2,533 matches
-
hrănit cu și din realități autentice, comensurabile. N-au lipsit „visătorii”, „grăbiții” și câțiva frenetici numai că, în cele din urmă, grija supravegheată a inițiativei, simțul măsurii au avut câștig de cauză, un simț și un crez ce-și trăgeau seva din lecțiile și îndemnurile suprasaturate de suferințe și experiențe tragice, care i-au atașat unei cauze ce nu începea și nu se încheia cu un eveniment, oricât de covârșitor prin emoție și povara confruntărilor ar fi fost el. Anul 1859
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de distorsionare a realității. Ele exprimă temerile care marchează, în perioada Belle Époque, întreg corpul social: teama de femeia modernă, teama de mutațiile sfârșitului de secol, teama de decadență... Când citești aceste romane, simți că inspirația autorilor lor își trage seva dintr-un veritabil fond de angoase. Însă asta nu e totul. Acestor neliniști provocate de mediul social, percepute și amplificate de imaginația romancierilor, li se adaugă alți factori susceptibili a produce denaturări, cu o specificitate literară mai pronunțată. Romancierii la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai tîrziu și au deschis drumul filmelor realizate de tineri artiști afro-americani în decursul deceniului nouă5. În studiul ce urmează voi examina estetica lui Spike Lee, concepția sa asupra moralei și politicii, susținînd faptul că strategiile sale estetice își trag seva din modernismul brechtian și că filmele sale sînt de fapt povești morale care nu fac decît să prezinte publicului imagini și mesaje etice. Voi supune discuției, de asemenea, opiniile politice ale lui Lee, concentrîndu-mă, mai ales, pe figura personajului său
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
la inimaginabil. Și aceasta chiar dacă SF-ul creează uneori situații terifiante să ne gândim, de pildă, la seria Alien și chiar dacă cititorii trec cu ușurință de la un gen la altul. SF-ul se diferențiază și de fantasy, care își trage seva dintr-un miraculos a cărui competență dominantă este cunoașterea și utilizarea magiei. Printre literaturile imaginarului, SF-ul relevă așa-numita perspectivă "realistă" sau "mimetică". El se distinge totuși de ca gen al literaturii generale, care este "mimetic în raport cu universul prezent
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
seismele din imediatul existenței, într-o tendință de cosmicizare a climatului „absenței”, cu asumarea - privilegiată în final - a complementarităților spre care se aspiră („Râs și lacrimi, în adânc bolțile se-mpreună”). În teritoriul poeziei însă, nu s-au pierdut ireversibil sevele, lumina, care mai rar, dar cu accent notabil, ies la iveală, pe chipul ei, spălat de ,,fard”. Umil în aparență, „darul”/ „tâlcul” își revelează prețul: pierderea și privirea sceptică adaugă, paradoxal, în profunzime, conferind textului, reflecției, ținută austeră, ca într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
cât pe-aci să renunțe. Cel ce nu dădea înapoi, ba chiar îmboldea lumea să continue și să reziste, era Geronimo. Sunt robust, chiar dacă oleacă bătrân, și cu ciocanul meu o să zdrobesc multe capete. Spaniolii, fiule, au supt până și seva din dovleci, din capere, din cicoare. Suntem încă puțini însă, cei mai viguroși și sănătoși s-au îmbarcat pe navele turcești. Și nu le-ai spus că turcii ne sprijină? Dar cer un preț mare și ar putea să se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cum, băiat fiind, se gândise să scrie un tratat de economie rurală, pornind de la anul cel mai nefast al secetei. L-ar fi intitulat Il sole vampiro 37 deoarece impresia fusese aceea că vede soarele sugând zi de zi toate sevele vieții și că scorojește ogoarele și oamenii. Fusese anul în care familia se transferase în sătucul vecin Stigmano: pământul aiurea din pricina lipsei de apă, buruienile luau foc de la soare și șerpii, înebuniți și ei, se adunau în convoaie pe ulițe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
1973). Μ Țin la bucuriile și la tristețile mele mai mult decât la orice pe lume, deoarece de conținutul lor sunt doar eu răspunzător; ce valoare ar mai avea aceste bucurii și tristeți, dacă rădăcinile lor nu și-ar trage seva din biografia sufletului meu? Μ Nu e bine să lăsăm să fim priviți prea de aproape: riscăm să-i satisfacem astfel privitorului plăcerea răutăcioasă de a ne vedea, În primul rând, defectele și de a ni le prezenta cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
două vorbe de laudă. Intervențiile prietenilor săi Îl vor pune totuși pe roate și Îi vor readuce aminte prima impresie: „A doua zi de dimineață ideile din ajun rodiseră În mintea lui, așa cum se Întâmplă cu toate spiritele pline de sevă ale căror facultăți n-au fost Încă prea mult puse la contribuție. Lucien simți o plăcere să cugete la noul articol și se apucă de el cu tot avântul. Sub pana lui, țâșniră frumusețile pe care le descoperă spiritul de
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Ana Blandiana nu încearcă, însă, nicio secundă, să renege realitatea exterioară, obiectivă, ci, dimpotrivă, încearcă să o schimbe, la modul propriu. Poezia sa întreagă este un permanent circuit, între exterior și interior unde se refugiază, uneori, pentru a-și extrage seva, ca să poată reveni, ulterior, mult mai proaspătă și mai puternică, asupra exteriorului, schimbându-l cumva. Poate că lumea interioară, ascunzișul, pe care poeta și le creează prin poezie sunt doar aparente arme de luptă. Realul trebuie și poate fi schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
contingent și transcendent: "Vântul tânăr a furat hainele copacilor/ Și aleargă cu ele hohotindu-le peste câmp,/ Copacii au rămas cu trupurile goale în ploaie,/ Să schelălăie tragic și tâmp...// Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ Satiri vegetali, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zadarnici dansând hoola-hop". (Glumă). Limbajul ludic, poate fi, însă, un alt mijloc de redescoperire a frumuseții primordiale, resuscitată prin incantații de tipul : "Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
persistența ideologiei răufăcătoare, asupra mai multor generații supuse laolaltă aceleiași soarte: Am obosit să mă nasc din idee,/ Am obosit să nu mor -/ Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei, ușor/ Seva răcoroasă o să mă pătrunză/ Și nervurile îmi vor fi fragede moaște;/ De la ea o să învăț să tremur, să cresc,/ Și de durere să mă fac strălucitoare;/ Apoi să mă desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze./ În felul acela
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a actului creator, îi identificăm, adesea, versuri ordonate sub forma unei rețete, străbătute, din când în când, de nervuri, sub forma unui strigăt: " Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei, ușor/ Seva răcoroasă o să mă pătrunză/ Și nervurile îmi vor fi fragede moaște;/ De la ea o să învăț să tremur, să cresc,/ Și de durere să mă fac strălucitoare;/ Apoi să mă desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze./ În felul acela
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
principiu...". (Din principiu) Criza identitară, nerezolvată în niciun fel, transformă totul în vid, iar "comunicarea din interiorul cuplului, cândva salvatoare, este acum distrusă de trăirea comună a unui sentiment negativ: frica, spaima irațională de necunoscut, care pare să-și tragă seva dintr-o tot mai greu suportabilă alterare a sensului"150: "Gemeni în uterul spaimei,/ Locuitori ai aceleiași celule,/ Orbi și muți/ În bezna sonorizată sălbatic/ Numai de pulsul hrănitor,/ Smulgându-se din nevertebrate/ Din pești și din păsări, din fiare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
contemporane este fragilizat tocmai de tendințele lui excesive. Un reglator de timie Încă nu a apărut, dacă nu cumva acesta n-ar fi chiar succesul descendent al ei În lume. Între enorm și insignifiant zbîrnîie industria literară. Ea Își trage seva din imitarea celor două tendințe care dau subtitlul cărții, prin privilegierea unor dimensiuni ale lor considerate ușor digerabile. Cel mai bun imitator al lui Michel Houellebecq - dar nu numai atît - este poate Frédéric Beigbeder; el se limitează Însă la a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Postmodernitatea este, pentru francezi, nu epoca noii literaturi, cea de după Literatură, ci sfîrșitul interminabil al Literaturii, agonia - pe care deja Maurice Blanchot o scrie ca nimeni altul, sau Beckett - unei ființe care nu vrea să moară și care-și trage seva din invocarea proprei morți. Tocmai de aceea, este foarte important să Înțelegem ce Înseamnă postmodernitatea În literatură pentru cultura franceză, În discursul francez. II. 1. Postmodernism, postmodernitate dincolo de Atlantic, hipermodernitate, antimodernitate dincoace de Atlantic Postmodernism looks weightier to us today
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
său Opoponax (1964), pentru a publica apoi eseul care o va lansa direct În lumea academică americană, Le Corps lesbien (1973). Despre Opoponax (nume de plantă cu etimologie greacă - opos, suc, lichid și panax, nume de plantă - trimiterea limpede la sevă reține atenția), Frederic Martel scrie că este „un roman care Încearcă să depașească orice determinare sexuată”. În aceiași ani, Tony Duvert, romancier client al editurii Minuit ca și Monique Wittig, scrie ficțiuni de o extrem de diversă tipologie, oscilînd Însă de la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
inflație de volume mediocre ale unor poeți prețuiți la un moment dat de critica noastră literară, dar care nu au mai răspuns, cu volumele ulterioare, creditului ce li s-a acordat. Distingem în contextul liricii o poezie care își trage seva din inspirație și fantezie și alta izvorâtă din voință și deprindere poetică. Mai mult, descoperim, chiar la cei care scriu o poezie inspirată, că ajung de dragul modei să se învăluie în platoșa frigidității. Trebuie semnalată și existența unei poezii care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
clare din care nu mai vine/ Nici un răspuns râvnit până la mine". În prezentarea satului, elementele picturale sunt sărace; în câteva linii, poetul fixează cadrul dezbaterilor etice. Curgerea vegetației sau peisajul arid alternează după cum timpul istoric schimbă omul și spațiul. Atunci când seva curge prin aer, sentimentul morții este anulat, iar imaginile devin cărnoase, ușor senzuale, amintind de Lucian Blaga: "La picioarele zilei satul și apa/ În cimitirul bătrân copiii scutură prune/ mâine în zori vor culca vitele roșii în groapa/ caldă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
reușind alternanțe și perspective spre interior sau de dimensiuni cosmice perspectiva în afară este cea a interiorului cosmicizat, iar cea interioară presupune concen trarea unui întreg arsenal de sentimente. Ilustrativ este poemul "Desen invers" în care frunza poartă în ea seva întregii veri, ea va coborî în cerc ("Urcă frunza-n cerc deschis"). Poetul desenează în cuvinte poeziile, realizează portrete. Pământul este desenat cu smalț duios, profilul ulciorului a săpat o cută neagră, cerbul plânge-n fugă frântă și izvorul este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ele în dinți,/ să amețească, privindu-mă astfel, bărbații." Poeta se cufundă ostentativ în materia curgătoare și, cu o mare acuitate a simțurilor, transpune în act poetic trăiri spirituale rare: "Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ satir vegetal, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zănatic dansând hula-hop". În "Călcâiul vulnerabil" pune problema cuvintelor și a sunetelor care au rolul de-a abstractiza sau de a concretiza lumea (arborii scutură vorbe sau frunze, munții se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe cei slabi și buni. Imagini kafkiene tulbură dimensiunile clare ale lumii: "Creșteau cât patru într-un an/ și scoși apoi spre vin pe mesele comune,/ copți grași cu usturoi, s-au dovedit duhnind,/ Pleoștiți la gust și fără nici o sevă/ ca și cum molfăi țâța unui mort." Ni se înfățișează o viață stranie, în care pruncii universului sug laptele mamei lor amestecat cu ură și sudoare ("Laptele"). Într-o parabolă ca "Pe câmp", tinerii care pleacă să-nfrunte destinul vor fi înfrânți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
alege fecioara, încercându-și arcul menit să prăsească în inima crăiesei pe viitorii viteji ai Traciei. Cuvintele Traciei s-au desprins din buruieni, din iarbă. Logoslavia este buruiana cuvântului cuvintelor, a cuvântului talisman. În cuvânt se concentrează toate forțele, toate sevele, toate tainele omului și ale facerii: "Pe Manimazos îl pustiau cuvintele/ spusul și răspunsul se-ntreceau/ Unul pe altul/ Cu toate tainele omului". Paralel cu prezentarea cuvântului ca punct de plecare al universului, ("La început a fost cuvântul și cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
originea lor, o nouă mitologie; Eva se naște dintr-o șerpească iederă, Adam dintr-un stejar. Noul mit rămâne doar să respecte ideea neasemănării: "Ea cu trupul de ceață ca o amețeală/ El a făcut primul pas,/ Dat afară de o sevă inegală". Logodna înseamnă de fapt supunere sub timp: "Cercuri de copac pe trupuri să le crească delirante". Simțim, încă din acest volum, un energetism care se va accentua în evoluția liricii autorului. Poezia se realizează printr-o intensă imagistică, plină
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin exuberanța primelor sentimente, prin stări de jubilație, de neliniște, de spaimă în fața unui univers aflat în stare de proliferare sau de dezagregare, cuprinsă de o "boală fără nume". Aceasta ar fi taina cea mare de care se cutremură lumea. Sevele izbucnesc, regenerând universul sau strivindu-l, sortindu-l pieirii. Eugen Simion subliniază existența unor "simboluri întoarse", o dimensionare a miturilor cu sens într-o altă direcție. În această perspectivă calul troian nu ar fi produsul fanteziei lui Ulisse, ci invenția
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]