3,661 matches
-
o adâncă semnificație” (II, 183). În fine, când se hrănește din durerea deșertăciunii, nu al angajării, Cioran invocă atributul sfințeniei. Doar că această durere nu e suficientă pentru sfințenie. Își spune: „Dacă sentimentul deșertăciunii universale ar putea, singur, să confere sfințenia, ce sfânt aș mai fi! Aș ocupa întâiul loc în ierarhia sfinților!” (I, 15). În acest context, câteva teme se asociază religiozității lui Cioran, care vorbește uneori de fondul său religios, chiar dacă recunoaște că se poticnește în fața absolutului. Este vorba
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ocupa întâiul loc în ierarhia sfinților!” (I, 15). În acest context, câteva teme se asociază religiozității lui Cioran, care vorbește uneori de fondul său religios, chiar dacă recunoaște că se poticnește în fața absolutului. Este vorba despre tema paradisului pierdut, despre obsesia sfințeniei și despre fascinația rugăciunii. La limită, despre felul în care Răul e o legitimare a Binelui, iar scepticismul, o formă de religie. Paradoxal, atât de nemulțumit de toate, răzvrătit sau numai retras în peștera scepticismului cinic, Cioran trăiește uneori cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
În teama asta de un plictis suprem, văd motivul neîmplinirii mele religioase” (I, 262). Comunicarea cu Dumnezeu rămâne, însă, unul dintre reperele gândirii cioraniene. La un pas de credință, el simte că ar fi fost și la un pas de sfințenie, pe care ar fi ratat-o: „Și când mă gândesc că am fost la un pas de sfințenie! Dar anii aceia au rămas departe, iar amintirea lor mă doare” (I, 13). Dacă nu e sfânt, Cioran se imaginează, însă, în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
însă, unul dintre reperele gândirii cioraniene. La un pas de credință, el simte că ar fi fost și la un pas de sfințenie, pe care ar fi ratat-o: „Și când mă gândesc că am fost la un pas de sfințenie! Dar anii aceia au rămas departe, iar amintirea lor mă doare” (I, 13). Dacă nu e sfânt, Cioran se imaginează, însă, în ipostaze similare. Se crede la un moment dat aproape de „Părinții din deșert”, pentru a continua: „Un sihastru în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am ști câtă atenție acorda Cioran fiziologiei, corpului, bolilor. Oricum, trăiește cu admirația celor care au reușit în deșert. Iată: „Sfântul Anton a stat douăzeci de ani rupt total de lume. Douăzeci de ani!” (idem). Oricum, singurătatea, ca argument al sfințeniei, i-a stat în preajmă lui Cioran. Își amintește despre singurătatea sa berlineză și după ce se întreabă cum de nu i-au cedat nervii, își spune: „N-am fost niciodată atât de aproape de prăbușire Ă și de sfințenie...” (II, 385
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
argument al sfințeniei, i-a stat în preajmă lui Cioran. Își amintește despre singurătatea sa berlineză și după ce se întreabă cum de nu i-au cedat nervii, își spune: „N-am fost niciodată atât de aproape de prăbușire Ă și de sfințenie...” (II, 385). Dacă reține doar ceea ce îl interesează în mod direct, atunci cazul lui Tolstoi e elocvent: Notează Cioran: „Pentru că a vrut să devină sfânt, deși nu avea nici o înclinație naturală spre sfințenie, Tolstoi avea să sfârșească în tristețe, lehamite
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
atât de aproape de prăbușire Ă și de sfințenie...” (II, 385). Dacă reține doar ceea ce îl interesează în mod direct, atunci cazul lui Tolstoi e elocvent: Notează Cioran: „Pentru că a vrut să devină sfânt, deși nu avea nici o înclinație naturală spre sfințenie, Tolstoi avea să sfârșească în tristețe, lehamite și silă” (I, 178). Ce înțelege oare Cioran prin sfințenie? La un moment dat, când aduce în discuție o dispută între sfântul Macarie și diavol, afirmă că atributul tare al sfințeniei ar fi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mod direct, atunci cazul lui Tolstoi e elocvent: Notează Cioran: „Pentru că a vrut să devină sfânt, deși nu avea nici o înclinație naturală spre sfințenie, Tolstoi avea să sfârșească în tristețe, lehamite și silă” (I, 178). Ce înțelege oare Cioran prin sfințenie? La un moment dat, când aduce în discuție o dispută între sfântul Macarie și diavol, afirmă că atributul tare al sfințeniei ar fi smerenia. Or, în umbra sfințeniei Cioran întrezărește tarele orgoliului: „Sfințenia n-are nici un sens, dacă o asimilăm
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
naturală spre sfințenie, Tolstoi avea să sfârșească în tristețe, lehamite și silă” (I, 178). Ce înțelege oare Cioran prin sfințenie? La un moment dat, când aduce în discuție o dispută între sfântul Macarie și diavol, afirmă că atributul tare al sfințeniei ar fi smerenia. Or, în umbra sfințeniei Cioran întrezărește tarele orgoliului: „Sfințenia n-are nici un sens, dacă o asimilăm smereniei. Ea este, dimpotrivă, un fenomen de orgoliu incandescent” (III, 228). Sfințenie și demonism, deci. Așadar, iată-l pe Cioran având
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în tristețe, lehamite și silă” (I, 178). Ce înțelege oare Cioran prin sfințenie? La un moment dat, când aduce în discuție o dispută între sfântul Macarie și diavol, afirmă că atributul tare al sfințeniei ar fi smerenia. Or, în umbra sfințeniei Cioran întrezărește tarele orgoliului: „Sfințenia n-are nici un sens, dacă o asimilăm smereniei. Ea este, dimpotrivă, un fenomen de orgoliu incandescent” (III, 228). Sfințenie și demonism, deci. Așadar, iată-l pe Cioran având nostalgia sfințeniei. Pe de altă parte, demonic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
I, 178). Ce înțelege oare Cioran prin sfințenie? La un moment dat, când aduce în discuție o dispută între sfântul Macarie și diavol, afirmă că atributul tare al sfințeniei ar fi smerenia. Or, în umbra sfințeniei Cioran întrezărește tarele orgoliului: „Sfințenia n-are nici un sens, dacă o asimilăm smereniei. Ea este, dimpotrivă, un fenomen de orgoliu incandescent” (III, 228). Sfințenie și demonism, deci. Așadar, iată-l pe Cioran având nostalgia sfințeniei. Pe de altă parte, demonic și cinic, își spune: „În
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sfântul Macarie și diavol, afirmă că atributul tare al sfințeniei ar fi smerenia. Or, în umbra sfințeniei Cioran întrezărește tarele orgoliului: „Sfințenia n-are nici un sens, dacă o asimilăm smereniei. Ea este, dimpotrivă, un fenomen de orgoliu incandescent” (III, 228). Sfințenie și demonism, deci. Așadar, iată-l pe Cioran având nostalgia sfințeniei. Pe de altă parte, demonic și cinic, își spune: „În absolut, contează prea puțin dacă ești escroc sau sfânt” (III, 259). Așa se face că, pentru Cioran, religiozitatea are
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fi smerenia. Or, în umbra sfințeniei Cioran întrezărește tarele orgoliului: „Sfințenia n-are nici un sens, dacă o asimilăm smereniei. Ea este, dimpotrivă, un fenomen de orgoliu incandescent” (III, 228). Sfințenie și demonism, deci. Așadar, iată-l pe Cioran având nostalgia sfințeniei. Pe de altă parte, demonic și cinic, își spune: „În absolut, contează prea puțin dacă ești escroc sau sfânt” (III, 259). Așa se face că, pentru Cioran, religiozitatea are o componentă, dacă nu cumva chiar un fundament demonic. „Fervoare demonică
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Se credea că cel căruia îi înfloreau rămurelele sau făcea muguri era mai norocos.446 Ramurile de salcie, sfințite în Duminica Floriilor, se utilizează la binecuvântarea gospodăriei, atingându-se cu acești "mâțâșori" animalele și oamenii casei. "Mâțâșorii" se păstrează cu sfințenie, după icoane sau deasupra ușii, sub streașină, și se folosesc în caz de boală, de grindină sau de zloată mare.447 Tot pentru norocul casei, în unele părți din Banat și Transilvania mai puțin în Bucovina se pune, în fața casei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
corbului este contradictoriu; fiind considerat o pasăre solară, mesager solar al cerului, o "pasăre divinatorie", corbul poate fi și pasărea care anunță nenorociri, un vestitor al morții. Corbul semnifică haosul, dar și ordinea, murdăria, dar și curățenia, demonismul, dar și sfințenia, este o pasăre a tenebrelor, dar și a luminii, cu rol apotropaic, dar și funerar, este o pasăre a vieții, dar și a morții. La popoarele europene, corbul are un rol profetic, este erou civilizator la celți, acolit și tovarăș
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
avut predispoziție de a ucide pe preoți și pe fiii de preoți . Din mărturia subofițerului Gheorghe Anghelache aflăm că același Goiciu, când era comandantul închisorii Gherla, le spunea deținuților: -“Bă!.Cine nu ascultă de regulament și de ordinile noastre cu sfințenie merge urgent acolo unde nu este durere, nici întristare și nici suspin, ci viață veșnică! Ați înțeles?”. Era de fapt o ironie grosolană la adresa ceremoniei de înmormântare în religia noastră ortodoxă. Același Goiciu, tot în timpul șefiei la penitenciarul din Gherla
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
zile: "Câte o vadră de apă ne-ncepută, asta în caz de sete/ Pe lumea ailaltă.". Moș Nicolae cere să se cioplească lada de zestre: "Acum este foarte bucuros că stejarul acela venea/ De minune". Întâmplările cele mai vii, păstrate cu sfințenie în memorie, sunt însă cele legate de revoltă. Țăranii, de sărăcie și, de nedreptățile suferite, se răscoală. Astfel, întâmplarea legată de o goană după curci îi dă poetului prilejul să explice numele Piscului cu Bojii, mănăstire de călugări greci, care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de cuvinte-cheie pe care sunt îndrumați să le folosească într-o formă grafică prin care să reprezinte ascensiunea omului de la "chip" la asemănarea cu Dumnezeu. Cuvintele-cheie vor fi: Dumnezeu, omul, suflet, trup, rațiune, simțire, voință, credință, fapte bune, mântuire, desăvârșire, sfințenie, biserică, chip, asemănare. După elaborarea lucrărilor, câte un reprezentant al fiecărei grupe va veni în față, prezentând celorlalți schema realizată. La sfârșit, se va descoperi care era forma cea mai potrivită de folosire a cuvintelor. (Anexa VI) Prin intermediul acestei problematizări
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
dăruitorul vieții, ca Înțelepciunea, ca Mintea, ca Rațiunea (Cuvântul), ca Cunoscătorul, ca întrecând toate comorile a toată conștiința, ca putere 141, ca Stăpânitorul, ca Împăratul împăraților, ca Cel Vechi de zile, ca neîmbătrânitor și neschimbabil, ca mântuire, ca dreptate, ca sfințenie, ca mântuire, ca întrecând toate în mărire, dar și ca aflându-se în adiere subțire. Ei mai spun că El este în minți și în suflete și în trupuri, în cer și pe pământ același în aceleași, în lume, în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
W. CORRIGAN: Alexa Visarion în Statele Unite 48 Emanuel VASILIU: Itinerariu american 49 Dana DOGARU: Tăcerile și respirația... 56 Răzvan VASILESCU: De unde știu? 57 Dorina LAZĂR: Pereții... cu fire verzi 58 Rodica MANDACHE: În căutarea lui Alexa Visarion 60 Mircea ALBULESCU: Sfințenia asta este viața 61 Marian RÂLEA: Eu și "Noaptea bufonilor" 63 Sorin LEOVEANU: Pentru actor este metodă... 66 Vasilica BLOHAT: Repetițiile și premiera 67 Iris SPIRIDON: Dom' Profesor 74 Tedy NECULA: Maestrul 77 Mihaela MICHAILOV: Puncte mobile 82 Viorica PETROVICI
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pline de exigențe. Alexa Visarion a fost un capitol important, chinuitor, binefăcător, misterios al vieții mele. Experiența nu s-a mai repetat. A fost un moment unic de simbioză Actor Regizor și asta se întamplă foarte, foarte rar. Rodica MANDACHE Sfințenia asta este viața Am făcut... "echipă", pentru prima oară, în spectacolul Echipa de zgomote de Fănuș Neagu, la Teatrul Odeon. A fost o experiență pe cât de fabuloasă, pe atât de... primejdioasă închipuită de noi. Și asta nu de dragul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sar peste sutele și sutele de nopți și nopți. Dar ce mai contează! Avem împreună (cu alți mult mai celebri colegi), avem parte de secunda aia grea de imensitatea de dor și speranță anticipând rostirea vorbelor sfinte motor și... acțiune! Sfințenia asta este viața! Dând viață personajului meu am dat viață de o clipă vieții mele. Viața mea, fără îndeletnicirea mea mă numește, după cum merit... nimenea! Cine sunt și cât voi mai fi Viața mea se va numi, cu numele ultimului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am făcut și dacă mor mâine, poate fi testamentul meu. Asta nu înseamnă că mor și că nu vreau să mai fac filme. Am două proiecte cu Răzvan Vasilescu în rol principal... și poate voi avea energia și curățenia și sfințenia să ajung din nou la Meșterul Manole. Am facut patru variante ale Unchiului Vanea. Am pătruns în tema năpastei prin diferite exprimări: teatru, televiziune, film. Vinovatul a fost pe scenă de două ori și pe ecran... Temele mele sunt mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Personalitatea eminesciană din punct de vedere psihiatric / 33 Nicolae Georgescu. Viața lui Eminescu la "Timpul" / 39 Nicolae Georgescu. Romanul edițiilor eminesciene / 44 Dan Alexandri Condeescu. Caragiale la puterea a patra / 51 Dumitru Stăniloae. Echilibrul între antiteze / 55 Lidia Stăniloae. Lumina sfințeniei. Istoria unei familii românești / 60 Gabriel Stănescu. Discipol al personalității lui Mircea Eliade / 63 Valentin Protopopescu. Emil Cioran, fără menajamente / 69 Horia-Roman Patapievici. Beatrice, oglinda chipului divin / 73 S. Damian. Complexele scriitorului român. Confesiuni și analize / 78 Caius Dobrescu. De la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sfiește să-și extindă acuzațiile în planul mentalităților naționale. De la complexul tipic "capul plecat, sabia nu-l taie", până la "filosofia bășcăliei", tot acest specific național atestă lipsa unui mit românesc al iubirii, a conștiinței tragice, lipsa harului pentru asceză sau sfințenie: "e semnificativ că l-am canonizat pe Ștefan cel Mare care a umplut Moldova cu ibovnice". Românii, drogați de pulberea toxică a utopiei comuniste, au preferat să fie "înțelepți", adică un "amestec de șmecherie, de lipsă de caracter, de abilitate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]