vieții. Ideea îi place. Trage cîteva coli albe din sertar și-și ascute creionul. Undeva, dincolo de ușă, pe sală, telefonul, cu soneria dată la minim, scoate un sunet de corb muribund. Mihai se repede și ia receptorul înainte de-a se trezi fetița. E Ana. Îl întreabă dacă nu vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
unul de la altul. Așezați apoi în fotoliile din salon, în fața ceștilor aburinde, se privesc lung, fără să-și vorbească. Și-aveam atîtea în gînd!... exclamă Liliana. Se ridică imediat din fotoliu, semn că și-a amintit ceva. Caută într-un sertar al bibliotecii. Apoi se preocupă de pick-up. Cînd aude primele acorduri din Sonata lunii, Mihai întoarce privirea. Femeia aranjează mai bine lalelele din vază. Le alintă un timp cu amîndouă palmele, trece apoi pe lîngă bibliotecă și ajunge în spatele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
grabă, parcă de teamă să nu dea explicații. Cînd se întoarce, pare înviorată, semn că s-a spălat pe obraz. Îți aștern patul, apoi mă duc sus, să mă culc cu Daniela, spune încet, preocupată de lenjeria scoasă dintr-un sertar al comodei. După ce întinde cearșafurile și potrivește perna, se întoarce către Mihai, care stă rezemat cu spatele de colțul mai îndepărtat al bibliotecii, privind-o tăcut, frămîntat de gînduri. Îl vede abătut, aproape absent și-i surîde: Alt lucru pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
fi întrebat cine-i Liliana? !... mai ales că nici lui însuși nu-și mai poate răspunde. * Se luminează de ziuă. De-a lungul întregii nopți, Mihai a citit din cărțile cumpărate ieri. Nici măcar n-a mai scos colile albe din sertar. La un moment dat, și-a amintit din senin de Teona. Înclină să creadă că trăiește și e sănătoasă. Ba chiar ar putea spune că e sigur de asta. Dar îi este greu să accepte că nu-l mai interesează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
de și-a dat seama tata că Teona e mai de calitate?!" se întreabă acum Mihai stupefiat, stînd prăbușit în fotoliul de la masa de scris. Apoi, își răspunde singur: bătrînul Vlădeanu avea în spate o viață de om... Trage din sertar teancul de coli albe și se apucă de scris. N-are chef de roman. Poartă în cap o poveste de dragoste. Simplă și frumoasă. A promis de mult prietenilor de la Radio un scenariu pentru emisiunea Teatrul radiofonic. Scriind, uită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
e luat în șuturi de casieriță. Mihai și-a cam ieșit din pepeni. Și la el, ca și la alții, femeia a oprit pentru bilete cu 25 de lei mai mult. Mai numărați o dată, insistă Mihai. Femeia a tras din sertar o hîrtie de 25 și i-a izbit-o peste bilete. Mihai a scos din buzunar o monedă de 25 de bani și i-a aruncat-o: Măcar țigăncile de la capătul podului zic bogdaproste. Femeia a făcut o criză de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
am eu coșmaruri... Așa-i Ioane, cînd ești singur! rîde Mihai, lovindu-l cu dosul palmei în piept. Dar las' că-ți vine ea soția!... Apropo: cînd se întoarce de la specializare? Zilele astea, ar trebui... murmură Ion și caută prin sertare, în niște cutiuțe, pînă găsește o țigară, pe care și-o ascunde în agendă, învelită într-o hîrtie. Mă duc la poartă să fumez, se scuză el și iese. Ai auzit? Săteanu nu mai este în minister, a fost înlocuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
stînd la pîndă, gata să se repeadă asupra lui. Două zile la rînd nici nu iese din apartamentul lui Doris. Cît ea e plecată la serviciu, stă și privește la videocasetofon : Vînătorul de cerbi, Nașul și filme cu cow-boys. În sertar sînt și alte casete, din care Doris a vrut să-i pună una, dar imediat s-a răzgîndit. Nici el nu are chef să le vadă. I-ajung pozele de pe copertă. "Ceea ce facem noi, a rîs la un moment dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
să-l ignore. El înțelege abia acum propunerea lui Doris. Așezate alături, ținîndu-se de mijloc, fetele vorbesc, la modul general, despre bărbați. Sînt chiar ușor ironice. Iar cînd, după cîteva ore de muzică și cafele, pun una dintre casetele din sertar, dau drumul la jaluzele, trag draperiile și adaugă, ca un anunț, că spectatorii slabi de înger sînt rugați să închidă ochii. Mihai se uită speriat spre Doris. N-o recunoaște. În locul candorii, citește pe fața ei satisfacția cinică. Ar vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
se pare că vă reprezintă și nu aveți chestiuni de care să vă rușinați știu eu?, vreun pasaj fals -, ar trebui să-i dați drumul. E infinit mai mult decît să stați pe tușă. Dumneavoastră nu scrieți o literatură de sertar. Nu același sfat vi l-aș da, nu m-ar lăsa conștiința!, dacă n-aș avea certitudinea că vă repugnă conformismul poluant. Cînd se desparte de conferențiară, Mihai e stăpînit o clipă de impresia că a stat împreună cu Teona. Cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

În drum spre mașina polițiștilor. La ferestre Începură să se aprindă lumini. Curioșii scoteau capul pe uși. Jack se Întoarse În casă. Ceață de marijuana. Chiar dacă trecuseră patru ani, tot i se părea că miroase ca lumea. Hudgens trăgea de sertare, scoțînd la iveală falusuri artificiale și zgărzi de cîine țintuite. Jack găsi telefonul și căută În agenda telefonică informații despre furnizori, dar nu avu baftă. Dinăuntru căzu o carte de vizită: „Fleur-de-Lis. Douăzeci și patru de ore pe zi. Orice vă doriți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
ceva mai blond și cu ochi mari, tîmpi. Aceștia sînt Christine și fiul ei? — Da. O pereche atrăgătoare, trebuie să recunosc. Tinere, la ce sumă se ridică recompensa de care vorbeai? Jack o ignoră și intră În dormitor. Căută În sertare, În dulap, pe sub saltea. Nici reviste obscene, nici droguri. Nimic suspect. Neglijeurile erau singurele chestii care meritau mirosite. — Tinere, cele cinci minute s-au Încheiat. Și vreau o garanție scrisă că o să primesc acea recompensă. Jack se Întoarse spre ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Cioc-cioc la apartamentul ei. Nici un răspuns. Un mic spațiu Între cadru și Încuietoare. Împinse. Ușa sări din balamale. O potecă de haine pe podeaua camerei de zi. Pozele Înrămate dispăruseră. Intră În dormitor, speriat: lăsase pistolul În mașină. Dulapuri și sertare goale. Așternuturi jumulite de pe pat. În baie. Pastă de dinți și tampoane Kotex Împrăștiate În cabina de duș. Rafturile de sticlă făcute zob În chiuvetă. Fugă clasică, cu preaviz de un sfert de oră. Înapoi la West Hollywood - rapid. Ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
de un sfert de oră. Înapoi la West Hollywood - rapid. Ușa lui Bobby Inge cedă cu ușurință. Jack intră cu arma În mînă. A doua ușcheală - făcută și mai bine. O cameră de zi curată, o baie imaculată, dormitorul etalînd sertare goale. O cutie de sardele În frigider. Coșul de gunoi din bucătărie curat lacrimă și căptușit cu o pungă de hîrtie proaspătă. Jack răscoli tot apartamentul: living, dormitor, baie, bucătărie. Rafturi răsturnate, covoare trase, toaleta demolată. Îl opri o străfulgerare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Dar Își aminti de biletul lăsat de Dudley: verifică În dosarele de la secție tot ce era legat de Lunceford. O intuiție: fișele de interogare de pe teren, arhivate după numele de familie ale polițiștilor. Bud se duse În arhivă și trase sertarul „L“ din fișet. Nici un dosar pentru „Lunceford, Malcolm, polițist“. O oră de cercetări prin toate literele, de la „A“ la „Z“. Nimic. Nici un raport de interogatoriu. Straniu... Poate că Mal Bețivul nici măcar nu-și completa fișele de teren. Aproape ora prînzului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
uși. Totul era curat și ordonat. Întregul apartament lucea de curățenie - asta deși Kathy spusese că „Duke era dezordonat și nepriceput“. Căutare după detalii - Încă un truc Învățat de la Dudley. Un telefon pe o margine de masă, un control prin sertare: creioane, Însă nici o agendă de adrese, nici un carnețel cu tîrfe. Un teanc de „Pagini Galbene“, amestecate - comitatele Los Angeles, Riverside, San Bernardino, Ventura. San Berdoo era singura carte de telefoane folosită - paginile mototolite, cotorul crăpat. Cercetă paginile uzate: conțineau liste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
lipsă. Crrr... Un țipăt de cincizeci de ori mai puternic. Cioturile puse pe ochiurile plitei, apoi În frigider, unde sfîrÎiră. — DĂ-MI NENOROCITA AIA DE AGENDĂ! urlă Bud pe fundalul zgomotului făcut de malaxor. Gilette, cu ochii dați peste cap: — Sertar, lîngă TV... ambulanță. Bud Îi dădu drumul și alergă În camera de zi. Sertarele erau goale, așa că fugi Înapoi În bucătărie. Gilette, pe podea, mesteca niște hîrtii. Îl strînse pe tip de beregată și acesta scuipă o foaie pe jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
plitei, apoi În frigider, unde sfîrÎiră. — DĂ-MI NENOROCITA AIA DE AGENDĂ! urlă Bud pe fundalul zgomotului făcut de malaxor. Gilette, cu ochii dați peste cap: — Sertar, lîngă TV... ambulanță. Bud Îi dădu drumul și alergă În camera de zi. Sertarele erau goale, așa că fugi Înapoi În bucătărie. Gilette, pe podea, mesteca niște hîrtii. Îl strînse pe tip de beregată și acesta scuipă o foaie pe jumătate mestecată. Bud o ridică și ieși, Împleticindu-se. Carnea arsă Îi făcea rău. Netezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
așa că mi se pare plauzibil. Dacă ai apucat să mănînci, nu te uita Înăuntru. Jack se uită. SÎnge uscat, contururi făcute cu cretă albă. Brațe, picioare, tors, cu punctele de tranșare marcate. Millard continuă: — Cineva Îl ura de moarte. Vezi sertarele alea? Cred că asasinul i-a făcut felul din pricina dosarelor. L-am pus pe Kleckner să sune la editorul lui Hush-Hush. O să ne deschidă biroul și o să ne dea copii ale materialelor la care lucra Hudgens În ultima vreme. Bătrînul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]