41,020 matches
-
o soție și doi copii. Formau o familie unită. Săptămânal, soția lui venea să spele mozaicul subsolului și cele câteva mese înalte, tejgheaua, interiorul chioșcului. La urmă ea se așeza la una dintre mese și cerea o cafea. El o servea cu cea mai mare seriozitate, o urmărea cum își apleacă fruntea să soarbă din ceașcă. I se albise părul, lumina artificială din subsol o făcea să pară obosită. Dar era soția lui și asta însemna foarte mult. Sidonia își aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
O întâlnise în cantină întâmplător. De regulă, Emilia nu călca prin cantină pentru că avea o deviză. Dacă timp de opt ore reușea să nu mănânce nimic, cura de slăbire era ca și asigurată. Dar auzise că în ziua aceea se servea ciorbă de burtă și nu rezistase tentației. Mie nu-mi place simfonia, îi spusese printre înghițituri. Prefer să dorm sau să citesc un roman de amor. Era frumoasă, apetisantă, genul de femeie care-ți frapează privirea, te ispitește, vrei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lecție ce va trebui cândva reprodusă. M-am trezit la ora șapte, am așezat pătura și cearceaful pe pervazul ferestrei, la aerisit, părea a fi o zi caldă, am îmbrăcat rochia albă din in și am coborât la masă. Se servea ceai, unt, gem de caise. Mireasma ceaiului rusesc plutea în toată sala de mese, se auzeau zgomote domoale, prin ferestre se filtra lumina crudă a dimineții. Mai târziu de la chioșc am cumpărat o revistă, am răsfoit-o așezată pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nicicum că escapada de la munte fusese una total nevinovată. Când bărbatul a întrebat-o dacă poate să se așeze la masa ei, a zâmbit și i-a spus că nu are nimic împotrivă. S-a așezat, a așteptat să fie servit, i-a urat poftă bună. Era simplu să șadă unul în fața altuia la masă. O vreme a mâncat în tăcere, nu-i plăcea să-și exteriorizeze sentimentele. El i-a umplut paharul cu apă minerală. Își desfășura în fața ei deprinderile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
animale trebuie arsă, și împinsul capului: go!... trebuie tăiat din umăr, și Postinor trebuie îndesat înapoi în gura care l-a pronunțat, și nu e o treabă superficială, Toni, mie îmi place mult de tine, trebuie trepănată pe viu și servită la masă cu lingurița ca din pepene galben, și dacă nu e dragoste, nu e, trebuie întoarsă și mușcată din coadă și pusă iar pe șina lumii, risipitorii de viață trebuie uciși, inutilii care mănâncă aberant și aliniază planetele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cum era pe vremuri. El își scria românele, eu îmi scriam piesele de teatru. Ne informam reciproc cum merge treaba. Acum, iaca, vin aici și trăncănesc despre proiectele mele, iar el, în replică, îmi zice o laie. E ca si cum as servi la tenis în fața unui adversar ciung. — Lui Adrian nu-i pasă. Ei bine, mie-mi pasă. Mă face să par... lăudăros. — Zău că nu, Șam, spuse sec Eleanor. — Bate pasul pe loc. Amândoi bateți pasul pe loc. — Ba nu batem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Ce-aș mai bea o ceașcă de cafea! zise Fanny. — În cazul ăsta beți, dar să nu vă așteptați să v-o torn eu, o preveni Eleanor. Fanny se duse la masa fără să mai aștepte altă invitație și se servi cu o ceașcă de cafea. — Ce-ați scris despre Adrian? o întreba Eleanor. — Nu ghiciți? Idolul adolescenței mele, care s-a dovedit a avea picioare de lut. Omul care-și chinuia familia din cauza unei cronici nefavorabile. Scriitorul care a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ajunge? Nu-i... nimic despre anii noștri de studenție? — Treaba aia a rămas între noi. N-aș putea să iau și-un pic de pâine prăjită? Eleanor dădu din umeri, neștiind ce să mai creadă. — Serviți-vă singură. — Te putem servi și cu altceva? se interesa Șam pe un ton sarcastic. Ce-ai zice de niște ouă? Preferi ochiurile? Cu gălbenușul moale sau mai bine făcute? Nu, mersi, pâinea-i grozavă, răspunse ea, înfulecând cu poftă. Cred că mi-a scăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
totul hormonal? — O să te simți mult mai bine de îndată ce-o să ajungem în Turcia, zise el, încercând să-i ridice moralul. De fapt de îndată ce-o să decolam. Am eu o vorbă, ca întotdeauna vacanță începe cu primul pahar servit la bordul avionului. Fanny rămase pe gânduri câteva clipe. Apoi spuse cu glas stins: Nu plec. — Poftim? — Nu plec în Turcia. — Ce tot îndrugi acolo? — Se pare că nu-ți dai seama, Creighton, dar e vorba de-o bombă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
profesor la elev și invers, urmărind abordarea celor mai diverse modalități de însușire a cunoștințelor, precum și formarea deprinderilor de exprimare orală sau scrisă a acestora, astfel încât limba română să devină finalmente un bun al fiecăruia de care să se poată servi independent mai târziu în viață. Pornind de la aceste considerente, vom face observația că obiectivele generale urmărite de orice cadru didactic la orele de compunere sunt: O1) Însușirea corectă a limbii române, formarea priceperilor și deprinderilor în rândul elevilor, inclusiv a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
elevii vor crea o altă compoziție. Am ales ca punct de plecare zicala: ,,Vrabia mălai visează și calicul, praznic”. Această zicală prezintă un interes deosebit, pentru că pune mai multe probleme. Cuvântul ,,mălai” este aici sinonim cu mei, plantă cerealieră care servea, înaintea apariției porumbului, ca materia primă la prepararea unui fel de mămăligă. ,,Calic” la rândul său are și el un sens mai puțin curent astăzi, fiind sinonim cu ,,cerșetor”, iar cuvântul ,,praznic” este sinonim cu ,,pomană”. Zicala este așadar destul de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în curte, lângă pom, Îi zici om, dar nu e om, Și când soarele-ncălzește, Nu-l mai vezi, căci se topește.” se poate cere elevilor din clasa a II-a să alcătuiască o compoziție cu această temă. Ghicitoarea poate servi chiar ca un moto compoziției. Redăm lucrarea unei eleve din clasa a II-a, intitulată: (Omul de zăpadă) Omul de zăpadă Moto: ,, Stă în curte, lângă pom, Îi zici om, dar nu e om, Și când soarele-ncălzește, Nu-l
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alt tip de C.V. C.V. funcțional pune accentul pe realizări, fără a ține cont de cronologia lor. Folosirea acestui tip de C.V. este indicată pentru cei care doresc să-și schimbe cariera. Orice C.V. conține: a) obiectivul - menționarea lui îi servește cititorului să afle care este locul de muncă de care sunteți interesat; b) studiile - nu uitați să menționați anul absolvirii și, dacă vă avantajează, media de absolvire; c) experiența - funcțiile deținute, dacă ați avut personal în subordine, cursuri de specializare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Graur Anul IV, Liceul ,,I.L.Caragiale” București 18.3. TOASTUL Toastul este o compoziție oratorică foarte scurtă, prin care se exprimă urări cu prilejul unei mese festive, în cinstea cuiva. Cerințele unu toast sunt: să înceapă cu o formulă care servește drept titlu și care sugerează înalta considerație și stimă a vorbitorului față de persoana căreia i se adresează; să aibă un caracter de spontaneitate, o exprimare caldă; să fie însoțit de o masă festivă, organizată cu ocazia unei aniversări; să transmită
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru că noi nu murim. Agricultură aveți? Nu. Și atunci cu ce vă hrăniți? Cu higrocoți, mai bine-zis cu niște microorganisme pe care le preparăm special. Și le întinse imediat o farfurie pe care se aflau un fel de chifteluțe incolore. Serviră amândoi și ziaristul exclamă: Dar sunt delicioase! Mă bucur că v-au plăcut! Da de băut, ce beți? Fluidul, obținut prin distilarea hidrocoților. Interesant, foarte interesant! Și ce-ați dori să faceți pentru viitor? Noi, marțienii, avem planuri mari. Vrem
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înlocuirea sintagmei „tutorele legal” cu sintagma „susținătorul legal”; de asemenea, pentru aceleași considerente, se impune înlocuirea termenului „școlii” cu sintagma „unității de învățământ”. Art. 87 Unitățile de învățământ pot primi donații din Țară și din străinătate, potrivit reglementarilor legale, dacă servesc politicii educaționale a sistemului național de învățământ și dacă nu sunt contrare intereselor statului român și legislației în vigoare. În vederea unei exprimări coerente, se impune reformularea întregului text, astfel: „Unitățile de învățământ pot primi donații din Țară și din străinătate
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
discute aceasta chestiune cu șefii. La o adică, ar putea dovedi că bătrânețea e molipsitoare ca scarlatina și pojarul... Orice se poate dovedi. Totul e să ai argumente. Și interes, firește. E drept că oamenii sunt atenți cu el. Nu serviți o cafea, domnu' Sebastian? O dulceață de nuci verzi? O țigară bună? Azi am primit pachet de la copiii. Luați, vă rog, sticla asta de vin. E chiar ce scrie pe etichetă. Cutia de farduri e pentru doamna, se apropie Crăciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
respect. Dionisie Precup zâmbi Îngăduitor. Se aștepta la o asemenea confuzie. Aritmetică, Sebastiane? (Își permise să-l tutuiască acum când superioritatea sa nu mai era doar una a vârstei.) Viață, Sebastiane, viață! Viață, viață, Îngână nedumerit Gheretă, da' la ce servește, asta-i Întrebarea, dom'le... Păi, cum la ce servește viața? La viață... ? N-ai Înțeles? Nu. Stai să vezi! Pentru a se face cât mai ușor Înțeles, Dionisie Începu să se Învârtă În jurul mesei, cu mâinile la spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
confuzie. Aritmetică, Sebastiane? (Își permise să-l tutuiască acum când superioritatea sa nu mai era doar una a vârstei.) Viață, Sebastiane, viață! Viață, viață, Îngână nedumerit Gheretă, da' la ce servește, asta-i Întrebarea, dom'le... Păi, cum la ce servește viața? La viață... ? N-ai Înțeles? Nu. Stai să vezi! Pentru a se face cât mai ușor Înțeles, Dionisie Începu să se Învârtă În jurul mesei, cu mâinile la spate, cu privirea când În tavan, când la cratițe. Târșâitul egal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fasoane. La fel făcu și Ignat P. Brândușă, patruzeci de ani, divorțat, fără copii Însă cu un Audi luat la mâna a doua, dar nou-nouț, cu banii jos. Vedeți, dom' profesor, cum mai trece vremea... Și anul ăsta e gata. Serviți, vă rog! Marfă garantată, din porcul meu. Mănâncă cu poftă. Ochii Îi strălucesc. Bună țuica, bune și mezelurile. Poate sta cu fruntea sus În fața orișicui. Paharele se golesc, Brândușă le umple din nou. Se mai golesc o dată, Brândușă dă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se opune demn. E de ajuns. Trec la șnițele și la vin. Șnițele sunt specialitatea Zorelei. Carnea e fragedă, vinul muscat. În soba de fontă duduie un arzător de opt sute. Pe pereții proaspăt vopsiți, umbrele lor se dilată de căldură. Serviți, dom' profesor, că e de unde. Hai noroc! Brândușă bea vinul dintr-o suflare. Își șterge mustățile stufoase cu dosul mâinii. Când o fi mai rău, așa să fie. Ca acum. Sughiță. Pentru caz de sughiț are apă minerală. Destupă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zumzetul sălii se amestecau frânturi de toasturi, clinchetul paharelor, priviri fugare, zâmbete amabile, cu subînțeles, sau strict protocolare. Când amestecul deveni fluid, omogen, Începu să scadă În intensitate pentru a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și nu toți aveau parte de piept sau pulpe. Atmosfera se destinse din nou abia când se observă cu Încântare că nașul nu folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine știut faptul, stagiarii plecau din oraș atât de repede, Încât biata Sușu nu apuca să se obișnuiască cu băutura asta pe care, ea personal, o găsea mai puțin grozavă decât se zicea. În altă companie Însă nu obișnuia „să servească”. Șușu avea răbdare și Încredere nemărginită În procesul de privatizare care, iată, aducea În oraș și specialiști străini. În vila de oaspeți de la U.P.S.A. se mai ocupase un apartament pe lângă cel locuit de domnul Sirvain, căruia Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua lui avea două rânduri de vatelină. Se făcuse târziu. Servise masa la restaurant ca să n-o mai deranjeze pe Zorela. Dacă se uită ea la film, orice activitate casnică Încetează. De altfel, televizorul lor merge cam tot timpul. El, cu aparatul de radio, chit că nu Înțelegea decât posturile românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă. Pe rând, bineînțeles. Muștarul Îl ținea pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa a durat cam o jumătate de oră. Desertul era o bere Bucegi. În tot cartierul acela selenar, trestia doar era vie, grațioasă. Se opunea parcă cu o discretă disperară sau resemnare acelei invazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]